ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4462/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Cluj, înregistrată sub nr. 5005/1998, I.A. și I.D. din Cluj, au cerut ca în contradictoriu cu pârâții P.I., T.F., P.F., P.L., P.V., T.R., C.F., A.M., L.N., F.G., L.M., G.M., P.G., T.D., T.I., T.V., V.V., I.V., M.I., V.I., Consiliul Local al comunei Florești județul Cluj, Stațiunea Didactică și Experimentală Cluj, Prefectura Cluj – Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, L.P., G.V., T.I., T.I.C., T.S., I.T., T.L., C.E., T.G.V., G.D., G.M. și T.I., să se constate că prin comasarea produsă în anul 1952, în schimbul terenului în suprafață de 5235 mp, din C.F.

3833 A+3 – A+4 nr. top1897/2 și 1897/3 transcris în C.F. 3764 Florești, preluat inițial de Consiliul Local Florești și predat ulterior M.A.N., U.I., antecesorul lor ca proprietar a primit o suprafață echivalentă înscrisă în C.F. 3348 A + 39 nr. topo 1896 și A+40 nr.topo1899 și în C.F. 3349 A+5 nr. topo 1897 A+6, nr. topo 1898 A+11, nr. topo 1895/2, situată în lungul șoselei Cluj-Oradea. Reclamanții au cerut de asemenea să se constate că urmare a comasării din suprafața de teren proprietatea lui U.I. a rămas liberă o suprafață de 519 mp și totodată că ei au cumpărat de la G.V. soția lui U.I., o construcție și terenul de 5754 mp, prin act autentic. Ca urmare s-a cerut obligarea pârâților la recunoașterea dreptului lor de proprietate și a predării imobilelor în deplină posesie și folosință, precum și ieșirea din indiviziune.

Prin cereri ulterioare reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții, constatarea nulității absolute a proceselor verbale pentru punerea în posesie a unora dintre pârâți pe terenul proprietatea lor și anularea parțială a titlurilor de proprietate emise în favoarea acestora cu încălcarea dreptului lor de proprietate. Soluționând cauza în primă instanță prin sentința civilă nr. 42 din 2 februarie 2001, Tribunalul Cluj a respins acțiunea ca nefondată cu consecința obligării reclamanților la cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în esență că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, că nu ar exista identitate între terenul arabil care se pretinde că a fost cumpărat de la U.I.

și terenurile ocupate de pârâți, deținute de aceștia legal în temeiul Legii nr. 18/1991. Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin respingerea ca nefondat a apelului reclamanților conform deciziei civile nr. 117 din 11 mai 2001. În raport de motivele apelului instanța de fond a reținut în esență că terenul cumpărat de reclamanți de la G.V.U. moștenitoarea proprietarului tabular U.I. prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 16796/1992, nu este identic cu terenul pe care reclamanții l-au ocupat efectiv împrejmuindu-l în detrimentul titularilor de drept în favoarea cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate. Instanța de apel a socotit că procesele verbale de punere în posesie și titlurile de proprietate emise în favoarea pârâților persoane fizice în temeiul Legii nr. 18/1991 sunt pe deplin valabile în privința terenului pe care reclamanții l-au ocupat în mod greșit după cumpărare.

Din motivarea hotărârii rezultă că instanța de apel a socotit lămurite toate împrejurările cauzei, așa încât a respins ca fiind nejustificată critica și respectiv cererea reclamanților vizând completarea dovezilor cu înscrisuri în vederea depunerii unor extrase de C.F. care ar fi condus la clarificarea schimbului intervenit după comasare, a amplasamentului real al terenului primit în schimb de către antecesorul reclamanților și a faptului că nefiind membru CAP, terenul care a aparținut lui U.I. nu a făcut parte din perimetrul CAP. În cauză au declarat recurs în condițiile procedurale prevăzute de lege, reclamanții I.A. și I.L.

Invocându-se lipsa de temei legal a hotărârilor pronunțate, s-a susținut că instanțele au stabilit greșit cadrul procesual al litigiului atât sub aspectul calității procesuale pasive al pârâtelor chemate în proces, cât și a obiectului acțiunii le-au încălcat dreptul la apărare neacordându-le posibilitatea să administreze proba cu înscrisuri și chemarea pârâților la interogator necesare stabilirii corecte a situației juridice a imobilului, respectiv a schimbului de terenuri survenit prin comasare cât și pentru identificarea corectă a terenului revendicat primit în schimb de U.I.

