ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2004

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 19 februarie 2001, reclamanta B.O.

a chemat în judecată pârâții P.M.M., C.N.L. și C.V., F.N.F. și Consiliul Local

al Municipiului Cluj-Napoca, solicitând a se dispune sistarea indiviziunii

asupra imobilului situat în Cluj, înscris în c.f. 8591 Cluj, cu nr.top. 9538,

prin formarea de loturi pe apartamente, conform folosinței faptice, cu

intabularea dreptului de proprietate asupra apartamentelor ce se vor forma,

statul român rămânând proprietar asupra terenului.

Ulterior, reclamanta a extins

acțiune și față de pârâții P.M. și P.I., în calitate de moștenitori ai

proprietarului tabular de sub poziția 28, alături de pârâta P.M.M.

Prin sentința civilă nr. 11 din 21

ianuarie 2002, Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea, precum și cererile

reconvenționale formulate de pârâții P.I. și P.M.V., succesori ai pârâtei P.M.M.,

decedată, și de pârâta F.N.F. și a sistat indiviziunea asupra imobilului

conform expertizei tehnice efectuate de inginer expert R.G. cu completarea

depusă la dosar, care face parte integrantă din hotărâre – astfel:

- imobilul cu nr.top. nou 9538/I,

compus din apartamentul nr. 1, alcătuit din o cameră, o bucătărie și o baie,

podul deasupra apartamentului și magazie în corpul 2, s-a atribuit pârâților P.I.

și P.M.V., în cote egale între ei și s-a dispus transcrierea lui într-un nou

c.f.;

- imobilul cu nr.top. nou 9538/II –

apartamentul 2 compus din o cameră în corpul 1 și o cameră și WC în corpul 2

s-a atribuit pârâtului F.N.F., cu transcrierea într-un nou c.f.;

- imobilul cu nr.top. nou 9538/III –

apartamentul nr. 3 compus din 2 camere, o bucătărie, cămară de alimente, baie,

în corpul 1 s-a atribuit reclamantei B.O., urmând a fi transcris într-un nou

c.f.;

- imobilul cu nr.top. nou 9538/IV –

apartamentul 4 compus din o cameră, o bucătărie în corpul 1 și o baie în corpul

2 s-a atribuit pârâților C.N.L. și C.V., în devălmășie.

Părțile indivize comune, aferente

nr.top.9538 sunt: fundațiile comune, zidăriile comune, șarpanta, învelitoarea,

fațadele, pivnița din corpul 1 de clădire, branșamentele și racordurile de apă,

canal, electricitate, gaz metan și terenul.

Au fost obligați pârâții C.N.L .și C.V.

să plătească pârâților P.I. și P.M.V. suma totală de 14.760.000 lei cu titlu de

sultă, iar pârâtului F.N.F. o sultă de 3.696.000 lei.

Reclamanta a fost obligată să

plătească pârâtului F.N.F. suma de 7.360.000 lei, cu titlu de sultă.

S-a dispus intabularea în c.f. a

drepturilor de proprietate a beneficiarilor loturilor atribuite.

S-au compensat parțial cheltuielile

de judecată și au fost obligați pârâții P.I. și P.M.V. să plătească suma de

956.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, iar pârâții C.N.L. și

C.V. suma de 542.400 lei cheltuieli totale de judecată în favoarea reclamantei.

Au fost obligați pârâții P.I. și P.M.V. la 965.800 lei cheltuieli de judecată

în favoarea pârâtului F.N.F., iar pârâții C. la plata sumei de 386.320 lei

cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului F.N.F.

În motivarea sentinței s-a reținut

că părțile sunt coproprietare asupra imobilului, la efectuarea partajului s-au

avut în vedere atât cotele de proprietate ale acestora cât și folosința

faptică, expertul constatând că folosința diferă de întinderea cotei de

proprietate, astfel pârâtul F.N.F. folosește mai puțin cu 4,68 mp, pârâții C.N.L.

și C.V. folosesc în plus 7,69 mp, reclamanta folosește cu 3,14 mp mai mult

decât cota ei de proprietate, iar pârâții P.I. și P.M.V. dețin în minus 6,15 mp

față de cota lor de proprietate.

În raport de cele arătate, instanța

a dispus obligarea la plata sultelor în sarcina părților care dețin mai mult

decât cota lor de proprietate, conform dispozitivului.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamanta B.O., prin care a solicitat înlăturarea obligării ei la plata sultei

datorată pârâtului F.N.F., precum și pârâtul Consiliul Local al Municipiului

Cluj-Napoca, prin care a cerut modificarea sentinței în sensul de a nu fi

trecut și terenul ca părți indivize comune, ci de a rămâne în întregime pe

proprietarul de c.f. anume statul român.

