ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 813/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la data de 5 ianuarie 2004 cu nr. 295/2004 pe rolul Tribunalului Cluj, N.C. și N.G. au solicitat în contradictoriu cu R.A.D.P. Cluj-Napoca, anularea deciziei nr. 3 din 19 noiembrie 2003 și, pe cale de consecință, admiterea cererii de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 14042 mp situat în zona numită „La Eperieș”, identificată cu nr. top 14728/3 în C.F. Cluj și nr. top 14728/1 în C.F. Cluj, în baza Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 1497 din 14 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă contestația, a fost anulată decizia nr. 3 din 19 noiembrie 2003, emisă de R.A.D.P.

Cluj-Napoca, fiind obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de acordare a măsurilor reparatorii prin restituire în natură, cu privire la imobilele revendicate de contestatori. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a stabilit faptul că reclamanții sunt moștenitorii proprietarilor tabulari N.G. și soția R., născută K., de la care terenul în litigiu a fost preluat de stat, aflându-se în prezent în folosința pârâtei. Pârâta nu a făcut dovada calității de proprietar tabular, astfel că terenul revendicat fiind liber, există posibilitatea restituirii în natură, prin aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001. Împotriva sentinței, în termen legal, pârâta a declarat apel, solicitând schimbarea acesteia în tot, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și păstrării efectelor deciziei nr. 3/2003.

Curtea de Apel Cluj-Napoca prin decizia nr. 339/A din 28 martie 2005 a admis în parte apelul pârâtei, a schimbat sentința și în consecință, a admis, în parte, plângerea contestatorilor N.C. și N.G. împotriva deciziei nr. 3 din 19 noiembrie 2003 emisă de R.A.D.P. Cluj, a anulat în parte decizia nr. 3 din 19 noiembrie 2003, în sensul că a obligat pârâta să acorde măsuri reparatorii contestatorilor prin restituirea în natură a terenului în suprafață de 2795 mp aferent nr. top 14728/3 din C.F. Cluj. Prin aceeași decizie s-a menținut restul dispozițiilor din sentința apelată referitoare la obligarea pârâtei la plata către contestatori a sumei de 8.511.000 li cheltuieli de judecată la instanța de fond și s-a respins cererea reclamanților pentru acordarea cheltuielilor de judecată în apel, ca nedovedită.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel constată că la data emiterii acestei decizii imobilele în litigiu nu erau calificate ca fiind bunuri proprietate publică. Entitatea juridică obligată la măsuri reparatorii, ca deținător al imobilelor pretinse de reclamanți, nu a făcut proba indubitabilă a susținerilor sale, în sensul că s-a înregistrat o propunere de înscriere a menționatelor imobile în lista aprobată de Guvernul României, conform prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel că nu avea competența de a aprecia, sub acest mod, asupra unei restituiri în natură ori a menținerii regimului de proprietate publică. Este exact că prin art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a fost stipulată obligația persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii de a formula câte o notificare distinctă pentru fiecare imobil pretins.

Atunci când notificarea s-a făcut în bloc, ipoteză care se verifică în speță, pentru mai multe imobile din aceeași localitate, preluate în aceeași modalitate, sancțiunea nu este respingerea notificării, greșit aplicată de apelantă, ci urmează a se considera că notificarea s-a făcut pentru fiecare imobil, disjungându-se fiecare caz, în scopul soluționării prin decizii/dispoziții separate; în acest sens sunt dispozițiile art. 21 lit. b) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003. În cauză reclamanții nu au depus actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitori în copii certificate sau legalizate, conform prevederilor art. 22 pct. 2 din Normele metodologice, însă nu mai puțin adevărat este că entitatea juridică investită legal cu soluționarea notificării, în speță R.A.D.P.

Cluj-Napoca nu a solicitat reclamanților prezentarea originalelor sau duplicatelor de pe menționatele acte, pentru verificarea și certificarea acestora, potrivit dispozițiilor art. 22 pct. 3 din același act normativ astfel că nu își poate invoca propria culpă pentru faptul că a primit fotocopii ale actelor doveditoare și, mai cu seamă nu poate pronunța soluția respingerii notificării pe acest motiv. Curtea constată însă că este valabil motivul de respingere a notificării referitor la inadmisibilitatea admiterii unei cereri de restituire în natură, într-o suprafață corespunzătoare cotelor de proprietate deținute la data exproprierii și aceasta numai pentru parcela identificată cu nr. 14728/1 în C.F.

