ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5616/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca sub nr. 3655 din 28 martie 2003, reclamanții P.M., P.T. și P.I. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, O.V. și O.A., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar care desparte proprietatea lor, înscrisă în C.F. 2181 Someșeni, A+2, nr. top 944/6/3/12/2/2, teren în suprafață de 705 mp, de proprietatea pârâților înscrisă în C.F. 2127 Someșeni, nr. top 944/6/3/12/1, teren în suprafață de 250 mp. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că proprietatea lor este vecină cu aceea a pârâților, că au încercat să facă o grănițuire a celor două fonduri pe cale amiabilă dar nu au reușit, pârâții ridicând o împrejmuire care, cu siguranță, nu le respectă cotele lor de proprietate.

Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca a formulat întâmpinare, prin care a arătat că nu se opune admiterii în parte a acțiunii și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece Statul Român nu este proprietar al terenului în litigiu. Pârâții O.V. și O.A. au depus la dosar întâmpinare, prin care au arătat că nu se opun în principiu admiterii acțiunii, precizând că au deținut inițial în proprietate imobilul compus din casă și teren în suprafață de 250 mp, ulterior cumpărând restul grădinii în suprafață de 455 mp de la numiții M.I. și M.D. După cumpărarea terenului și-au intabulat dreptul de proprietate în baza sentinței civile nr. 11274/2002, în temeiul raportului de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză.

Prin sentința civilă nr. 10561 din 21 noiembrie 2003, Judecătoria Cluj Napoca a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă în grănițuire formulată împotriva pârâților O.V. și O.A. Totodată s-a respins acțiunea reclamanților față de Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, pe baza excepției lipsei calității procesuale pasive. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilului înscris în C.F. 2181 Someșeni nr. top 944/6/3/12/2/2 compus din teren în suprafață de 705 mp, 322/2/4/1/10/1 și 322/2/4/1/10/2 compus din teren în suprafață de 630 mp și casă din cărămidă, iar pârâții sunt proprietarii imobilului înscris în C.F. 2127 Someșeni, nr. top 944/6/3/12/1, compus din teren și casă din cărămidă, drept dobândit prin cumpărare în anul 1983 și intabulat în baza sentinței civile nr. 11274/2002 a Judecătoriei Cluj Napoca.

Instanța a avut în vedere constatările raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, conform cărora din momentul vânzării și până în prezent configurația curții a rămas neschimbată, precum și declarațiile martorilor G.P. și R.M. care confirmă constatările expertului. S-a mai reținut de către instanță că suprafața terenului nu este garantată de cartea funciară, ceea ce înseamnă că reclamanții nu sunt îndreptățiți să se extindă pe terenul pârâților, împrejurarea că parcela reclamanților nu are suprafață și front la stradă egale cu ale pârâților, neconstituind un motiv pentru mutarea mejdiei. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii și în consecință a stabilirii liniei de hotar conform variantei 2 din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul M.M.T.

În motivarea apelului, reclamanții au arătat că și-au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 705 mp în temeiul sentinței civile nr. 9607/2001 a Judecătoriei Cluj Napoca, care a avut în vedere expertiza întocmită de inginer E.D. Prin această expertiză completată, s-a stabilit că parcela reclamanților are un front la stradă de 9 m, situație ce exista la data când pârâții au promovat acțiunea având ca obiect intabularea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 455 mp, astfel că aceștia nu mai pot invoca inopozabilitatea măsurătorilor efectuate, cât timp reclamanții își operaseră deja în C.F. -ul din care și-au dezmembrat parcela, hotărârea judecătorească și raportul de expertiză.

Apelanții și-au exprimat nemulțumirea față de modul în care expertul a răspuns obiecțiunilor formulate, cu privire la raportul de expertiză, apreciind că în mod eronat acesta a concluzionat că terenul deținut de pârâți are suprafața de 455 mp, solicitând totodată înlăturarea declarațiilor martorilor audiați ca irelevante. Apelanții au mai susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că ar exista o configurație a curților ce nu îndreptățește o cerere de grănițuire, în realitate fiind îndeplinite condițiile art. 584 C. civ., deoarece cu toate că între proprietățile părților există semne exterioare de hotar, acestea au fost amplasate unilateral, au fost și sunt controversate și nu reprezintă convenția părților, motiv pentru care se impune admiterea cererii de grănițuire.