Prin decizia civilă nr. 175 din 19

decembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a respins ambele apeluri ca

nefondate.

S-a reținut că reclamanta-apelantă a

recunoscut că folosește în plus o suprafață mai mare, cu 3,14 mp față de cota

de proprietate înscrisă în cartea funciară, ceea ce justifică obligarea ei la

plata sultei de 7.526.000 lei către pârâtul-intimat F.N.F., sumă stabilită prin

expertiză.

Cu referire la apelul declarat de

pârâtul apelant Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, s-a reținut că

potrivit cărții funciare și a expertizei efectuate Statul Român nu este

singurul proprietar asupra terenului, la B 43 – 44 în cartea funciară apare

dreptul de proprietate al intimaților C.N.L. și C.V. în cota de 2/48, ceea ce

reprezintă 10/248 parte, așadar constatarea primei instanțe este corectă.

Decizia pronunțată în apel a fost

atacată cu recurs de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, care

solicită admiterea lui, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare

la instanța de apel în vederea refacerii expertizei și în subsidiar casarea

deciziei, admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul înlăturării din

dispozitivul ei a constatării că statul nu este singurul proprietar, constatare

care nu corespunde realității, cu atât mai mult că sistarea stării de

indiviziune, așa cum a fost formulată de reclamanta-intimată, nu viza și

terenul, instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a solicitat,

acordând mai mult decât s-a cerut.

Recursul este fondat, urmează a se

admite și a casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei la instanța de apel

pentru rejudecarea apelurilor.

Pentru a răspunde criticii

recurentului privind depășirea limitelor sesizării instanței, în rejudecare

instanța va aprecia dacă, în raport de modul de formulare a cererii

introductive de instanță, terenul a format obiect al sistării indiviziunii,

dacă intimata-reclamantă B.O. a investit instanța și cu soluționarea capătului

de cerere referitor la teren.

În caz afirmativ, instanța de apel

urmează să dispună efectuarea unei noi expertize cu privire la teren, care va

avea în vedere atât varianta cerută de recurent, cu luarea în considerare că

întregul teren aparține statului, cât și varianta care rezultă din înscrierile

existente în cartea funciară, în care statul român este menționat cu cota

însumată de proprietate de 238/248 și intimații C.N.L. și C.V., sub B 43 și 44,

cu cota de 10/248 părți din teren.

În ambele variante de expertiză se

va examina de expert dacă propunerea făcută în lucrarea de expertiză efectuată

la prima instanță, ca terenul, alături de fundații și ziduri comune, șarpante,

fațadă și altele, să constituie „părți indivize comune” este o propunere

corectă, ea fiind preluată ca atare în dispozitivul sentinței, precum și dacă

mențiunea din dispozitivul sentinței, potrivit căreia „completarea depusă la

dosar, care face parte integrantă din prezenta hotărâre” poate fi acceptată, în

primul rând pentru că acea completare se află și la dosar fiind cuprinsă în

expertul de expertiză, care și el face parte din hotărâre și în al doilea rând

cotele de proprietate asupra terenului acolo stabilite (238/248 și 10/248) sunt

în dezacord cu calificarea terenului ca „parte indiviză comună”, ceea ce ar

presupune că terenul aparține deopotrivă și indivizibil tuturor

coproprietarilor, părți în litigiu.

Susținerea recurentului, în sensul

că terenul aparține în proprietate numai statului și că aceasta rezultă din

copiile de carte funciară depuse în instanța de apel, urmează a fi verificată

în rejudecare de instanța de apel. Aceasta deoarece în copiile depuse în

instanța de apel apare în c.f. 8591 Cluj pe ultima filă din set, în foaia C, la

poziția 5 și 6 mențiunea „… asupra 16/248 parte din terenul Statului Român în

condițiile Legii nr. 4/1973, în favoarea lui C.N.L. și C.V., drept folosință

asupra terenului”.

Această mențiune este în

contradicție cu foaia B a aceleiași cărți funciare, în care soții Călina sunt

intabulați ca proprietari asupra 2/48 părți din teren și pe 8/48 părți din

construcții.

Casarea deciziei pronunțate în apel

și trimiterea cauzei spre rejudecare se impune pentru motivele expuse care

vizează exclusiv situația terenului, doar acesta a format obiect de critică,

rămânând definitiv soluționat aspectul referitor la construcții și sistarea

indiviziunii privitor la apartamente, inclusiv sultele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 175

din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.