ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6313/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 526/117 din

29 ianuarie 2007, reclamanții G.V.C. și R.A., i-au chemat în judecată pe

pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local al Municipiului

Cluj-Napoca, solicitând ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea

dispoziției nr. 41409 din decembrie 2006 a Primarului municipiului Cluj-Napoca și obligarea pârâtului să emită o dispoziție prin care să restituie în natură

terenul de aproximativ 400 mp rămas disponibil și neafectat de construcții, cu

plata despăgubirilor pentru restul terenului înscris în C.F. nr. 6727 Cluj,

nr.top 12800, ocupat de clădirile existente, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 387 din 11 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea intentată de reclamanții G.V.C. si R.A.,

împotriva pârâților Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Consiliul Local al

Municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect anularea dispoziției nr. 41409 din 27

decembrie 2006 și obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită

o dispoziție prin care să restituie în natură terenul înscris în C.F. nr. 6727

Cluj, nr.top 12800 sau să atribuie un teren echivalent în compensare.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut că prin dispoziția nr. 41409 din 27 decembrie 2006 a Primarului municipiului Cluj-Napoca s-a respins cererea formulată de reclamanții G.V.C. și R.A.,

pentru restituirea în natură a terenului situat în Cluj-Napoca, reținându-se că

reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii și că

terenul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr.

270/1970, însă se află în zona sistematizată. S-a propus acordarea de

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În cauză a fost efectuat un raport de expertiză

tehnică topografică, din care rezultă că suprafața totală a terenului in

suprafață de 863 mp, înscris în C.F. nr. 6727, nr. Top 12800, revendicat de

reclamanți, este ocupat de blocul F VI, trotuar, platformă betonată și spațiu

verde afectat de conducta de canalizare, ceea ce înseamnă că nu este posibilă

restituirea în natură a terenului în litigiu.

La cererea reclamanților care au

solicitat în compensare acordarea unui teren, acesta a fost identificat ca

fiind situat în Cluj-Napoca, ce se identifică parțial cu terenul înscris în C.F.

nr. 21685, nr.top 22781, având destinația de spațiu verde și grădină, neafectat

de utilități.

Având în vedere această stare de fapt și ținând

seama de prevederile art. 1 alin. (1) și (2) și de art. 26 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 10/2001, a fost respinsă acțiunea reclamanților împotriva pârâților,

ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

reclamanții G.V. și R.A., solicitând schimbarea ei în totalitate, în sensul

admiterii acțiunii și dispunerea obligării primarului să le acorde teren la

schimb pe parcela din C.F. nr. 21685 Cluj, nr.top 22781, în suprafață de 872

mp, proprietate privată a Statului Român.

Instanța de apel a reținut că, prin notificarea

nr. 1201 din 3 august 2001 f.22 dosar tribunal, reclamanții G.V.C. și R.A., au

solicitat restituirea în natură a terenului intravilan, înscris în C.F. nr. 2188,

nr.top 12800.

Întrucât terenul expropriat nu poate fi

restituit în natură iar terenul solicitat în compensare de către reclamanții - apelanți

este solicitat de foștii proprietari, s-a considerat că în mod legal li s-au

acordat despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Astfel, prin decizia civilă nr. 27/A/2009 a

Curții de Apel Cluj s-a respins apelul reclamanților.

Împotriva deciziei civile au declarat recurs

reclamanții care au susținut că instanța de apel a făcut o greșită interpretare

și aplicare a legii și nu a acordat ceea ce s-a cerut.

Astfel, prin acțiune s-a solicitat să se dispună

anularea dispoziției nr. 41409 din 27 decembrie 2006, obligarea Primarului

municipiului Cluj-Napoca să emită în temeiul art. 26 alin. (I) din Legea nr. 10

dispoziție prin care să le acorde la schimb terenul identificat de expert; Primarul

nu a avut nici un fel de obiecțiuni la expertiza efectuată care i-a fost

comunicată legal, având posibilitate și cu această ocazie să facă obiecțiuni la

soluția propusă de către experta G.T.

Se conchide de către recurenți că terenul propus

se identifică doar parțial cu parcela nr. 22781, el fiind disponibil și

menționat expres în adresa serviciului patrimoniu la data efectuării expertizei,

îndeplinind toate condițiile prevăzute de H.G. nr. 250 /2007.

Analizând recursul declarat prin prisma

dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

acesta nu este fondat, pentru considerentele ce succed:

Motivele de recurs invocate, ce ar putea fi

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se justifică.

Pentru a fi incident motivul de nelegalitate

prevăzut de acest text de lege, este necesar ca hotărârea recurată să fi fost

dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a legii sau să fi fost lipsită de

temei legal.

În speța supusă judecății, instanța de apel a

interpretat în mod just dispozițiile legale incidente, considerând că terenul

expropriat nu poate fi restituit în natură reclamanților, de altfel nici

terenul solicitat în compensare ce a fost de altfel solicitat de foștii

proprietari, astfel că soluția de acordare de despăgubiri în condițiile legii

speciale este cea legală.

Dispozițiile art. 1, art. 7 și art. 11 din Legea

nr. 10/2001 ce consacră principiul restituirii în natură au fost corect

interpretate de instanța de judecată, ca de altfel și art. 1 alin. (2) și art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ce instituie obligația primarilor de a acorda

persoanelor îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori să

propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Susținerile recurenților – reclamanți privind eronata

respingere de către Curtea de Apel a cererii lor de acordare a terenului în

compensare, dat fiind faptul că Primarul nu a avut nicio obiecție la raportul

de expertiză, nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate.

Așa cum a reținut și instanța de apel, terenul

respectiv, identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză (nr.topo

nr. 2271) a fost revendicat de foștii proprietari, o parte a fost restituit în

natură, iar pentru cealaltă suprafață, dispoziția nr. 40059/2006 a fost atacată

în instanță (ds. 9797/117/2006 al Tribunalului Cluj).

Pentru a se putea da eficiență prevederilor art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în sensul acordării în compensare a unui

teren, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții și anume

existența în patrimoniul unității deținătoare a unui astfel de teren, alături

de întrunirea voinței notificatorilor și a notificatului.

Prin respingerea apelului declarat de reclamant

și păstrarea sentinței primei instanțe, Curtea de Apel a pronunțat o hotărâre

legală, cu respectarea dispozițiilor incidente, neputând fi primită nici

critica reclamantului privind neacordarea de către instanță a ceea ce nu s-a

cerut.

Pentru aceste considerente, se va respinge

recursul declarat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia

civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții G.V. și R.A. împotriva deciziei civile nr. 270/A/2009 din 21

octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

noiembrie 2010.