ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6525/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Judecătoriei Beclean, la 27 februarie 2002 reclamantul A.L. a chemat în judecată pe pârâtul C.I. pentru obligarea acestuia să-și mute gardul care desparte proprietatea lor, pe mejdina veche Pârâtul a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat validarea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la 1 martie 1986 între B.S. și R.N.(bunicul său) pentru suprafața de 2 ari, teren intravilan. În dosar a mai intervenit A.M., soția reclamantului printr-o cerere de intervenție prin care a solicitat obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul de proprietate pentru 40 mp teren și să-și mute gardul pe vechea mejdina.

De asemenea, au fost introduși în cauză în calitate de pârâți, moștenitorii proprietarilor tabulari din C.F. nr. 535/1 Blăjenii de Sus, respectiv C.E., C.O. și M.M. Prin sentința civilă nr. 1172 din 22 decembrie 2003 a Judecătoriei Beclean s-a admis în parte atât acțiunea principală cât și cererea de intervenție formulată de A.L. s-a dispus grănițuirea celor două imobile învecinate pe aliniamentul BC prevăzut de schița anexă la raportul de expertiză. Au fost obligați pârâții C.I. și C.E. să-și retragă gardul de pe aliniamentul menționat precum și să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 15 mp, identificat în schița la raportul de expertiză între punctele A, B, C. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul C.I.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că între S.B., B.S. și C.M. pe de o parte în calitate de întreținuți și A.L.V. și soția sa A.M. pe de altă parte în calitate de întreținători a intervenit în anul 1991 un contract de întreținere viageră. În baza acestui contract soții A. și-au înscris un drept de proprietate asupra imobilelor casă, curte și grădină în suprafață de 881 mp înscris în C.F. 535/1. Imobilul astfel dobândit de soții A. a aparținut în proprietatea numitei S.B., soacra interevnientei, conform sentinței civile nr. 311/1991 a Judecătoriei Bistrița și se află în localitatea Blăjenii de Sus nr. 21 învecinându-se cu nr. 20, imobil deținut de pârât. S-a constatat, din concluziile expertizei că reclamantul și intervenienta nu stăpânesc în realitate întreaga suprafață înregistrată în 1991 și i-a dovedit că numai 15 mp din cei 40 pretinși de aceștia sunt în stăpânirea ilegală a pârâților.

Cererea reconvențională a fost respinsă pe considerentul că pretinsa înțelegere între B.S. și bunicul pârâtului, R.N.(o convenție sub semnătură privată prin care primul i-a cedat secundului 2 ari), nu a fost ulterior validată prin acte autentice și nici nu putea fi, având în vedere împrejurarea că la acel moment terenurile erau scoase din circuitul civil, deci nu puteau fi înstrăinate, iar B.S. nu era proprietar, terenul aparținând soției sale S. Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 916/A din 16 aprilie 2004 a admis apelul pârâților C.I. și C.E. împotriva sentinței civile nr. 1172/2003 pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea și cererea de intervenție. A fost respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul și intervenienta sunt coproprietari pe un teren de 889 mp, din care stăpânesc în fapt doar 833 mp. Pârâții sunt coproprietari asupra unui teren în suprafață de 1479 mp. Expertiza a constatat că cei 40 mp de care sunt privați reclamanții, conform situației de fapt constatată pe teren se pot regăsi oriunde la limita proprietății, spre nord, spre vest dar și spre stradă unde toate proprietățile au un spațiu de protecție, între stradă și gard. Instanța a coroborat această constatare cu poziția reclamantului care a confirmat existența gardului despărțitor, în discuție pe același amplasament ca cel de astăzi la momentul preluării proprietății.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs indicând ca temei de drept art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ În fapt criticile s-au referit la concluziile expertizei care a fost făcută fără să se consulte documente cu privire la terenuri și nici nu a putut fi precisă din lipsa unei aparaturi performante de măsurare. S-a mai criticat faptul că greșit s-a respins cercetarea locală solicitată de reclamant. Recursul este nefondat. Simpla indicare a temeiului de drept cum a procedat în cauză recurentul nu este suficient pentru a motiva recursul. Potrivit art. 302 1 pct. 3 C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde în mod obligatoriu motivele de legalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Cererea de recurs, nu explică de ce hotărârea este nelegală în cauză nefăcându-se dovada temeiurilor prevăzute la punctele indicate. Din contră se constată că hotărârea a fost motivată în mod detaliat s-a făcut o corectă interpretare a actului dedus judecății, s-au respectat dispozitivele legale. Recurenta nu a indicat probele care ar fi fost omise de instanța de apel și care ar fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Nu se poate primi nici critica, că s-ar fi respins cererea de cercetare locală, din practicaua deciziei rezultă că reclamantul nu a solicitat probe. Criticile la raportul expertizei trebuiau făcute la momentul efectuării ei, această probă fiind supusă dezbaterii părților în instanța de fond.

În temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat pentru motivele arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.L. împotriva deciziei civile 916/A din 16 aprilie 2004 a Curții de Apel Cluj. Obligă pe recurent la plata a 578.000 lei, cheltuieli de judecată către intimatul C.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2004.