ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6366/2009

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 143 din 25 martie 2008, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții F.R. și F.A., a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr. 1371/2003 emisă de pârâtul primarul municipiului Cluj Napoca, a anulat parțial dispoziția nr. 1871/2005 emisă de același pârât, cu privire la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 434 mp, înscris inițial în C.F. 15442 Cluj, nr. top 14100/2/1, 14100/2/2/, a menținut dispoziția nr. 1871/2005 pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru suprafața de 66 mp condiționat de restituirea despăgubirilor primite la expropriere, a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul casă înscris inițial în C.F.

Cluj nr. 15442 nr.top 14100/2/2, condiționat de restituirea despăgubirilor primite la expropriere, a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a terenului în suprafață de 434 mp din actualul nr. top 14100/2, conform completării la raportul de expertiză, a dispus intabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la acest din urmă teren și l-a obligat pe pârât să plătească reclamanților 960 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Imobilul în litigiu compus din casă și teren în suprafață de 500 mp situat în Cluj Napoca, județul Cluj a constituit un singur corp funciar, fiind înscris în C.F. Cluj 15442, nr. top.

14100/2, proprietar tabular F.A. La 15 decembrie 1973 imobilul a fost dezmembrat în baza Decretului nr. 525/1964 în două numere top noi, din care, nr. top 14100/2/1 în suprafață de 2000 mp și nr. top 14100/2/2 loc de casă în suprafață de 300 mp; primul a fost transcris în C.F. Cluj 27073 în favoarea statului român. Prin Decretul nr. 44/1985 și prin Decretul nr. 78/1986, a fost expropriată construcția casă și suprafața de 300 mp de la antecesorul reclamanților, acesta fiind trecut în anexa la decret la poziția nr. 50, iar C.F. Cluj 15442 a fost sistată din lipsă de imobile. Exproprierea nu a fost operată, așa încât și la nivelul anului 1994, imobilul cu nr. top 14100/2/2 apare înscris cu titlu de moștenire în favoarea lui F.R..

F.I. a decedat la 25 iulie 1992, având ca moștenitor pe F.R. în calitate de fiu, soția acestuia, F.A. fiind străină de moștenire prin neacceptare. Cum aceasta nu a fost renunțătoare, conform dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a fost repusă în termenul de acceptare al moștenirii. Având în vedere notificarea formulată de reclamanți, dispozițiile emise de Primarul municipiului Cluj Napoca și indicațiile din decizia de casare dată într-un ciclu procesual anterior, tribunalul a administrat proba cu expertiză și cu înscrisuri pentru a verifica situația juridică și de fapt a terenului expropriat. În acest sens a reținut că toate imobilele expropriate au fost comasate și s-au transcris în C.F.- uri noi în favoarea statului român, că suprafața de 434 mp din vechiul nr. top 14100/2 este ocupată de alei asfaltate și parcări, nefiind traversată de vreo conductă proprietate publică și putând fi restituită în natură.

Conform decretelor de expropriere nr. 44/1958 și 78/1976, imobilul în litigiu a fost expropriat în vederea construirii unui număr de 490 apartamente și a lucrărilor edilitare aferente ansamblului de locuințe Pata Sud, în etapa I, a unui număr de 782 apartamente și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare în etapa a II-a și a altor 492 apartamente în etapa a III-a. Conform raportului de expertiză, terenul expropriat nu a fost ocupat de lucrările avute în vedere la expropriere. Primăria municipiului Cluj-Napoca a confirmat că ulterior exproprierii nu a intervenit o nouă declarare de utilitate publică a terenului în cauză.

Având în vedere dispozițiile art. 6 alin. (1) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la C.E.D.O., tribunalul a considerat că se impune restituirea în natură a porțiunii de teren libere, neutilizată în scopul exproprierii și acordarea de despăgubiri pentru porțiunea de teren imposibil de restituit în natură precum și pentru casa demolată, condiționat de restituirea despăgubirilor primite la expropriere. Prin decizia civilă nr. 191 din 9 iulie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie, a admis în parte apelul declarat de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a anulat parțial dispoziția nr. 1871 din 22 iulie 2005 emisă de pârât, cu privire la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 357 mp, înscris inițial în C.F.

