ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5628/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Lugoj la data de 9 februarie 2004, reclamanta H.A.M. a chemat în

judecată pe pârâta C.M., pentru ca, prin sentința ce instanța va pronunța, să

constate că apartamentul nr. 2 înscris în C.F. nr. 366 situat în Lugoj nr.top.

207–208 este compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară alimente, 1 debara, o

pivniță, să dispună radierea apartamentului mai sus individualizat și a cotei

de 44/100 părți din bunurile comune, să se constate că, pe terenul de la

aceeași adresă există următoarele construcții: pivniță de 41 mp, magazie, 1

bucătărie de vară, 1 spălătorie, atelier de fierărie, 1 cameră de lemn în

suprafață de 157 mp, să se dispună intabularea pe numele reclamantei a

construcțiilor edificate pe teren și sistarea stării de indiviziune asupra

imobilului, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate

de proces.

În drept au fost invocate

prevederile art. 728 și urm. C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1561 din 14

iunie 2004, Judecătoria Lugoj a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost

precizată ulterior și împotriva pârâților F.E., Statul Român, prin primarul municipiului

Lugoj, M.A.A., M.N.

A constatat că același apartament se

compune în prezent din următoarele construcții: pivniță de 41 mp, pivniță de 6 mp,

3 magazii, o cămară de lemn în suprafață construită de 157 mp, o cămară de lemn,

tip șopron, în suprafață construită de 12,95 mp, una bucătărie de vară, una

spălătorie etc. (astfel cum este individualizat în dispozitivul sentinței

civile, a sistat starea de indiviziune dintre reclamantă și pârâtă asupra

acestui apartament).

A atribuit reclamantei și pârâtei

construcțiile evidențiate în dispozitivul aceleiași sentințe, a respins cererea

de sistare a stării de indiviziune asupra terenului în suprafață de 2950 mp, a

compensat onorariile de avocat și a obligat-o pe pârâta C.M. la 3.831.000 lei,

cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel, pârâta C.M. și C.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia nr. 2115 din 4

noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul

pârâtei C.M., păstrând motivarea Judecătoriei Lugoj.

Cât privește apelul declarat de C.G.,

instanța a reținut că acesta nu are calitatea de parte în proces, nu a formulat

nici o cerere la instanța de fond, așa încât, în temeiul art. 292 și art. 294 C.

proc. civ. calea de atac a fost respinsă.

Decizia Curții de Apel Timișoara a

făcut obiectul criticilor promovate de pârâta C.M. prin intermediul căii

extraordinare de atac a recursului, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.

9 și 10, din același cod, astfel cum acestea au fost încadrate de pârâtă.

Înalta Curte constată că decizia

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este nelegală, pentru motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 3, C. proc. civ. respectiv „hotărârea s-a dat cu

încălcarea competenței altei instanțe”.

Astfel, este de precizat că obiectul

investirii instanței de judecată este o cerere de ieșire din indiviziune și,

potrivit art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în

M.Of. nr. 840 din 14 septembrie 2004, „căile de atac exercitate după intrarea

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență împotriva hotărârilor pronunțate de

judecătorie, în primă instanță, înainte de intrarea în vigoare a acesteia se

judecă de instanțele competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență”.

Ca atare, conform modificărilor

aduse Codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea

nr. 493 din 10 noiembrie 2004 art. 2 alin. (2) prevede următoarele: ”Căile de

atac se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei ordonanțe de

urgență, iar alin. (3) al aceluiași text procedural, dispune astfel „în

cazurile prevăzute la alin. (2) apelurile aflate pe rolul curților de apel la

data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe, se trimit

la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție se trimit curților de apel.

Trimiterea dosarelor se va face prin

declinarea competenței, prin încheiere irevocabilă.

În consecință, pentru nerespectarea

motivului de ordine publică referitor la competența materială de soluționare a

apelului, față de modificările aduse codului de procedură civilă, mai sus

evocate, apreciind nelegalitatea deciziei pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, în temeiul art. 304 pct. 3, art. 306 alin. (2) și art. 312 alin. (6)

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa

decizia și va trimite cauza Tribunalului Timiș pentru soluționarea apelului

declarat împotriva sentinței civile nr. 1561 din 14 iunie 2004 a Judecătoriei

Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta C.M.

împotriva deciziei nr. 2115 din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, pe

care o casează și trimite cauza Tribunalului Timiș pentru soluționarea apelului

declarat împotriva sentinței civile nr. 1561 din 14 iunie 2004 a Judecătoriei

Lugoj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.