ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6219/2004

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 10 ianuarie 1996 M.I. a chemat în judecată pe R.I., R.A., C.S., C.N., C.M., I.L., S.R., S.I. și Comisia județeană de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Prefecturii Cluj solicitând anularea titlului de proprietate nr. 28397/422 din 28 februarie 1995 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, județul Cluj, în favoarea pârâtului R.I., în sensul reducerii suprafeței de teren înscrise cu 1911 mp identificați în tarlaua nr. 411; obligarea pârâților R.I. și R.A. să-i recunoască dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren de 2850 mp înscrisă în C.F.

nr. 40 Florești cu nr. top. 2208, 2209, 2210 și constatarea că pe respectivul teren a edificat o casă urmând a se dispune ieșirea din indiviziune prin formare și atribuire de loturi ca și intabularea în C.F. Tribunalul Cluj, secția civilă, sesizat prin declinare de competență, a pronunțat sentința nr. 560 din 1 noiembrie 2000 prin care a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1000 mp situat în comuna Florești nr. 411, înscris în C.F. nr. 40 Florești cu nr. top. 2208, 2209 și 2210 constatând că pe acest teren a construit o casă compusă din trei camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, două antreuri și anexe gospodărești, dispunând înscrierea construcțiilor în CF. De asemenea, a dispus ieșirea din indiviziune prin formare de loturi, revenindu-i reclamantului lotul alcătuit din 1000 mp teren și construcțiile edificate pe acest teren înscrise în C.F.

nou cu nr. top. 2209/3 și intabularea dreptului său de proprietate. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 43 din 15 februarie 2001 a admis în parte apelul declarat de reclamantul M.I. împotriva sentinței civile nr. 560 din 1 noiembrie 2000 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâții să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2850 mp situat în comuna Florești nr. 411 înscris în C.F. nr. 40 Florești cu nr. top. 2209. A constatat că pe acest teren reclamantul a edificat o casă compusă din 3 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, 2 antreuri, anexe gospodărești și a dispus înscrierea construcțiilor în CF. De asemenea, a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului cu nr. top.

2209 în suprafață de 5147 mp potrivit expertizei tehnice efectuate de expertul B.M. conform variantei I. A dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în C.F., asupra terenului cu titlu de cumpărare și partaj iar asupra construcțiilor cu titlu de construire, conform variantei I –a din același raport de expertiză. A menținut dispozițiile sentinței privind respingerea celorlalte capete de cerere. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 3555 din 12 mai 2004 a admis recursul declarat de pârâții R.I. și R.A. împotriva deciziei nr. 43 din 15 februarie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, pe care a casat-o și a respins apelul declarat de reclamantul M.I.

împotriva sentinței nr. 560 din 1 noiembrie 2000 a Tribunalului Cluj, secția civilă, pe care a menținut-o. La 15 iunie 2004, M.I. a solicitat revizuirea acestei din urmă decizii, invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și învederând că după pronunțarea deciziei în discuție, a intrat în posesia unui înscris nou doveditor, respectiv adeverința nr. 5246 din 9 iunie 2004 emisă de Consiliul local al comunei Florești din care rezultă că în arhiva unității nu se găseau registrele rol unic aferente anilor 1963–1970 și de asemenea anilor 1991–1998 astfel că nu era în măsură să transmită situația plăților impozitului aferent pe perioada respectivă în ceea ce privește imobilul situat în Florești, (teren și clădiri).

Drept consecință a fost evidențiată numai perioada 1973–1990 și apoi 1999–2004. Susține revizuientul că înscrisul prezentat întrunește cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și probează că începând cu anul 1971 a plătit impozitele pentru imobilul în litigiu, teren și construcție, ceea ce duce la concluzia că alături de soția sa R.A. au fost și sunt proprietarii întregului teren de 2900 mp pe care au edificat construcția, în loc de 1000 mp cât s-a reținut de tribunal. Cererea de revizuire nu este fondată. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea se poate cere în situația în care, după darea hotărârii, s-a descoperit un înscris doveditor reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și care are o importanță deosebită în proces în sensul că dacă ar fi fost cunoscut ar fi condus la altă soluție.

Pe de altă parte, revizuirea unei hotărâri nu poate fi cerută decât pe baza unui înscris nou, care a apărut după pronunțarea acesteia, dar care exista în momentul judecății, însă partea interesată nu l-a putut produce din cauza reținerii de partea adversă, ori dintr-o împrejurare de forță majoră. În speță, înscrisul produs de revizuient nu exista la data soluționării litigiului întrucât din chiar cuprinsul actului rezulta că a fost eliberat la solicitarea lui M.I. care s-a adresat Consiliului local Florești la 8 iunie 2004 după pronunțarea deciziei nr. 3555 din 12 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâre irevocabilă care a finalizat litigiul dintre părți. Așadar, înscrisul în discuție nu a existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire a fost solicitată.

Mai mult în speță, revizuientul nu a probat împrejurarea mai presus de voința sa care l-ar fi împiedicat să prezinte respectivul înscris sau că acesta ar fi fost reținut de partea potrivnică. Dimpotrivă, adeverința menționată eliberată la cererea revizuientului atestă faptul că acesta nu a depus suficiente diligențe în timpul judecării procesului pentru a solicita și administra toate probele necesare stabilirii corecte a situației de fapt, conduită ce-i este imputabilă și prin urmare nu o poate invoca ca temei de revizuire a hotărârii criticate. Din această perspectivă înscrisul prezentat de revizuient chiar dacă ar fi susținut că nu l-ar fi putut obține de la autoritatea administrativă emitentă, ceea ce însă nu e cazul în speță, nu constituie înscris doveditor nou pentru că așa cum deja s-a relevat neprezentarea lui nu s-a făcut dintr-o cauză de forță majoră sau pentru că ar fi fost reținut de partea potrivnică.

În final, menționatul înscris nici nu este determinant în cauză cât timp nu s-a individualizat suprafața de teren pentru care revizuientul plătește impozit din 1977 (dos. nr. 3791/2004). Astfel fiind, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de M.I. împotriva deciziei nr. 3555 din 12 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2004.