15442 Cluj; a menținut dispoziția nr. 1871/2005 pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 143 mp condiționat de restituirea despăgubirilor primite la expropriere; a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a terenului în suprafață de 357 mp din actualul nr. top 14100/2; a respins cererea de întabulare în cartea funciară și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente: Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că terenul pentru care a fost formulată notificarea înscris inițial în C.F. 15442 Cluj este parțial ocupat de construcții, iar suprafața de 361 mp este liberă de construcții.

O suprafață de 357 mp este ocupată de alei asfaltate și parcări, iar 4 mp sunt ocupați de trotuar. Având în vedere dispozițiile art. 10 pct. 3 din H.G. nr. 250/2007, care stipulează că, în situația în care se constată amenajări subterane, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane, în mod nelegal s-a dispus de către prima instanță restituirea a 434 mp din vechiul nr. top 14100/2, întrucât este afectat de amenajări subterane, iar pe teren există și un stâlp pe care sunt montate fire electrice, putând fi restituite în natură, numai suprafața de 357 mp. În ceea ce privește critica pârâtului conform căreia, nici suprafața de 357 mp nu poate fi restituită în natură, curtea de apel a înlăturat-o cu motivarea că, dacă în accepțiunea art. 10 pct. 4 din H.G.

nr. 250/2007, garajele sunt considerate construcții ușoare sau demontabile iar terenul situat sub acestea poate fi restituit în natură, cu atât mai mult se poate restitui în natură terenul ocupat de o parcare. Aleile și parcările despre care pârâtul afirmă că sunt în domeniul public nu au fost edificate în scopul pentru care s-a dispus exproprierea. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul susține că soluția instanței de apel este netemeinică și nelegală, deoarece prin dispoziția nr. 1871/2005 au fost acordate reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul revendicat, stabilindu-se valoarea acestora la suma de 143 247 lei, iar prin cererea de chemare în judecată, reclamanții nu au contestat valoarea despăgubirilor, cum era normal, ci au solicitat restituirea în natură a terenului revendicat. Ori, această cerere a fost respinsă la 7 aprilie 2003 prin dispoziția emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, reclamanții neatacând în termenul legal respectiva dispoziție.

Recurentul mai susține că a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, arătând instanței că suprafața de teren identificată la intersecție, este mai mică decât cea menționată în cartea funciară, având 361 mp și nu 500 mp Din suprafața de 361 mp, 4 mp au destinația clară de domeniu public - trotuar, iar diferența este ocupată de alei asfaltate cuprinse în inventarul public al Municipiului Cluj Napoca aprobat prin H.CL. nr. 133/2005. Instanța nu a avut în vedere aceste obiecțiuni, pronunțând o hotărâre greșită, pe care recurentul solicită Înaltei Curți a o modifica în sensul admiterii în totalitate a apelului său. Reclamanții-intimați au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este, într-adevăr, nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: În primul rând, Înalta Curte constată că recurentul reia întocmai, sub formă de motive de recurs, motivarea cererii de apel deși ceea ce face obiect de analiză în această etapă procesuală este decizia curții de apel, care a răspuns criticilor pârâtului. Astfel, s-a reținut că după un prim ciclu procesual, cu ocazia rejudecării cauzei, reclamanții au solicitat anularea dispoziției nr. 1371/2003 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, așa încât critica privitoare la inadmisibilitatea cererii adresate instanței cu același obiect este lipsită de temei.

În ceea ce privește nemulțumirile pârâtului legate de modul cum a fost interpretată proba cu expertiză, pe baza căreia s-a stabilit suprafața de teren liberă în înțelesul Legii nr. 10/2001 și normelor metodologice de aplicare unitară a acesteia, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi reluate în recurs, deoarece nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține decizia și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 191 din 9 iulie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.