ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 813/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data

de 5 ianuarie 2004 cu nr. 295/2004 pe rolul Tribunalului Cluj, N.C. și N.G. au

solicitat în contradictoriu cu R.A.D.P. Cluj-Napoca, anularea deciziei nr. 3 din

19 noiembrie 2003 și, pe cale de consecință, admiterea cererii de restituire în

natură a imobilului teren în suprafață de 14042 mp situat în zona numită „La

Eperieș”, identificată cu nr. top 14728/3 în C.F. Cluj și nr. top 14728/1 în

C.F. Cluj, în baza Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1497 din 14

iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă contestația, a fost

anulată decizia nr. 3 din 19 noiembrie 2003, emisă de R.A.D.P. Cluj-Napoca,

fiind obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de acordare a măsurilor

reparatorii prin restituire în natură, cu privire la imobilele revendicate de

contestatori.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a stabilit faptul că reclamanții sunt moștenitorii proprietarilor tabulari N.G.

și soția R., născută K., de la care terenul în litigiu a fost preluat de stat,

aflându-se în prezent în folosința pârâtei.

Pârâta nu a făcut dovada calității

de proprietar tabular, astfel că terenul revendicat fiind liber, există

posibilitatea restituirii în natură, prin aplicarea dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 10/2001.

Împotriva sentinței, în termen

legal, pârâta a declarat apel, solicitând schimbarea acesteia în tot, în sensul

respingerii acțiunii ca neîntemeiată și păstrării efectelor deciziei nr. 3/2003.

Curtea de Apel Cluj-Napoca prin

decizia nr. 339/A din 28 martie 2005 a admis în parte apelul pârâtei, a

schimbat sentința și în consecință, a admis, în parte, plângerea

contestatorilor N.C. și N.G. împotriva deciziei nr. 3 din 19 noiembrie 2003

emisă de R.A.D.P. Cluj, a anulat în parte decizia nr. 3 din 19 noiembrie 2003,

în sensul că a obligat pârâta să acorde măsuri reparatorii contestatorilor prin

restituirea în natură a terenului în suprafață de 2795 mp aferent nr. top

14728/3 din C.F. Cluj.

Prin aceeași decizie s-a menținut

restul dispozițiilor din sentința apelată referitoare la obligarea pârâtei la

plata către contestatori a sumei de 8.511.000 li cheltuieli de judecată la

instanța de fond și s-a respins cererea reclamanților pentru acordarea

cheltuielilor de judecată în apel, ca nedovedită.

Pentru a pronunța această soluție,

curtea de apel constată că la data emiterii acestei decizii imobilele în

litigiu nu erau calificate ca fiind bunuri proprietate publică. Entitatea

juridică obligată la măsuri reparatorii, ca deținător al imobilelor pretinse de

reclamanți, nu a făcut proba indubitabilă a susținerilor sale, în sensul că s-a

înregistrat o propunere de înscriere a menționatelor imobile în lista aprobată

de Guvernul României, conform prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

astfel că nu avea competența de a aprecia, sub acest mod, asupra unei

restituiri în natură ori a menținerii regimului de proprietate publică.

Este exact că prin art. 21 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 a fost stipulată obligația persoanelor îndreptățite la

măsuri reparatorii de a formula câte o notificare distinctă pentru fiecare

imobil pretins.

Atunci când notificarea s-a făcut în

bloc, ipoteză care se verifică în speță, pentru mai multe imobile din aceeași

localitate, preluate în aceeași modalitate, sancțiunea nu este respingerea

notificării, greșit aplicată de apelantă, ci urmează a se considera că

notificarea s-a făcut pentru fiecare imobil, disjungându-se fiecare caz, în

scopul soluționării prin decizii/dispoziții separate; în acest sens sunt dispozițiile

art. 21 lit. b) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,

aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

În cauză reclamanții nu au depus

actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitori în

copii certificate sau legalizate, conform prevederilor art. 22 pct. 2 din

Normele metodologice, însă nu mai puțin adevărat este că entitatea juridică

investită legal cu soluționarea notificării, în speță R.A.D.P. Cluj-Napoca nu a

solicitat reclamanților prezentarea originalelor sau duplicatelor de pe

menționatele acte, pentru verificarea și certificarea acestora, potrivit

dispozițiilor art. 22 pct. 3 din același act normativ astfel că nu își poate

invoca propria culpă pentru faptul că a primit fotocopii ale actelor

doveditoare și, mai cu seamă nu poate pronunța soluția respingerii notificării

pe acest motiv.

Curtea constată însă că este valabil

motivul de respingere a notificării referitor la inadmisibilitatea admiterii

unei cereri de restituire în natură, într-o suprafață corespunzătoare cotelor

de proprietate deținute la data exproprierii și aceasta numai pentru parcela

identificată cu nr. 14728/1 în C.F. Cluj, cu privire la care reclamanții

justifică un drept de coproprietate și nu unul exclusiv, în patrimoniul

autorilor comuni, în cotă de 800/4923 parte, cu titlul de cumpărare și

moștenire. Nu au fost administrate în cauză dovezi, concludente, în măsură să

confirme susținerile reclamanților referitoare la dobândirea dreptului de

proprietate și asupra cotei de 800/4923 parte, înscrisă în favoarea soților K.F.