Cluj, cu privire la care reclamanții justifică un drept de coproprietate și nu unul exclusiv, în patrimoniul autorilor comuni, în cotă de 800/4923 parte, cu titlul de cumpărare și moștenire. Nu au fost administrate în cauză dovezi, concludente, în măsură să confirme susținerile reclamanților referitoare la dobândirea dreptului de proprietate și asupra cotei de 800/4923 parte, înscrisă în favoarea soților K.F. și A.A., declarația pe proprie răspundere dată în fața notarului de F.K. și K.I. (f.38 dosar nr. 295/2004), pretinși moștenitori legali, neavând valoarea unui act doveditor al proprietății, în înțelesul legii. Este cunoscut că proprietatea comună pe cote părți presupune doi sau mai mulți proprietari asupra bunului, dreptul de proprietate al fiecăruia fiind determinat în mod abstract, sub forma unei fracțiuni matematice, fără ca bunul să fie divizat corespunzător cotelor părți.

Așadar, nici un proprietar nu este titular exclusiv al unei fracțiuni materiale din bun, care nu este divizat corespunzător drepturilor proprietarilor comuni. Fiecare proprietar este titularul exclusiv al unei cote părți ideale, din dreptul de proprietate, fracționat între proprietarii comuni. Actele juridice cu privire la bunul în materialitatea lui pot fi înfăptuite numai cu acordul celorlalți copărtași, în virtutea principiului unanimității regimul juridic al proprietății comune pe cote părți. Așa fiind, coindivizarul nu poate dispune de bun decât cu acordul tuturor coproprietarilor, în caz contrar știrbindu-se dreptul de proprietate al celorlalți. Până la realizarea partajului, ca modalitate posibilă de încetare a stării de coproprietate, retrocedarea unei suprafețe determinate din imobilul aflat în coproprietate a încălcat principiul unanimității.

Față de cele de mai sus, văzând și concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de ing. exp. M.M.T., care relevă posibilitatea reală a unei restituiri a terenului în natură (f.61-66 dosar nr. 295/2004), rămâne posibilă restituirea parcelei funciare identificată cu nr. top 14728/3 în C.F. Cluj, având suprafața reală de 2795 mp, teren liber de construcții, necultivat, neafectat exploatării pepinierei R.A.D.P. Cluj, pe temeiul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În contra celei din urmă hotărâri reclamanții și pârâta au declarat recurs. Prin recursul declarat, reclamanții critică soluția pronunțată de instanța de apel pentru nelegalitate și arată în esență că în cauză reclamanții au făcut dovada cu acte de stare civilă legalizate a descendenței după antecesorii lor.

În continuare, mai arată că s-a făcut dovada transferului de proprietate asupra cotei de 800/4923 de sub B 9, 10 cu Cartea funciară în care este înscrisă mama reclamanților, născută K. și că între aceasta și fratele ei s-a încheiat o înțelegere autentificată la notar. În ce privește terenul cu nr. top. 14728/1 din C.F. Cluj-Napoca reclamanții au dovedit cu declarații autentificate ale moștenitorilor că terenul le aparține iar pârâta nu este proprietarul acestui teren, dar îl folosește. Mai precizează că pârâta nu a cerut intabularea acestui teren, nu a fost cuprins în expertiza întocmită în cauză și nu a contestat faptul că deține acest imobil. De altfel, expertiza efectuată în cauză a stabilit că terenul este liber, se află în patrimoniul societății și poate fi restituit în natură.

În consecință, reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea sentinței ca legală și temeinică. Pârâta, prin recursul declarat critică soluția dată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie și susține în esență că reclamanții nu au depus acte doveditoare, în susținerea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, iar pârâta a făcut demersuri în vederea includerii regiei pe lista unităților care nu sunt obligate la restituirea în natură a imobilelor revendicate, sens în care a depus înscrisuri din conținutul cărora rezultă demersurile întreprinse. Pe cale de consecință, pârâta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

La termenul din 25 ianuarie 2006, recurenții-reclamanți au depus copia deciziei nr. 2337/R din 24 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 16519/2005 prin care au solicitat stabilirea masei succesorale și a calității de moștenitor și înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate, aflată la filele 95-97 dosar recurs. Pârâta a depus la data de 10 ianuarie 2005 întâmpinare și hotărârile pronunțate privind terenul înscris în C.F. top 14728/1 sub B 9 și 10, aflate la filele 40-44. De asemenea, reclamanții au mai depus înscrisuri noi. Curtea, în raport de actele noi depuse în recurs constată că se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării se va face expertiza tehnică, urmând a se identifica și terenul înscris în C.F., nr.top 14728/1. Se va avea în vedere că regula unanimității nu funcționează în cadrul Legii nr. 10/2001 și se va reexamina întregul probatoriu administrat în raport cu obiectul contestației și apelul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamanții N.C. și N.G. și de pârâta R.A.D.P. Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 339/A din 28 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2006.