ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 918/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 374/CA/2005

pe rolul Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ,

reclamanta I.A., a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor

Publice Prahova să se dispună, anularea procesului verbal încheiat la 3 septembrie

2004, de pârâtă, precum și suspendarea executării acestuia până la judecarea irevocabilă

și definitivă a cererii.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, în anul 2001 Consiliul Local al comunei R. a achiziționat

un teren, în vederea edificării unui nou sediu pentru primărie și a organizat o

licitație în acest sens, câștigată de SC D.I. SRL, însă în caietul de sarcini, din

eroare, nu au fost cuprinse și cheltuielile de demolare a construcției existente

pe terenul cumpărat, motiv pentru care s-a încheiat act adițional la contractul

inițial, suma totală a lucrărilor ajungând la 3.579.816.937 ROL.

La 2 noiembrie 2004 reclamanta

a primit o somație și un titlu executoriu din care rezulta că, împotriva sa s-a

pornit executarea silită pentru suma de 170.441.862 ROL, reprezentând prejudiciu

adus consiliului local respectiv 1/2 din cheltuielile de demolare, plătite în mod

nelegal constructorului, fiind înștiințată și despre faptul că au fost sesizate

și organele de cercetare penala ale I.J.P. Prahova.

D.G.F.P. Prahova, fiind

legal citată, a solicitat introducerea în cauză a Primăriei R. și a Consiliului

Local al comunei R., întrucât procesul verbal contestat a fost efectuat ca urmare

a sesizării acestei instituții, care a suferit prejudiciul constatat de organul

de control fiscal.

Pârâta Direcția Generală

a Finanțelor Publice a invocat excepția tardivității formulării acțiunii și excepția

lipsei calității procesuale active.

Tribunalul Prahova, prin

sentința nr. 1115 din 11 aprilie 2004, a admis excepția de necompetentă materială

invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, care,

la rândul său s-a declarat necompetentă material, prin sentința nr. 134 din 19 septembrie

2004, iar în rezolvarea conflictului de competență în sensul art. 20, 22 C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 5628 din 23 noiembrie 2005, a stabilit competenta de

soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Curtea de Apel Ploiești

prin sentința nr. 240 din 28 noiembrie 2006 a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei, a admis excepția tardivității acțiunii și a respins

ca tardivă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2675

din 24 septembrie 2007 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare, reținând că în mod greșit s-a reținut tardivitatea acesteia.

Prin sentința nr. 129

din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta I.A. și a anulat procesul

verbal din 3 septembrie 2004 în ceea ce o privește pe reclamantă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantei i s-a imputat suma de 170.441.862 ROL,

ce ar fi reprezentat prejudiciu adus bugetului local, în cotă de 1/2 din totalul

sumei de 340.883.724 ROL, compusă din 250.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea

lucrărilor de demolare și 80.167.135 ROL dobânzi și penalități calculate la suma

plătită.

A mai reținut că suma

de 250.000.000 ROL a reprezentat avans pentru executarea lucrărilor de demolare,

despre care organele de control au susținut că nu au fost executate de SC D.I. SRL,

ci de beneficiari ai Legii nr. 416/2001 care au domiciliul în comuna R.

A constatat prima instanță

că din ordonanța emisă la data de 28 iunie 2006 de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Ploiești reiese că din cercetările efectuate nu rezultă că alte persoane au executat

demolarea, iar în adresa Primăriei R. din 27 octombrie 2004 semnată de contabila

T.M.D. și asistentul social S.S. se menționează că din evidențele departamentului

de asistență socială nici una dintre persoanele beneficiare de ajutor social nu

a participat la demolarea imobilului.

În această situație, s-a

considerat că nu există un prejudiciu creat în fondurile publice ale comunei.

S-a mai constatat de către

instanța de fond că reclamanta, în calitate de contabil, a virat suma de 250.000.000

ROL cu titlu de avans la 2 aprilie 2003 pentru ca societatea constructor să înceapă

lucrările de construire în lunile aprilie și mai 2003, iar ulterior, la 7

aprilie 2003, s-a încheiat actul adițional la contractul inițial pentru executarea

lucrărilor de demolare a construcției deja existente pe terenul cumpărat, rezultând

deci că avansul în sumă de 250.000.000 ROL a fost achitat pentru începerea lucrărilor

de șantier și nu ca o plată a unor lucrări de demolare deja executate.

