ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.06.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5314/2011

HOTĂRÂRE
21.06.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5314/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj,

secția civilă, la 20 martie 2008, reclamanții M.E.O. și M.V.D. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Consiliul

Local al Municipiului

Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca,

să se constate că din imobilul teren în

suprafață de 869 stj.p. (3.128 m.p.) de sub serial A+1, din CF nr. AA, cu nr. top.

XX situat în Municipiul Cluj-Napoca, Calea F., ce a aparținut tatălui lor, M.V.I.,

o suprafață de 2.853 m.p. a fost preluată abuziv, fără titlu. S-a solicitat, totodată,

să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor de expropriere emise în baza

Decretelor nr. 362/1976, nr. 360/1977, nr. 363/1978 și nr. 490/1970, ca acte de

expropriere abuzive, în neconcordanță cu constituția în vigoare la acel moment.

S-a mai solicitat să se

dispună anularea parțială a dispoziției din 3 martie 2008, emise de Primarul Municipiului

Cluj-Napoca și să fie obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca și la restituirea

suprafeței de 246 m.p. teren, având aceleași date de identificare, respectiv CF

nr. AA Cluj-Napoca și să se stabilească despăgubiri în echivalent conform Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de teren rămasă de 2.283 m.p., iar

în caz contrar să se restituie în natură diferența de teren de 246 m.p. și să se

dispună rectificarea în CF nr. AA a localității Cluj-Napoca în sensul reînscrierii

terenului în suprafață de 570 m.p., cu nr. top. ZZ/1/2 în favoarea Statului Român

și înscrierea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 324 m.p. plus

246 m.p. (570 m.p.), pe numele reclamanților, în cote de ½ pentru fiecare.

Prin întâmpinare, pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a invocat excepția lipsei calității

sale procesuale pasive, raportat la dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, conform cărora competența de emitere a dispoziției cu privire la notificările

depuse în baza Legii nr. 10/2001 aparține primarului.

În ceea ce privește petitele

1 și 2 ale acțiunii, pârâtul a arătat că acestea sunt lipsite de interes raportat

la însăși prevederile Legii nr. 10/2001, care califică exproprierile efectuate de

către Statul Român, în perioada comunistă, ca fiind abuzive.

La 5 septembrie 2005,

reclamanții au formulat o precizare a cererii de chemare în judecată, prin care,

față de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert V.V., varianta

II și alături de suprafața de 246 m.p., au solicitat și restituirea suprafeței de

343 m.p.

S-au precizat și celelalte

petite în sensul rectificării cărții funciare la suprafața de 667 m.p.

Prin sentința civilă

nr. 624 din 15 octombrie 2009, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis excepția

lipsei de interes pentru capetele de cerere având ca obiect constatarea preluării

abuzive a terenului în litigiu și constatarea nulității actelor de expropriere și,

în consecință, a respins aceste petite.

S-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Consiliul Local Cluj-Napoca.

S-a admis în parte acțiunea

reclamanților în contradictoriui cu pârâții Statul Român prin Consiliul Local Cluj-Napoca

și Primarul Municipiului Cluj-Napoca și s-a dispus anularea parțială a dispoziției

din 03 martie 2008.

A fost obligat pârâtul

Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită în favoarea reclamanților o nouă dispoziție

prin care să dispună

restituirea

în natură a terenului în suprafață de 667 m.p., situat în Cluj-Napoca,

Calea F., înscris inițial

în CF nr. AA Cluj, cu nr. top. XX, identificat în planul de situație – Anexa 2 –

din raportul de expertiză tehnico–judiciară efectuat de expert V.V. și să propună

acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri, în condițiile legii speciale

privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pe terenul în suprafață de 2186 m.p.

S-au respins ca neîntemeiate

capetele de cerere având ca obiect rectificarea CF nr. AA Cluj și înscrierea dreptului

de proprietate al reclamanților.

