ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 19 februarie 2001, reclamanta B.O. a chemat în judecată pârâții P.M.M., C.N.L. și C.V., F.N.F. și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, solicitând a se dispune sistarea indiviziunii asupra imobilului situat în Cluj, înscris în c.f. 8591 Cluj, cu nr.top. 9538, prin formarea de loturi pe apartamente, conform folosinței faptice, cu intabularea dreptului de proprietate asupra apartamentelor ce se vor forma, statul român rămânând proprietar asupra terenului. Ulterior, reclamanta a extins acțiune și față de pârâții P.M. și P.I., în calitate de moștenitori ai proprietarului tabular de sub poziția 28, alături de pârâta P.M.M.

Prin sentința civilă nr. 11 din 21 ianuarie 2002, Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea, precum și cererile reconvenționale formulate de pârâții P.I. și P.M.V., succesori ai pârâtei P.M.M., decedată, și de pârâta F.N.F. și a sistat indiviziunea asupra imobilului conform expertizei tehnice efectuate de inginer expert R.G. cu completarea depusă la dosar, care face parte integrantă din hotărâre – astfel: - imobilul cu nr.top. nou 9538/I, compus din apartamentul nr. 1, alcătuit din o cameră, o bucătărie și o baie, podul deasupra apartamentului și magazie în corpul 2, s-a atribuit pârâților P.I. și P.M.V., în cote egale între ei și s-a dispus transcrierea lui într-un nou c.f.; - imobilul cu nr.top.

nou 9538/II – apartamentul 2 compus din o cameră în corpul 1 și o cameră și WC în corpul 2 s-a atribuit pârâtului F.N.F., cu transcrierea într-un nou c.f.; - imobilul cu nr.top. nou 9538/III – apartamentul nr. 3 compus din 2 camere, o bucătărie, cămară de alimente, baie, în corpul 1 s-a atribuit reclamantei B.O., urmând a fi transcris într-un nou c.f.; - imobilul cu nr.top. nou 9538/IV – apartamentul 4 compus din o cameră, o bucătărie în corpul 1 și o baie în corpul 2 s-a atribuit pârâților C.N.L. și C.V., în devălmășie. Părțile indivize comune, aferente nr.top.9538 sunt: fundațiile comune, zidăriile comune, șarpanta, învelitoarea, fațadele, pivnița din corpul 1 de clădire, branșamentele și racordurile de apă, canal, electricitate, gaz metan și terenul.

Au fost obligați pârâții C.N.L .și C.V. să plătească pârâților P.I. și P.M.V. suma totală de 14.760.000 lei cu titlu de sultă, iar pârâtului F.N.F. o sultă de 3.696.000 lei. Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului F.N.F. suma de 7.360.000 lei, cu titlu de sultă. S-a dispus intabularea în c.f. a drepturilor de proprietate a beneficiarilor loturilor atribuite. S-au compensat parțial cheltuielile de judecată și au fost obligați pârâții P.I. și P.M.V. să plătească suma de 956.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, iar pârâții C.N.L. și C.V. suma de 542.400 lei cheltuieli totale de judecată în favoarea reclamantei. Au fost obligați pârâții P.I. și P.M.V. la 965.800 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului F.N.F., iar pârâții C. la plata sumei de 386.320 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului F.N.F.

În motivarea sentinței s-a reținut că părțile sunt coproprietare asupra imobilului, la efectuarea partajului s-au avut în vedere atât cotele de proprietate ale acestora cât și folosința faptică, expertul constatând că folosința diferă de întinderea cotei de proprietate, astfel pârâtul F.N.F. folosește mai puțin cu 4,68 mp, pârâții C.N.L. și C.V. folosesc în plus 7,69 mp, reclamanta folosește cu 3,14 mp mai mult decât cota ei de proprietate, iar pârâții P.I. și P.M.V. dețin în minus 6,15 mp față de cota lor de proprietate. În raport de cele arătate, instanța a dispus obligarea la plata sultelor în sarcina părților care dețin mai mult decât cota lor de proprietate, conform dispozitivului.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta B.O., prin care a solicitat înlăturarea obligării ei la plata sultei datorată pârâtului F.N.F., precum și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin care a cerut modificarea sentinței în sensul de a nu fi trecut și terenul ca părți indivize comune, ci de a rămâne în întregime pe proprietarul de c.f. anume statul român. Prin decizia civilă nr. 175 din 19 decembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a respins ambele apeluri ca nefondate. S-a reținut că reclamanta-apelantă a recunoscut că folosește în plus o suprafață mai mare, cu 3,14 mp față de cota de proprietate înscrisă în cartea funciară, ceea ce justifică obligarea ei la plata sultei de 7.526.000 lei către pârâtul-intimat F.N.F., sumă stabilită prin expertiză.