Prin decizia nr. 870/A din 9 aprilie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis acțiunea și a stabilit limita dintre proprietățile reclamanților, înscrisă în C.F. nr. 2181 Someșeni A+2 nr. top 944/6/3/12/2/2 teren și proprietatea pârâților O.V. și O.A., înscrisă în C.F. 2127 Someșeni, nr. top 944/6/2/12/1 teren, conform variantei 1 din expertiza și planul de situație întocmite de expertul M.M.T., ce fac parte din hotărâre, pe aliniamentul 2-6-7-8-9. Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la respingerea acțiunii împotriva pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere că inițial terenul și casa în litigiu formau un singur imobil, care aparținea reclamanților. În anul 1983, reclamanții au înstrăinat numiților M.I. și M.D. întreaga construcție edificată pe terenul în suprafață de 250 mp, terenul aferent trecând în proprietatea Statului Român, iar grădina la CAP Someșeni. Ulterior, soții M. au înstrăinat pârâților O.V. și O.A. grădina în suprafață de 455 mp, astfel încât suprafața de teren aparținând pârâților este de 705 mp.

Având în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că gardul despărțitor dintre cele două proprietăți este același cu acela existent la data cumpărării imobilului, apreciind că prezența gardului pe același amplasament încă de la data încheierii contractului de vânzare din anul 1983 are semnificația unei recunoașteri reciproce a graniței dintre fonduri, putându-se prezuma că părțile l-au acceptat și recunoscut cel puțin tacit. În consecință, s-a apreciat că folosința îndelungată duce la concluzia că limita dintre proprietățile în litigiu a fost recunoscută de peste 20 de ani, fiind de principiu că înscrierile în cartea funciară garantează existența dreptului, iar nu exactitatea suprafeței.

Instanța a apreciat că în mod greșit a respins acțiunea prima instanță, reținând configurația neschimbată a curții, atâta vreme cât limita dintre proprietățile părților este în litigiu, semnele de hotar fiind controversate. Drept urmare, considerând că granița dintre proprietăți corespunde celei existente pe aliniamentul 2-6-7-8-9 din planul de situație redat conform variantei nr. 1 din raportul de expertiză întocmit de expertul M.M.T., instanța de apel a admis apelul, a schimbat în parte sentința stabilind limita dintre proprietățile părților conform acestei variante. Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Exceptând critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., prin care se susține că instanța de apel a acordat o variantă de grănițuire pe care reclamanții nu au solicitat-o, prin celelalte motive de recurs se reiterează motivele de apel. Recursul este nefondat. Critica privitoare la faptul că instanța de apel a acordat reclamanților o variantă de grănițuire pe care aceștia nu au solicitat-o, nu face posibilă încadrarea în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează. În scopul stabilirii situației de fapt, prima instanță a ordonat efectuarea unui raport de expertiză tehnică, pentru ca expertul să stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți, ținând seama de configurația celor două proprietăți la momentul vânzării din anul 1983, încheiată între reclamanți și M.I.

și M.D. Răspunzând obiectivelor stabilite de instanță, prin prima variantă a raportului de expertiză, expertul M.M.T. a constatat că gardul despărțitor corespunde limitei dintre proprietăți pe traseul descris de punctele 2-6-7-8-9. Expertul a arătat că de la data vânzării în anul 1983 a casei, până în prezent, configurația curții a rămas neschimbată, cu motivarea că argumentele prezentate de pârâți în acest sens nu au fost infirmate de către reclamanți cu ocazia măsurătorilor. La solicitarea reclamanților, expertul a întocmit și o a doua variantă de grănițuire, din planul de situație prezentat în anexa nr. 4 la raportul de expertiză tehnică rezultând că în ipoteza în care această variantă va fi luată în calcul, linia despărțitoare dintre proprietăți ar fi lipită de zidul casei pârâților.

În acest context, față de concluziile primei variante a raportului de expertiză, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, din care a rezultat că gardul despărțitor este același cu cel existent în anul 1983 când s-a cumpărat imobilul, configurația curții fiind neschimbată, instanța de apel a stabilit linia de hotar dintre proprietăți, pronunțându-se astfel asupra pretenției formulate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată. Împrejurarea că instanța a stabilit o altă variantă de grănițuire decât aceea solicitată de reclamanți cu prilejul dezbaterilor, nu constituie extra petita în sensul reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Cea de a doua critică întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. este nefondată, întrucât hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția apelului, instanța argumentând împrejurările care au determinat-o să schimbe în parte soluția primei instanțe. Cea de a treia critică întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este de asemenea nefondată, deoarece instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 584 C. civ., prin aceea că, reținând existența conflictului între titularii fondurilor limitrofe, a stabilit limita dintre proprietățile acestora. În declarația de recurs se invocă dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., fără a se formula critici de natură a face posibilă încadrarea în acest motiv de recurs.

Astfel fiind, pentru considerentele mai înainte arătate, urmează a respinge recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții P.M., P.T. și P.I. împotriva deciziei nr. 870 A din 9 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.