A concluzionat instanța

de fond că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute

de dispozițiile art. 998 C. proc. civ., astfel încât procesul verbal din 3 septembrie

2004 este nelegal.

Împotriva hotărârii pronunțate

de Curtea de Apel au formulat recurs în termen legal pârâții Primăria R., prin primarul

C.M. și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova, prin care s-a

solicitat, de către prima recurentă, admiterea căii de atac și modificarea sentinței

date de instanța de fond în sensul respingerii contestației formulate de reclamanta

I.A. și a menținerii ca legal și temeinic a procesului verbal de control încheiat

la data de 3 septembrie 2004 de organele de control din cadrul Direcției Generale

a Finanțelor Publice Prahova, și, de către cel de-al doilea recurent, admiterea

căii de atac și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul înlăturării

obligării acestui recurent la plata cheltuielilor de judecată și a obligării numai

a Primăriei R. la plata acestor cheltuieli suportate de reclamanta I.A.

A învederat recurenta

Primăria comunei R., prin motivele de recurs, că instanța de fond a dat o interpretare

greșită actului dedus judecații, și anume procesul verbal de control încheiat la

data de 03 septembrie 2004 de organele de control din cadrul compartimentului de

inspecție al Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, schimbând înțelesul

înscrisului menționat.

Astfel, organele de control,

din cadrul compartimentului de inspecție al Direcției Generale a Finanțelor Publice

Prahova, au verificat legalitatea operațiilor de construire a noului sediu al Primăriei

R., constatând următoarele:

- la data de 26

februarie 2003 urmare licitației efectuate și a procesului verbal de selecție oferte

încheiat la data de 28 ianuarie 2003, între Primăria R. și SC D.I. SRL se încheie

contractul din 26 februarie 2003, cu o valoare a lucrărilor în suma de 324.000 RON

(fără TVA).

- la data de 07

aprilie 2003 între aceleași părți se încheie actul adițional la contractul din

26 februarie 2003, prin care se suplimentează valoarea contractului cu suma totala

de 33.981.693,7 ROL, reprezentând contravaloare lucrări de demolare clădire existenta,

plus lucrări determinate de surparea malurilor datorita precipitațiilor. Organele

de control au constatat ca aceste lucrări suplimentare de demolare nu erau prinse

in caietul de sarcini și nici in oferta prezentata pentru participarea la licitație.

Mai mult decât atât, lucrările

de demolare a clădirii situate pe terenul unde se construiește noul sediu, au fost

executate de diverse persoane cu domiciliul in comuna R., care beneficiază de prevederile

Legii nr. 416/2001, dovadă în acest sens fiind declarațiile de la diverse persoane

care au lucrat efectiv la demolarea clădirii vechi.

Instanța de fond în mod

eronat a reținut faptul că numita I.A. nu ar fi produs prejudiciu în fondurile publice

ale comunei, în condițiile în care nu a motivat în nici un fel hotărârea cu privire

la faptul că lucrările de demolare, deși nu au fost efectuate de către SC D.I. SRL,

totuși ele au fost plătite, contestatoarea semnând ordinul de plată în acest sens.

De altfel, la dosarul

cauzei se afla și un raport de expertiză contabilă efectuată în faza de cercetare

penală a contestatoarei, înscris din cuprinsul căruia rezulta faptul că „lucrările

privind demolarea clădirii existente și respectiv surparea malurilor datorită precipitațiilor,

în sumă totală de 339.816.937 ROL fără TVA, cu care s-a suplimentat contractul

din 26 februarie 2003, nu au la bază aprobarea legală".

Cât privește recursul

formulat de, s-a arătat că este nelegală partea din hotărârea atacată prin care

s-a dispus obligarea instituției recurente la plata cheltuielilor de judecată, întrucât

organele de control au fost induse in eroare, in mod voit, de reprezentanții primăriei

Râfov, fapt ce a condus la înserarea în procesul verbal din 03 septembrie 2004,

a unor constatări eronate.

