ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4732/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 349 din 26

mai 2009 a Tribunalului Cluj s-a admis acțiunea formulată de reclamanții P.A.

și P.E. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, astfel

cum a fost precizată și s-a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 8386 din

26 septembrie 2007 emisă de pârât.

S-a dispus restituirea în natură în

favoarea reclamanților a terenului în suprafață de 325 mp, identificat în regim

de C.F. cu o parte din imobilul înscris în C.F. 19787, nr.top 21643/4.

S-a dispus dezmembrarea parcelei cu

nr.top 21643/3 în două nr.top noi astfel:

- parcela cu nr.top nou 21643/4/2 –

teren în str. P., în suprafață de 325 mp și

- parcela cu nr.top nou 21643/4/1 –

teren în suprafață de 465 mp, ce se va înscrie pe numele vechilor proprietari.

S-a dispus întabularea în cartea

funciară a dreptului de proprietate al reclamanților asupra parcelei cu nr.top

21643/4/2, în suprafață de 325 mp, conform expertizei întocmite în cauză de

expert F.F.

S-a menținut dispoziția cu privire

la propunerea de acordare de despăgubiri pentru construcția situată în

Cluj-Napoca, înscrisă în C.F. Cluj 19787 nr.top 21643, ținând cont de valoarea

de circulație a acesteia de 94.600 lei, precum și de despăgubirile primite la

momentul exproprierii, reactualizate.

A fost obligat pârâtul la plata

către reclamante a cheltuielilor de judecată în sumă de 1790 lei, reprezentând

onorariu experți.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că imobilul înscris în C.F. Cluj 19787, nr.top 21643

compus din casă și teren a constituit proprietatea numiților P.A. și P.I., fără

ca aceștia să se fi întabulat în cartea funciară. În baza Decretului nr.490/1970,

în vederea construirii unor blocuri de locuințe în Cartierul Mănăștur, s-a

dispus exproprierea mai multor terenuri, printre care și terenul în suprafață

de 89 mp și 11 mp construiți, de la P.A., menționată în anexa la decret la

poziția nr. 9.

Potrivit procesului verbal încheiat

la 21 decembrie 1970, valoarea despăgubirilor stabilite pentru construcția de

11 mp expropriată a fost de 231 lei, iar pentru teren de 191 lei, în total 422

lei.

Ulterior, în baza Decretului nr. 109/1980,

reclamantei i s-a mai expropriat o suprafață de 240 mp teren și restul

construcției în suprafață de 54,30 mp, cuantumul despăgubirilor acordate fiind

de 41.996 lei.

Prin dispoziția contestată, Primarul

Municipiului Cluj Napoca a respins cererile formulate prin notificare de P.E.

pentru nedovedirea calității de persoană îndreptățită și a propus acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere,

pentru construcțiile demolate și terenul expropriat în suprafață de 325 mp,

situate în Cluj Napoca, în favoarea reclamantei P.A.

În ceea ce privește calitatea

reclamantului P.E. de persoană îndreptățită, s-a avut în vedere că acesta este

fiul lui I. și al A.P., iar imobilul în litigiu a constituit bunul comun al

soților, la decesul lui P.I. în anul 1967, rămânând ca moștenitori soția

supraviețuitoare, P.A. și fiul, P.E., ambii formulând notificare în

conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la fondul cauzei au fost avute în

vedere concluziile expertizei topografice, în sensul că terenul de 325 mp

expropriat de la P.A. este liber și neafectat de rețele edilitare sau

construcții autorizate, fiind situat la o distanță de 11,78 m. de blocul F4 din str. P. și identificându-se cu parcela cu nr.top 21643/4, în suprafață de

325 mp, ocupată parțial de garaje metalice și accesul la acestea.

S-a considerat că, în înțelesul

Legii nr. 10/2001, garajele metalice sunt construcții demontabile și

provizorii, ce nu constituie amenajări edilitare.

Împotriva sentinței menționate a declarat

apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, solicitând schimbarea hotărârii

atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamanților, cu

consecința menținerii dispoziției nr. 8386/2007.

În motivarea apelului, pârâtul a

arătat că, în mod eronat, instanța de fond a dispus restituirea în natură a

terenului în suprafață de 325 mp, deoarece acesta nu este liber și este situat

în zona sistematizată, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în cazul în care lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

S-a susținut, de asemenea, că

stabilirea cuantumului despăgubirilor este de competența exclusivă a Comisiei

Centrale și nu a instanței de judecată.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia civilă

nr. 321 A din 3 decembrie 2009, a respins ca nefondat apelul pârâtului,

reținând în esență, având în vedere și completarea raportului de expertiză

topografică efectuată în faza apelului, că nu s-a făcut dovada faptului că lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea ar ocupa funcțional întregul teren.

S-a constatat că terenul în litigiu

în suprafață de 325 mp, propus a fi restituit în natură, este ocupat doar

parțial de garaje construcții demontabile, ce nu au caracter definitiv și nu

sunt cuprinse într-un eventual plan de sistematizare a zonei.

