ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3873/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Cluj sub nr. 4378 din 5 mai 2003, reclamanții I.V.D. și S.V., în

contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj Napoca au solicitat anularea

Dispoziției nr. 1423 din 10 aprilie 2003 emisă de primar, urmare a notificării

în temeiul Legii nr. 10/2001 privind restituirea în natură a suprafeței de 600 mp

teren expropriat, liber de construcție.

În motivarea cererii reclamanții au

arătat, că terenul în litigiu a aparținut părinților lor I.I. și A., decedați

și a fost expropriat prin Decretul nr. 213/1984 în scopul construirii unor

blocuri de locuințe, care nu s-au executat, rămânând liber. Urmare notificării

întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat restituirea

terenului în natură, arată în continuare reclamanții, Primarul Municipiului

Cluj Napoca a emis Dispoziția nr. 1423 din 10 aprilie 2003 prin care le-a

respins cererea acordându-le măsuri reparatorii prin echivalent pentru

suprafața de 300 mp.

Prin sentința civilă nr. 1148 din 19

noiembrie 2003, al cărui dispozitiv s-a completat prin sentința civilă nr. 1

din 7 ianuarie 2004, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis contestația, în

consecință a anulat în parte Dispoziția nr. 1423/2003 emisă de Primarul

Municipiului Cluj Napoca, în sensul că a dispus restituirea în natură a

suprafeței de 563,5 mp situat în Cluj și intabularea dreptului de proprietate a

reclamanților asupra acestei suprafețe cu titlu de retrocedare în temeiul

legii.

A reținut tribunalul, pe baza

expertizei efectuate în cauză, că doar suprafața de 36,5 mp se află în zonă de

sistematizare afectată pentru alei și scări, iar restul este liber neexistând

confirmare că ar aparține domeniului public sau că se încadrează ca sit

arheologic.

Soluția pronunțată de tribunal, a

fost menținută de Curtea de Apel Cluj, care, prin decizia civilă nr. 374/A din

19 februarie 2004 a respins, ca nefondate apelurile reclamanților și pârâtului.

Împotriva deciziei au declarat

recurs atât reclamanții, cât și pârâtul.

În recursul lor întemeiat pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanții au criticat decizia

pentru nelegalitate și netemeinicie susținând, ca și în apel, că instanțele nu

au ținut seamă de opinia expertului care a prevăzut posibilitatea dezafectării

scărilor de pe amplasament și refacerea parțială a acestora, concluzionând la

lit. f) din raportul de expertiză, că prin restituirea întregii suprafețe

foștilor proprietari se poate sigura accesul în zonă a pietonilor și că scările

sunt supradimensionate (au lățimea de 5 m, deși aleile pietonale au în mod

normal 2 m lățime), nu sunt folosite de pietoni iar pentru construirea lor nu

s-a făcut dovada existenței vreunei aprobări sau a vreunui plan.

Pârâtul a invocat motivele prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și reiterând motivele din apel a

susținut, că terenul nu era susceptibil de a fi restituit în natură, întrucât

se afla în zonă sistematizată și era afectat parțial de investiții. Că

expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză de ing. L.V. nu a evidențiat

corect: amplasarea scărilor de acces spre străzile P. și M., la centrala

termică din zonă, suprafața afectată fiind de 90,0 mp și nu 36,5 mp; nu a fost

evidențiat în plan trotuarul care mărginește str. B. având în acea zonă o

lățime de 3,0 m pe o lungime de 14,5 m, deci nu se regăsesc 43,5 mp; nu a

poziționat traseul instalației de alimentare cu apă potabilă aflat la cca. 3,0

m de la marginea scările de acces și care ocupă cca. 70,0 mp, nespecificându-se

nici zona de protecție RAJAC pentru conductele de apă. A mai susținut pârâtul

că terenul este amplasat la limita zonei de protecție arheologică menționată în

Monitorul Oficial al județului Cluj, indicativ 13 A 0003 pag. 60 poz. 18.

Ambele recursuri sunt nefondate.

Referitor la recursul reclamanților

care solicită restituirea și a suprafeței de 36,5 mp afectate de alei și scări,

motivele invocate de aceștia, nu pot fi reținute.

Corect a motivat curtea de apel

menținând soluția tribunalului, că modalitatea de soluționare a cererii

formulate de persoana îndreptățită, adică restituirea în natură a imobilului

sau stabilirea unor măsuri reparatorii prin echivalent, are în vedere situația

imobilului la data notificării.

În acest sens sunt dispozițiile pct.

10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945–22 decembrie 1989, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, potrivit cărora „în

toate cazurile entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația,

înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și

vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat

și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul

respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate etc.).

În raport de aceste prevederi legale

motivele invocate de recurenții-reclamanți, sunt lipsite de relevanță, fiind de

reținut doar faptul că la această dată, parte din imobilul solicitat,

respectiv, 36,5 mp este afectată unor căi de acces.

În ce privește recursul declarat de

pârât sunt de reținut prevederile art. 1 alin. (1) și art. 9 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 potrivit cărora imobilele preluate în mod abuziv, de regulă

se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de

restituire, precum și prevederile art. 10 alin. (1) din lege care prevăd că „în

situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate” total sau parțial

restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile

rămase nedemolate, urmând să se respecte documentațiile de urbanism legal

aprobate”.

Primarul Municipiului Cluj Napoca a

emis Dispoziția nr. 1423 din 10 aprilie 2003 prin care a respins cererea de

restituire în natură, motivând că terenul se află situat în zona sistematizată,

afectată parțial de investiții, aparține domeniului public și este în zona unui

sit arheologic.

Expertiza tehnico-juridică efectuată

în cauză de ing. L.V. a stabilit că din suprafața revendicată de 600 mp, doar o

porțiune de 36,5 mp aparține domeniului public fiind afectată de alei (scări),

restul terenului fiind liber de construcții și că acest teren, conform Legii

nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor, nu se încadrează ca sit

arheologic și nici nu a fost încadrat anterior.

Constatările expertului sunt

susținute de nota internă nr. 568/2003 a Direcției Domeniului Public și Privat

din Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca în care se menționează că

imobilul situat în strada B. nu se află în evidența acestei direcții.

Se reține că, nici una din părți nu

a făcut obiecțiuni la raportul expertiză, la judecarea fondului și nici în apel

nu a solicitat efectuarea unei alte expertize.

În atare situație, susținerile

recurentului-pârât în sensul că unele porțiuni din teren, respectiv 43,5 mp și

70 mp ar fi afectate de trotuar sau conducte de alimentare cu apă potabilă nu

sunt dovedite și nu pot fi reținute.

Față de aceste considerente,

hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, recursurile declarate

de reclamanții I.V.D. și S.V., precum și de pârâtul Primarul Municipiului Cluj

Napoca urmând a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanții I.V.D. și S.V. și de pârâtul Primarul Municipiului

Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 374/A din 19 februarie 2004 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.