Recurenții au arătat totodată că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină în partea privind anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea unora dintre pârâți pe terenul proprietatea lor și în fine că prin respingerea nejustificată a probatoriilor solicitate au fost împiedicați să demonstreze amplasamentul real terenului primit în schimb și cel efectiv ocupat și cumpărat de la moștenitoarea lui U.I. Recursul este fondat, pentru motivele care urmează: Potrivit cererii de chemare în judecată cu completările și precizările ulterioare și a scopului acțiunii, reclamanții au solicitat mai întâi să se constate că în anul 1952, urmare a comasării unor terenuri situate în comuna Florești, în interesul și implicând Ministerul Apărării Naționale, Consiliul Local Florești, RA E.D.

Cluj și o serie de proprietari tabulari persoane fizice, între aceștia pe de o parte și autorul lor U.I. pe de altă parte, a intervenit un schimb de terenuri prin care, în locul unei suprafețe de 5235 mp din suprafața totală de 5764 mp (înscrisă atunci în C.F. nr.3348 A + 39 nr. top1896 și A+40 nr. top1899 și C.F. nr.3349 A?5 nr. top1897 A+6 nr. Top 1898, A+11 1895/2 Florești), acesta din urmă a primit un teren în aceeași suprafață situat în paralel cu drumul național 1 (DN 1) (înregistrat în C.F. Florești la data schimbului sub nr. topografice 1895/2, 1896/1, 1896/2, 1896/3, 1897/1, 1897/2, 1897/3, 1897/4, 1898, 1898/1, 18998/2, 1898/3, 1900, 1901/1, 1901/2, 1901/3, 1902-1904) și totodată, că o diferență de 519 mp care nu a făcut obiectul schimbului ca urmare a comasării, a rămas în proprietatea celui numit fiind înmatriculat în C.F.

3833 A 3+4 nr. top 1897/2 și 1897/3. Reclamanții au cerut ca urmare, să se constate că în baza contractului autentificat sub nr. 16976/1992 de fostul Notariat Județean Cluj, au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor mai sus menționate, prin cumpărare de la U.G.V. moștenitoarea legală a lui U.I. și ca urmare să fie obligați pârâții să le recunoască dreptul de proprietate pentru suprafața de 5754 mp înmatriculată în C.F. 3833, 3348 și 3349 Florești, pe care să o lase în deplina lor proprietate și folosință, iar după formarea unui lot unitar cuprinzând terenul și casa astfel dobândite să se dispună reîntabularea dreptului lor de proprietate în C.F. La 2 aprilie 1995 prin cerere completatoare și extindere de acțiune, reclamanții I.A.

și I.L. au cerut ca în contradictoriu cu Comisia Locală Florești pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și cu pârâții T.S., T.I., I.T., T.L., C.E., L.M. și T.G. să se constate nulitatea proceselor verbale prin care cei menționați au fost puși în posesie asupra unor părți din terenul proprietatea lor. Totodată prin întâmpinarea depusă la aceeași dată, în raport de cererea reconvențională introdusă de pârâtul P.I.H. odată cu întâmpinarea la 5 februarie 1996, reclamanții au invocat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 5867/1995 a Judecătoriei Cluj Napoca. Ulterior, printr-o cerere în completarea acțiunii reconvenționale, primită fără rezoluție și dată certă pârâtul reclamant P.I.H. a cerut la rândul său ca în contradictoriu cu reclamanții și cu ceilalți coproprietari să se dispună sistarea stării de indiviziune și atribuirea în proprietate exclusivă a unei suprafețe de 260 mp și totodată să se dispună intabularea acestuia ca bun propriu.

La 1 iunie 1998 prin sentința civilă nr. 5931, Judecătoria Cluj Napoca, socotindu-se necompetentă material să soluționeze litigiul a dispus declinarea competenței la Tribunalul Cluj Napoca. În fața instanței astfel sesizate pârâții I.V., Z.G., P.G.G., G.P.M., moștenitorii defunctului T.N., G.D., P.V.F., P.P.I., G.D., V.V.V., L.M. și T.M. au înfățișat în apărarea lor în sensul că dețin terenurile în mod legal, titluri de proprietate emise de Comisia Județeană Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, emise în lunile octombrie și noiembrie 1998, așadar în cursul soluționării litigiului. La 12 noiembrie 1999 în raport de împrejurări de fapt noi înfățișate prin expertiză privind emiterea titlurilor de proprietate, reclamanții și-au precizat și completat din nou acțiunea în sensul anulării parțiale a titlurilor emise în favoarea pârâților P.G.V., P.P.I., P.F., G.D., G.M., P.G.G., L.M., F.G.I., V.V.V., G.P.D., T.N.G., T.I., T.P.D.

