ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamanta SC G.I. SRL a chemat
în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și
Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,
pentru suspendarea executării și anularea procesului-verbal de control din 30
septembrie 2003, anularea răspunsului negativ al celui de-al doilea pârât, prin
omisiunea soluționării contestației formulate de reclamantă și obligarea
acestui pârât să soluționeze contestația.
Prin sentința civilă nr. 214 din 4
februarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a
declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Curții de Apel Ploiești, față
de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 29/1990.
Fiind astfel învestită, Curtea de
Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin
încheierea din 17 noiembrie 2005, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 și art. 244
alin. (2) C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei.
Instanța a avut în vedere plângerea
formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, împotriva
rezoluției de scoatere de sub urmărire penală, a celor doi administratori ai
societății reclamante - E.N.I. și B.D., și a apreciat că se impune suspendarea
judecării cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art.
244
1
C. proc. civ. și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., împotriva încheierii din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești a declarat recurs,
reclamanta SC G.I. SRL.
În motivarea cererii de recurs s-a
arătat că măsura suspendării judecății este nelegală, deoarece odată cu
pronunțarea Rezoluției din data de 10 octombrie 2005, prin care procurorul din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus scoaterea de
sub urmărire penală a celor doi administratori ai societății recurente, a
încetat și motivul de suspendare prevăzut de dispozițiile art. 244 alin. (1) pct.
2 C. proc. civ. Formularea unei plângeri împotriva acestei rezoluții nu are ca
efect o suspendare a măsurii luate de procuror.
Recurenta a mai arătat că instanța a
făcut și o greșită aplicare a dispozițiilor art. 244 alin. (2) C. proc. civ.,
acestea fiind aplicabile numai cazurilor de suspendare prevăzute de pct. 1 al alin.
(1) al art. 244 C. proc. civ., respectiv „când dezlegarea pricinii atârnă, în
totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul
unei judecăți”.
Întrucât în opinia recurentei,
suspendarea este facultativă, s-a solicitat instanței de recurs, să aprecieze
asupra oportunității măsurii dispuse de Curtea de Apel Ploiești.
În fața Înaltei Curți de Casație și
Justiție, recurenta a depus un înscris nou, și anume, Ordonanța din 21
noiembrie 2005, prin care Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Ploiești a respins, ca nefondată, plângerea formulată de Direcția Generală
a Finanțelor Publice Prahova împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire
penală a învinuiților E.N.I. și B.D., dată de procuror în dosarul nr. 16/P/2004.
Având în vedere actul mai înainte
menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în mod evident, nu
mai subzistă motivul de suspendare prevăzut de art. 244 pct. 2 C. proc. civ. și că, deci, nu se mai justifică măsura suspendării judecății litigiului fiscal ce
formează obiectul dosarului nr. 2065/2005 al Curții de Apel Ploiești, secția
comercială și de contencios administrativ.
În acest context, nu mai este
oportună examinarea motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, cu privire
la măsura dispusă în temeiul prevederilor procedurale arătate.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, încheierea din 17 noiembrie 2005 va fi casată, iar cauza va
fi trimisă aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC G.I. SRL
Ploiești împotriva încheierii de ședință din data de 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează încheierea de ședință și
trimite cauza, spre continuarea judecății, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 20 aprilie 2006.