Ca atare, s-a considerat că terenul

în litigiu nu se încadrează în niciuna dintre excepțiile prevăzute de art. 11 alin.

(3) raportat la art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la motivul de apel

referitor la competența exclusivă a Comisiei Centrale, conform art. 16 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în stabilirea cuantumului despăgubirilor,

instanța de apel a reținut că tribunalul nu a stabilit în mod direct cuantumul

despăgubirilor cuvenite reclamanților, ci, din contră, a menținut propunerea de

acordare a acestora, prevăzută prin dispoziția atacată.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca,

criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul

recurent a susținut că, în speță, sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul în litigiu în suprafață de 325 mp este

ocupat parțial de garaje și accesul la acestea, reprezentând o parte integrantă

a planului de sistematizare.

Cea de-a doua critică formulată prin

motivele de recurs a vizat încălcarea competenței exclusive a Comisiei Centrale

în stabilirea cuantumului despăgubirilor, conform art. 16, Titlul VII din Legea

nr. 247/2005.

Intimații reclamanți P.A. și P.E. au

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu

cheltuieli de judecată.

În faza recursului nu s-au

administrat probe noi.

Examinând criticile formulate de

recurentul pârât, raportat la motivele de nelegalitate invocate, prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

nefondat pentru considerentele ce succed:

Reiterând întocmai criticile

formulate prin motivele de apel, pârâtul recurent a invocat împrejurarea că

terenul în suprafață de 325 mp, situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. nr. 19787

Cluj, sub nr.top 21643/4 nu este liber, fiind parte integrantă a planului de

sistematizare, situație ce ar atrage incidența art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

care prevăd că, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent.

Afirmațiile recurentului în sensul

că terenul s-ar situa într-o zonă sistematizată nu au fost dovedite,

concluziile expertizei efectuate în cauză nefiind infirmate.

Recurentul nu a depus la dosar

planul de sistematizare a zonei pentru a dovedi că lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ar ocupa funcțional întregul teren, fapt ce ar atrage

incidența dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

De altfel, poziția procesuală a

pârâtului nu a fost constatată în sensul menționat, prin procesul verbal

întocmit de Comisia tehnică pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din 26 octombrie

2003 arătându-se că terenul în discuție nu este ocupat de construcții

definitive, ci doar de cinci garaje (construcții provizorii și demontabile, cu

alei neamenajate, de pământ, fără amenajări de spații verzi.

Ulterior, prin răspunsul la raportul

de expertiză depus la dosar la 19 ianuarie 2009, pârâtul și-a schimbat opinia,

susținând că terenul este ocupat, în cea mai mare parte, de amenajări edilitare

și care fac parte din domeniul public al Municipiului Cluj Napoca.

Aceste susțineri nu au fost, însă,

dovedite, fiind infirmate atât de raportul de expertiză tehnică cât și de

completarea acestuia efectuată în faza apelului.

Lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea nu ocupă funcțional terenul în discuție, înscris în C.F. 19787

Cluj, sub nr.top 21643/4, blocurile de locuințe, aleile, trotuarele, parcările

și spațiile verzi afectând doar terenurile cu nr.top 21643/2 și 21643/3.

Așa cum rezultă din probele

administrate, pentru terenul pe care sunt amplasate garajele, persoanele

deținătoare achită chirie în favoarea Statului Român, prin Consiliul Local al

Municipiului Cluj Napoca, ceea ce exclude ideea unei zone sistematizate, în

care să se fi edificat de către stat construcții, în cadrul unui plan (de

sistematizare a zonei).

În consecință, Curtea va constata că

instanțele de fond și apel au aplicat corect dispozițiile art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, restituind terenul în natură.

Critica formulată prin cel de-al

doilea motiv de recurs este, de asemenea, neîntemeiată.

Nici prin sentința primei instanțe

și nici prin decizia recurată nu s-a stabilit în mod direct cuantumul

despăgubirilor, ci a fost menținută dispoziția nr. 8386 din 26 septembrie 2007,

emisă de recurentul pârât cu privire la propunerea de acordare de despăgubiri

pentru construcția situată în Cluj Napoca, înscrisă inițial în C.F. nr. 19787

Cluj, sub nr.top 21643, construcție ce a fost demolată.

Urmează ca în cadrul demersurilor de

acordare de despăgubiri de către Comisia Centrală să se țină seama de valoarea

de circulație a imobilului, precum și de despăgubirile primite cu ocazia exproprierii.

Critica întemeiată pe dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu va fi examinată, întrucât a fost invocată

formal, niciunul dintre motivele de recurs nefăcând referire la greșita

interpretare a actului juridic dedus judecății sau la schimbarea naturii ori

înțelesului vădit neîndoielnic al acestuia.

În consecință, urmează ca, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursul

pârâtului ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

urmează a fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată,

reprezentând onorariul de avocat și cheltuielile de transport ale apărătorului

intimatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile

nr. 321/A din 03 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1900 lei cheltuieli de judecată față de intimații P.A. și P.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

septembrie 2010.