În aceste condiții, s-a

apreciat că in mod eronat instanța de fond a hotărât ca plata cheltuielilor de judecata

să cada în sarcina Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Prahova.

În mod corect, s-a precizat, la plata cheltuielilor de judecata trebuia obligată

Primăria R., întrucât datorită informațiilor eronate furnizate de reprezentanții

acestora a fost întocmit procesul verbal de control din 03 septembrie 2004.

Recursurile sunt nefondate.

Prin procesul verbal din

3 septembrie 2004 încheiat de inspectori ai Compartimentului de Inspecție din cadrul

Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Prahova s-a reținut, cât privește

suplimentarea valorii contractului de construire a noului sediu al primăriei R.

cu suma de 218.584.865 ROL reprezentând valoarea lucrărilor de demolare a clădirii

existente pe terenul achiziționat în scopul construcții sediului în discuție, că

lucrările de demolare a clădirii nu au fost executate de către societatea SC D.I.

SRL și de către beneficiari ai Legii nr. 416/2001 cu domiciliul în comuna R., că

valoarea totală de 260.115.989 ROL (218.584.865 ROL + TVA) încasată de societatea

constructoare constituie prejudiciu pe seama fondurilor bugetului local, împreună

cu dobânzile aferente de 80.767.735 ROL, și că persoanele răspunzătoare de acest

prejudiciu sunt M.Ș., primar al comunei R. până în iunie 2004 și I.A., contabil

până în luna aprilie 200, care au dispus efectuarea viramentelor respective.

Actul de control sus menționat

este, cum corect a apreciat prima instanță, nelegal, fiind probat în cauză că prin

ordonanța din data de 28 iunie 2006 dată în Dosarul nr. 6130/P/2004 a Parchetului

de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului

M.Ș., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută

de art. 248 C. pen., constând în alocarea sumei de 218.584.865 ROL societății comerciale

SC D.I. SRL Ploiești pentru demolarea unei construcții.

S-a reținut, prin ordonanța

procurorului, că părțile în contractul inițial de execuție și în actul adițional

la acesta și-au îndeplinit obligațiile contractuale, că nici una din persoanele

beneficiare de ajutor social nu au participat la demolarea imobilului și că în această

situație nu există un prejudiciu în fondurile publice ale comunei R. De asemenea,

s-a precizat că încheierea actului adițional la contract fără aprobarea consiliului

local nu reprezintă o faptă penală și că nu se poate afirma că prin decizia de a

semna actul adițional de demolare a imobilului de pe terenul pentru care consiliul

local aprobase construirea unui sediu nou al primăriei învinuitul a îndeplinit un

act defectuos și prin aceasta s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al Primăriei

R. În fine, cât o privește pe intimata reclamantă I.A., s-a precizat prin ordonanța

menționată că nu s-a probat că aceasta ar fi comis fapte penale până în anul 2004,

pe întreaga perioadă când a îndeplinit funcția de contabil la Primăria R.

Pe cale de consecință,

în condițiile admiterii acțiunii reclamantei și anulării, în partea referitoare

la intimata I.A., a procesului verbal de control din data de 3 septembrie 2004,

instanța de fond a dispus, cu respectarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., în considerarea calității organului de control de emitent al actului administrativ

atacat și a culpei procesuale a acestuia, obligarea Direcției Generale a Finanțelor

Publice a județului Prahova la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.004,70

RON reprezentând cheltuieli de judecată suportate de reclamantă.

Așa fiind, constatând

că motivele de recurs invocate de recurente nu sunt întemeiate și să hotărârea atacată

este legală și temeinică, se va dispune, în baza dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova și de Primăria comunei R. județul

Prahova împotriva sentinței civile nr. 129 din 13 septembrie 2007 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și contencios administrativ.

Recurentele vor fi obligate,

potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata în favoarea intimatei reclamante I.A.

a sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și Primăria comunei R., județul

Prahova, împotriva sentinței civile nr. 129 din 13 septembrie 2007 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondate.

Obligă recurentele la

plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli e judecată în favoarea intimatei

I.A.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 martie 2008.