Au fost obligați pârâții

la 1.000 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a avut în vedere că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului

în baza Decretelor de expropriere nr. 490/1970 și nr. 250/1974 (2.283 m.p.), respectiv

nr. 360/1997 (370 m.p.), în prezent fiind liberă suprafața de 324 m.p.

S-a reținut că din raportul

de expertiză tehnico-judiciară rezultă că din imobilul cu nr. top. XX, reclamanții

se află în posesia suprafeței de 348 m.p. (cu nr. top. YY/1/2), pe lângă suprafața

de 275 m.p., care este înscrisă în CF nr. AA sub nr. TT/1/1, expertul precizând

că și terenul cu nr. top. YY/1/2 în suprafață de 222 m.p. poate fi restituit în

natură, fiind ocupat doar cu garaje auto neautorizate. Aceeași este și situația

suprafeței de teren de 97 m.p., parte din parcela cu nr. top. RR/2.

Față de această situație

de fapt și ținând seama de prevederile art. 11 alin. (1)–(3) și art. 10  din Legea

nr. 10/2001, s-a considerat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură

a suprafeței totale de 667 m.p. teren (324 m.p. + 222 m.p. + 97 m.p.).

Excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului

Cluj-Napoca a fost respinsă cu motivarea că terenul se află în prezent în proprietatea

Statului Român.

Împotriva sentinței menționate

a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând schimbarea

ei în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a Consiliului

Local al Municipiului Cluj-Napoca, iar pe fond pentru greșita restituire a suprafeței

totale de 667 m.p., din care face parte și suprafața de 348 m.p., deja aflată în

posesia reclamanților.

În ceea ce privește restituirea

în natură a suprafețelor de 222 m.p. și 97 m.p., apelantul a criticat soluția primei

instanțe pentru încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 114/2007, în condițiile în care

terenurile restituite sunt ocupate de spații verzi, ce se integrează în obiectivul

exproprierii și s-ar afecta funcțional și estetic zona respectivă.

Împotriva sentinței a

declarat apel și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, obiectul și conținutul

căii de atac fiind identice cu cele ale apelului declarat de Primarul Municipiului

Cluj-Napoca.

Curtea de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia civilă

nr. 78/A din 19 martie 2010 a admis în parte apelul declarat de pârâtul Consiliul

Local al Municipiului Cluj-Napoca și a schimbat în parte sentința în sensul că a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Consiliul Local al

Municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanții

M.E.O. și M.V.D. în contradictoriu cu acesta.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței și s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul

Municipiului Cluj-Napoca.

A fost obligat pârâtul

Primarul Municipiului Cluj-Napoca la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că, așa cum a rezultat din completarea

la raportul de expertiză tehnică, este posibilă restituirea în natură a suprafeței

de 667 m.p. (570 m.p. din parcela cu nr. top. YY/1/2 și 97 m.p. desprinși din parcela

cu nr. top. RR/2), reprezentarea grafică fiind arătată în planul de situație din

dosarul primei instanțe.

S-a constatat că terenul

în discuție nu este afectat vreunei utilități publice și nu cuprinde amenajări publice

de tipul celor la care se referă art. 10 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

S-a considerat, totodată,

că Legea nr. 10/2001 reprezintă legea specială, derogatorie de la dreptul comun,

aplicându-se cu prioritate în raport de O.U.G. nr. 114/2007, în prezentul proces

nepunându-se în discuție schimbarea destinației terenului litigios.

Împrejurarea că asupra

unei părți din terenul de 667 m.p. reclamanții exercită deja o stăpânire de fapt

a fost considerată ca nerelevantă, esențial fiind faptul că nu au calitatea de proprietari.

În ceea ce privește apelul

declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca s-a reținut ca întemeiată

excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, întrucât în procedura de

soluționare a plângerii la care se referă art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

are calitate doar primarul.

