ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, reclamanta SC R. SA Brașov, a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, suspendarea executării deciziei nr. 26/2006, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală susținând că pe rolul Curții de Apel Ploiești există o acțiunea de anulare a acestei decizii și că executarea ei în acest moment ar provoca grave prejudicii în activitatea societății. Prin sentința civilă nr. 76 din 28 martie 2006 Curtea de Apel Ploiești, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 26/2006 până la soluționarea cererii de suspendare formulată în dosarul de fond.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 581 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, reclamanta nefăcând dovada posibilității producerii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. În fine se mai susține că instanța a avut în vedere criterii subiective, care sunt irelevante, ci nu circumstanțele obiective ale cauzei. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 581 C. proc.

civ. într-un litigiu de contencios administrativ, considerând fără temei că aceste prevederi legale sunt aplicabile și cererilor de suspendare a efectelor unui act administrativ. Condițiile și cazurile în care poate fi suspendată executarea unui act administrativ sunt prevăzute expres în art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, ca lege specială, derogatorie de la dreptul comun, în materia contenciosului administrativ. Intimata nu a solicitat măsura de suspendare în baza dispozițiilor art. 14 sau art. 15 din Legea nr. 554/2004 și nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute în această reglementare, iar instanța de contencios administrativ a considerat eronat că suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă și pe calea ordonanței președințiale.

Compatibilitatea aplicării dispozițiilor art. 581 C. proc. civ. cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004 a fost stabilită eronat de instanța de fond. Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de această lege. Norma de trimitere enunțată anterior nu poate avea însă ca obiect decât acele dispoziții procedurale pentru care nu este prevăzută o reglementare specială în legea contenciosului administrativ, în baza căreia a fost sesizată a se pronunța în primă instanță Curtea de Apel Ploiești.

În consecință, cererea de ordonanță președințială formulată de intimată este inadmisibilă, pentru că măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii. Astfel, Curtea de Apel Ploiești, sesizată pe calea ordonanței președințiale, trebuia să respingă cererea ca inadmisibilă. Neprocedând în modul arătat, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea esențială a legii. În consecință pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată se va casa iar pe fond se va respinge acțiunea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, împotriva sentinței civile nr. 76 din 28 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea ca inadmisibilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.