și T.N. cu delimitarea punctuală pentru fiecare titlu, a suprafeței de teren ce s-ar situa pe proprietatea lor. În fine, la 6 februarie 2000, față de noi înscrisuri înfățișate instanței de cei chemați în judecată, reclamanții au cerut să se verifice calitatea procesuală pasivă a unora dintre pârâți, completându-și acțiunea prin chemarea în judecată a pârâților T.R., C.F., A.M., T.V., P.F., F.G.I., T.I., T.V. și Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991. În acest cadru procesual, la 19 ianuarie 2001, Tribunalul Cluj a trecut la dezbaterea în fond a cauzei, după ce a revenit nemotivat asupra dispoziției sale privind necesitatea prezentării registrului de parcelare a zonei, despre care pârâtul Consiliul Local Florești i-a învederat că nu se afla în posesia sa.

Totodată au fost respinse cererile reclamanților privind pe de o parte suspendarea judecății în vederea procurării vechilor extrase de C.F. nr. 3348, 3349, 3664 și 3667 ale comunei Florești, cu privire la care, au și demonstrat prin adeverința eliberată de Judecătoria Cluj Napoca la 6 martie 2000 (dosar Tribunal Cluj) că nu se regăsesc în arhivele biroului de C.F. și a căror concludență era vădită pe de altă parte pentru identificarea fizică a terenului atribuit prin titlu de proprietate nr. 27614/1100 vânzătoarei T.I.V. fostă G. în calitate de moștenitoare a lui I.U. În fine, contrar oricărei justificări legale, instanța de fond a respins cererile părților privind necesitatea comunicării expertizei (și a anexelor) efectuate de expertul D.I., chiar dacă reprezentantul Consiliului Local Florești i-a învederat că în lipsa acesteia instituția pe care o reprezintă în cauză nu se poate pronunța cu privire la cele pretinse de reclamanți.

Ori, cum rezultă tocmai din acest raport de expertiză, neavut în vedere la pronunțarea soluției pentru motive care nu sunt reflectate în considerente (dosar Tribunal) terenul revendicat de reclamanți ar fi constituit dintr-o parcelă situată de-a lungul șoselei Cluj Oradea, spre deosebire de restul parcelelor situate perpendicular pe șosea. Așadar, ceea ce aveau de stabilit cu precădere instanțele în vederea soluționării corecte a litigiului sub aspectul tuturor capetelor de cerere, era în condițiile dovedirii netăgăduite a faptului că antecesorul vânzătoarei U.I.

a primit în schimb ca urmare a comasărilor și exproprierilor produse în zonă între anii 1962-1967 un teren echivalent în suprafață de 5235 mp, tocmai amplasamentul terenului primit de acesta la data efectuării schimbului, și dacă terenul primit atunci în schimb este același cu terenul vândut reclamanților de către G.V., fostă U., și cu terenul luat în stăpânire și împrejmuit după vânzare de către reclamanți. Așa fiind, se reține că instanța de apel a respins fără temei legal motivul de apel formulat de reclamanți cu privire la neadministrarea tuturor probelor, parțial admise și neefectuate, considerându-se eronat și faptul că extrasele de C.F. nr. 3664 și 3667 Florești s-ar fi depus la dosarul cauzei.

Ca urmare recursul se va admite cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel, pentru administrarea tuturor probelor utile în vederea delimitării fizice a terenului primit în schimb de U.I., a amplasamentului acestuia la data schimbului și a identificării sau nu cu terenul vândut de U.G.V. și apoi cu cel ocupat de reclamanți. În rejudecare va trebui să se aibă în vedere și faptul că actul de vânzare-cumpărare intervenit între G.V. și reclamanți înfățișat pentru prima dată în fața instanței de apel după dezbateri, nu a fost examinat nemijlocit la efectuarea expertizelor cât și împrejurarea că procesul verbal încheiat la instanța de apel la 3 martie 2001, pentru completarea materialului probator, dar de asemenea după dezbateri, nu a fost pus în discuția părților.

În raport de cele ce se vor stabili în sensul arătat, instanța va trebui să examineze sau nu și motivul de apel vizând atribuirea greșită a unor părți din terenul revendicat unora dintre pârâți conform Legii nr. 18/1991, în condițiile în care până acum, s-a dovedit că U.I., nu a fost membru CAP (dosar Judecătoria Cluj Napoca) dar nu s-a verificat dacă și în ce mod anume proprietatea acestuia ar fi fost legal cuprinsă în perimetrul CAP pentru a justifica aplicarea Legii fondului funciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții I.A. și I.L.D. împotriva deciziei civile nr. 117 din 11 mai 2001 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, pe care o casează cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2004.