Cu referire la apelul declarat de pârâtul apelant Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, s-a reținut că potrivit cărții funciare și a expertizei efectuate Statul Român nu este singurul proprietar asupra terenului, la B 43 – 44 în cartea funciară apare dreptul de proprietate al intimaților C.N.L. și C.V. în cota de 2/48, ceea ce reprezintă 10/248 parte, așadar constatarea primei instanțe este corectă.

Decizia pronunțată în apel a fost atacată cu recurs de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, care solicită admiterea lui, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel în vederea refacerii expertizei și în subsidiar casarea deciziei, admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul înlăturării din dispozitivul ei a constatării că statul nu este singurul proprietar, constatare care nu corespunde realității, cu atât mai mult că sistarea stării de indiviziune, așa cum a fost formulată de reclamanta-intimată, nu viza și terenul, instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a solicitat, acordând mai mult decât s-a cerut. Recursul este fondat, urmează a se admite și a casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelurilor.

Pentru a răspunde criticii recurentului privind depășirea limitelor sesizării instanței, în rejudecare instanța va aprecia dacă, în raport de modul de formulare a cererii introductive de instanță, terenul a format obiect al sistării indiviziunii, dacă intimata-reclamantă B.O. a investit instanța și cu soluționarea capătului de cerere referitor la teren. În caz afirmativ, instanța de apel urmează să dispună efectuarea unei noi expertize cu privire la teren, care va avea în vedere atât varianta cerută de recurent, cu luarea în considerare că întregul teren aparține statului, cât și varianta care rezultă din înscrierile existente în cartea funciară, în care statul român este menționat cu cota însumată de proprietate de 238/248 și intimații C.N.L.

și C.V., sub B 43 și 44, cu cota de 10/248 părți din teren. În ambele variante de expertiză se va examina de expert dacă propunerea făcută în lucrarea de expertiză efectuată la prima instanță, ca terenul, alături de fundații și ziduri comune, șarpante, fațadă și altele, să constituie „părți indivize comune” este o propunere corectă, ea fiind preluată ca atare în dispozitivul sentinței, precum și dacă mențiunea din dispozitivul sentinței, potrivit căreia „completarea depusă la dosar, care face parte integrantă din prezenta hotărâre” poate fi acceptată, în primul rând pentru că acea completare se află și la dosar fiind cuprinsă în expertul de expertiză, care și el face parte din hotărâre și în al doilea rând cotele de proprietate asupra terenului acolo stabilite (238/248 și 10/248) sunt în dezacord cu calificarea terenului ca „parte indiviză comună”, ceea ce ar presupune că terenul aparține deopotrivă și indivizibil tuturor coproprietarilor, părți în litigiu.

Susținerea recurentului, în sensul că terenul aparține în proprietate numai statului și că aceasta rezultă din copiile de carte funciară depuse în instanța de apel, urmează a fi verificată în rejudecare de instanța de apel. Aceasta deoarece în copiile depuse în instanța de apel apare în c.f. 8591 Cluj pe ultima filă din set, în foaia C, la poziția 5 și 6 mențiunea „… asupra 16/248 parte din terenul Statului Român în condițiile Legii nr. 4/1973, în favoarea lui C.N.L. și C.V., drept folosință asupra terenului”. Această mențiune este în contradicție cu foaia B a aceleiași cărți funciare, în care soții Călina sunt intabulați ca proprietari asupra 2/48 părți din teren și pe 8/48 părți din construcții.

Casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare se impune pentru motivele expuse care vizează exclusiv situația terenului, doar acesta a format obiect de critică, rămânând definitiv soluționat aspectul referitor la construcții și sistarea indiviziunii privitor la apartamente, inclusiv sultele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 175 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.