Împotriva deciziei menționate

a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca,

criticând-o ca nelegală pentru restituirea suprafeței de 667 m.p., formulată din

trei parcele distincte (din care doar cea de 324 m.p. putea fi restituită în natură),

cu încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. S-a invocat

împrejurarea că suprafețele de 222 m.p. și 97 m.p. reprezintă spații verzi, care

aparțin domeniului public conform Legii nr. 213/1998 și O.U.G. nr. 114/2007, întreaga

suprafață integrându-se în obiectul exproprierii și neputând fi restituită în natură.

Intimații-reclamanți au

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli

de judecată.

În faza procesuală a recursului

nu s-au administrat probe noi.

Examinând criticile invocate

de recurentul–pârât raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul

este nefondat pentru considerentele ce succed:

Criticile formulate de

recurentul–pârât au vizat, în esență, greșita restituire în natură a suprafețelor

de teren de 222 m.p. și 97 m.p., parte din terenul în suprafață totală de 667 m.p.,

a cărei restituire s-a dispus de către instanța de apel.

Situația de fapt, necontestată

de recurent, a fost stabilită urmare a expertizei efectuate în cauză de expert V.V.,

care a concluzionat că reclamanții sunt înscriși în cartea funciară cu suprafața

de teren de 275 m.p., pe lângă care mai au în posesie și folosință o suprafață de

348 m.p., delimitată cu garduri.

Totodată, expertul a concluzionat

că, din terenul expropriat, cu nr. top. YY/1/2 suprafața de 222 m.p. nu este afectată

de servituți legale sau amenajări de utilitate publică, fiind ocupată cu garaje

auto neautorizate. Aceeași a fost concluzia expertului și cu privire la terenul

de 97 m.p., parte din parcela cu nr. top. RR/2, neafectată de utilități publice.

Având în vedere această

situație, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 11

alin. (1)–(3) coroborate cu cele ale dispozițiilor art. 10 alin. (2)–(3) din Legea

nr. 10/2001 și a dispozițiilor art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a

acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Nu pot fi primite susținerile

pârâtului referitoare la încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 114/2007, de vreme

ce nu s-a făcut dovada că cele două terenuri ar face parte din domeniul public al

municipiului, aprobat prin hotărâre a consiliului local conform Legii nr. 213/1998,

având destinația de spații verzi.

Mai mult, așa cum s-a

arătat, pe suprafața de 222 m.p. se află garaje edificate fără autorizație, iar

suprafața de 97 m.p. nu este afectată de utilități publice.

Chiar și în ipoteza în

care s-ar admite că, cel puțin parțial, terenul este acoperit de vegetație, terenurile

nu au fost declarate spații verzi, astfel că nu se pune problema modificării destinației

lor, în sensul art. 71 din O.U.G. nr. 195/2005, modificat prin O.U.G. nr. 114/2007.

În concluzie, se va constata

că soluția restituirii integrale a terenului în suprafață de 667 m.p., dispus în

continuarea terenului deja aflat în proprietatea reclamanților intimați, este legală

și respectă principiul prevalenței restituirii în natură, consacrat de dispozițiile

art. 1 și 7 din Legea nr. 10/2001.

Pentru aceste considerente

se va constata că recursul pârâtului este nefondat și, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.

Văzând și dispozițiile

art. 274 C. proc. civ.

Respinge ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei

nr. 78/A din 19 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări

sociale pentru minori și familie.

Obligă pe recurent la

plata sumei de 1.196 RON, cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți M.E.O.

și M.V.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-10
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3814/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 148 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții G.R. și P.P. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj
ÎCCJ 2011-04-11
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3333/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 763 din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Z.N. în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun. Cluj-Na
ÎCCJ 2011-04-01
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3121/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 79 din 28 ianuarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 4410/117/2008, Tribunalul Cluj a admis cererea reclamantei M.M. formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipi
ÎCCJ 2012-09-12
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5203/2012
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 437 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă plângerea formulată de către reclamanții P.M.A., P.I.V., P.E., P.L.V. și S.M. în contradictoriu c
ÎCCJ 2011-12-02
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8546/2011
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Sentința civilă nr. 743 din 16 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2438/117/2010, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de
Sursă