ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3873/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 4378 din 5 mai 2003, reclamanții I.V.D. și S.V., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj Napoca au solicitat anularea Dispoziției nr. 1423 din 10 aprilie 2003 emisă de primar, urmare a notificării în temeiul Legii nr. 10/2001 privind restituirea în natură a suprafeței de 600 mp teren expropriat, liber de construcție. În motivarea cererii reclamanții au arătat, că terenul în litigiu a aparținut părinților lor I.I. și A., decedați și a fost expropriat prin Decretul nr. 213/1984 în scopul construirii unor blocuri de locuințe, care nu s-au executat, rămânând liber.

Urmare notificării întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat restituirea terenului în natură, arată în continuare reclamanții, Primarul Municipiului Cluj Napoca a emis Dispoziția nr. 1423 din 10 aprilie 2003 prin care le-a respins cererea acordându-le măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 300 mp. Prin sentința civilă nr. 1148 din 19 noiembrie 2003, al cărui dispozitiv s-a completat prin sentința civilă nr. 1 din 7 ianuarie 2004, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis contestația, în consecință a anulat în parte Dispoziția nr. 1423/2003 emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca, în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeței de 563,5 mp situat în Cluj și intabularea dreptului de proprietate a reclamanților asupra acestei suprafețe cu titlu de retrocedare în temeiul legii.

A reținut tribunalul, pe baza expertizei efectuate în cauză, că doar suprafața de 36,5 mp se află în zonă de sistematizare afectată pentru alei și scări, iar restul este liber neexistând confirmare că ar aparține domeniului public sau că se încadrează ca sit arheologic. Soluția pronunțată de tribunal, a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, care, prin decizia civilă nr. 374/A din 19 februarie 2004 a respins, ca nefondate apelurile reclamanților și pârâtului. Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâtul. În recursul lor întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reclamanții au criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie susținând, ca și în apel, că instanțele nu au ținut seamă de opinia expertului care a prevăzut posibilitatea dezafectării scărilor de pe amplasament și refacerea parțială a acestora, concluzionând la lit. f) din raportul de expertiză, că prin restituirea întregii suprafețe foștilor proprietari se poate sigura accesul în zonă a pietonilor și că scările sunt supradimensionate (au lățimea de 5 m, deși aleile pietonale au în mod normal 2 m lățime), nu sunt folosite de pietoni iar pentru construirea lor nu s-a făcut dovada existenței vreunei aprobări sau a vreunui plan. Pârâtul a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și reiterând motivele din apel a susținut, că terenul nu era susceptibil de a fi restituit în natură, întrucât se afla în zonă sistematizată și era afectat parțial de investiții. Că expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză de ing. L.V. nu a evidențiat corect: amplasarea scărilor de acces spre străzile P. și M., la centrala termică din zonă, suprafața afectată fiind de 90,0 mp și nu 36,5 mp; nu a fost evidențiat în plan trotuarul care mărginește str. B. având în acea zonă o lățime de 3,0 m pe o lungime de 14,5 m, deci nu se regăsesc 43,5 mp; nu a poziționat traseul instalației de alimentare cu apă potabilă aflat la cca. 3,0 m de la marginea scările de acces și care ocupă cca. 70,0 mp, nespecificându-se nici zona de protecție RAJAC pentru conductele de apă.

A mai susținut pârâtul că terenul este amplasat la limita zonei de protecție arheologică menționată în Monitorul Oficial al județului Cluj, indicativ 13 A 0003 pag. 60 poz. 18. Ambele recursuri sunt nefondate. Referitor la recursul reclamanților care solicită restituirea și a suprafeței de 36,5 mp afectate de alei și scări, motivele invocate de aceștia, nu pot fi reținute. Corect a motivat curtea de apel menținând soluția tribunalului, că modalitatea de soluționare a cererii formulate de persoana îndreptățită, adică restituirea în natură a imobilului sau stabilirea unor măsuri reparatorii prin echivalent, are în vedere situația imobilului la data notificării. În acest sens sunt dispozițiile pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, aprobate prin H.G.

nr. 498/2003, potrivit cărora „în toate cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate etc.). În raport de aceste prevederi legale motivele invocate de recurenții-reclamanți, sunt lipsite de relevanță, fiind de reținut doar faptul că la această dată, parte din imobilul solicitat, respectiv, 36,5 mp este afectată unor căi de acces.

În ce privește recursul declarat de pârât sunt de reținut prevederile art. 1 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora imobilele preluate în mod abuziv, de regulă se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire, precum și prevederile art. 10 alin. (1) din lege care prevăd că „în situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate” total sau parțial restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, urmând să se respecte documentațiile de urbanism legal aprobate”. Primarul Municipiului Cluj Napoca a emis Dispoziția nr. 1423 din 10 aprilie 2003 prin care a respins cererea de restituire în natură, motivând că terenul se află situat în zona sistematizată, afectată parțial de investiții, aparține domeniului public și este în zona unui sit arheologic.

Expertiza tehnico-juridică efectuată în cauză de ing. L.V. a stabilit că din suprafața revendicată de 600 mp, doar o porțiune de 36,5 mp aparține domeniului public fiind afectată de alei (scări), restul terenului fiind liber de construcții și că acest teren, conform Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor, nu se încadrează ca sit arheologic și nici nu a fost încadrat anterior. Constatările expertului sunt susținute de nota internă nr. 568/2003 a Direcției Domeniului Public și Privat din Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca în care se menționează că imobilul situat în strada B. nu se află în evidența acestei direcții. Se reține că, nici una din părți nu a făcut obiecțiuni la raportul expertiză, la judecarea fondului și nici în apel nu a solicitat efectuarea unei alte expertize.

În atare situație, susținerile recurentului-pârât în sensul că unele porțiuni din teren, respectiv 43,5 mp și 70 mp ar fi afectate de trotuar sau conducte de alimentare cu apă potabilă nu sunt dovedite și nu pot fi reținute. Față de aceste considerente, hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, recursurile declarate de reclamanții I.V.D. și S.V., precum și de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca urmând a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții I.V.D. și S.V. și de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 374/A din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.