și A.A., declarația pe proprie răspundere dată în fața notarului de F.K. și K.I.

(f.38 dosar nr. 295/2004), pretinși moștenitori legali, neavând valoarea unui

act doveditor al proprietății, în înțelesul legii.

Este cunoscut că proprietatea comună

pe cote părți presupune doi sau mai mulți proprietari asupra bunului, dreptul

de proprietate al fiecăruia fiind determinat în mod abstract, sub forma unei

fracțiuni matematice, fără ca bunul să fie divizat corespunzător cotelor părți.

Așadar, nici un proprietar nu este

titular exclusiv al unei fracțiuni materiale din bun, care nu este divizat

corespunzător drepturilor proprietarilor comuni. Fiecare proprietar este

titularul exclusiv al unei cote părți ideale, din dreptul de proprietate,

fracționat între proprietarii comuni.

Actele juridice cu privire la bunul

în materialitatea lui pot fi înfăptuite numai cu acordul celorlalți copărtași,

în virtutea principiului unanimității regimul juridic al proprietății comune pe

cote părți.

Așa fiind, coindivizarul nu poate

dispune de bun decât cu acordul tuturor coproprietarilor, în caz contrar

știrbindu-se dreptul de proprietate al celorlalți.

Până la realizarea partajului, ca modalitate

posibilă de încetare a stării de coproprietate, retrocedarea unei suprafețe

determinate din imobilul aflat în coproprietate a încălcat principiul

unanimității.

Față de cele de mai sus, văzând și

concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de ing.

exp. M.M.T., care relevă posibilitatea reală a unei restituiri a terenului în

natură (f.61-66 dosar nr. 295/2004), rămâne posibilă restituirea parcelei

funciare identificată cu nr. top 14728/3 în C.F. Cluj, având suprafața reală de

2795 mp, teren liber de construcții, necultivat, neafectat exploatării

pepinierei R.A.D.P. Cluj, pe temeiul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În contra celei din urmă hotărâri

reclamanții și pârâta au declarat recurs.

Prin recursul declarat, reclamanții

critică soluția pronunțată de instanța de apel pentru nelegalitate și arată în

esență că în cauză reclamanții au făcut dovada cu acte de stare civilă

legalizate a descendenței după antecesorii lor.

În continuare, mai arată că s-a

făcut dovada transferului de proprietate asupra cotei de 800/4923 de sub B 9,

10 cu Cartea funciară în care este înscrisă mama reclamanților, născută K. și

că între aceasta și fratele ei s-a încheiat o înțelegere autentificată la

notar.

În ce privește terenul cu nr. top.

14728/1 din C.F. Cluj-Napoca reclamanții au dovedit cu declarații autentificate

ale moștenitorilor că terenul le aparține iar pârâta nu este proprietarul

acestui teren, dar îl folosește.

Mai precizează că pârâta nu a cerut

intabularea acestui teren, nu a fost cuprins în expertiza întocmită în cauză și

nu a contestat faptul că deține acest imobil. De altfel, expertiza efectuată în

cauză a stabilit că terenul este liber, se află în patrimoniul societății și

poate fi restituit în natură.

În consecință, reclamanții au

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul

respingerii apelului pârâtei și menținerea sentinței ca legală și temeinică.

Pârâta, prin recursul declarat

critică soluția dată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie și susține în

esență că reclamanții nu au depus acte doveditoare, în susținerea notificării

formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, iar pârâta a făcut demersuri în vederea

includerii regiei pe lista unităților care nu sunt obligate la restituirea în

natură a imobilelor revendicate, sens în care a depus înscrisuri din conținutul

cărora rezultă demersurile întreprinse.

Pe cale de consecință, pârâta a

solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

La termenul din 25 ianuarie 2006,

recurenții-reclamanți au depus copia deciziei nr. 2337/R din 24 octombrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 16519/2005 prin care au

solicitat stabilirea masei succesorale și a calității de moștenitor și

înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate, aflată la filele 95-97 dosar

recurs.

Pârâta a depus la data de 10

ianuarie 2005 întâmpinare și hotărârile pronunțate privind terenul înscris în

C.F. top 14728/1 sub B 9 și 10, aflate la filele 40-44.

De asemenea, reclamanții au mai

depus înscrisuri noi.

Curtea, în raport de actele noi

depuse în recurs constată că se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării se va face

expertiza tehnică, urmând a se identifica și terenul înscris în C.F., nr.top

14728/1. Se va avea în vedere că regula unanimității nu funcționează în cadrul

Legii nr. 10/2001 și se va reexamina întregul probatoriu administrat în raport

cu obiectul contestației și apelul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamanții N.C. și N.G. și de pârâta R.A.D.P. Cluj-Napoca împotriva deciziei

nr. 339/A din 28 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie, pe care o casează și trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2006.