ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8546/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Sentința civilă nr. 743 din 16 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2438/117/2010, Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții V.G.V., V.F. și V.R.M., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca și, în consecință, a dispus anularea Dispoziției nr. 1707 din 18 martie 2010 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, respingând petitul privind obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții.

În motivarea sentinței, s-a reținut că prin dispoziția contestată s-a dispus modificarea art. 6 al Dispoziției nr. 2444 din 17 iulie 2006, în sensul că acesta va avea următorul cuprins: „Se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 1709 mp teren și pentru următoarele bunuri: instalația de apă, instalația de canalizare, două cămine de vizitare și gard din lemn, încorporate imobilului teren preluat de stat prin expropriere, situat administrativ în Cluj-Napoca str. D., evidențiat în C.F. X, cu nr. top A, B, C, D, E, având în vedere despăgubirile încasate la expropriere”, în favoarea reclamanților.

Pentru a emite dispoziția menționată mai sus, pârâtul a avut în vedere Dispoziția nr. 2444 din 17 iulie 2006, Sentința civilă nr. 757/2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în Dosarul nr. 7292/117/2006 și Decizia civilă nr. 102/R/2008 a Curții de Apel Cluj. Din cuprinsul Deciziei civile nr. 102/R/2008 a Curții de Apel Cluj rezultă că prin Sentința civilă nr. 757/2007 a Tribunalului Cluj s-a admis în parte plângerea formulată de reclamanți, s-a dispus anularea în parte a Dispoziției nr. 2444 din 17 iulie 2006 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus restituirea în natură a unei suprafețe de 971 mp teren și acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 1709 mp teren.

Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței menționate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâții să propună acordarea de despăgubiri reclamanților în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pentru următoarele bunuri: instalația de apă, instalația de canalizare, două cămine de vizitare și gard din lemn, încorporate imobilului teren preluat de stat prin expropriere, situat administrativ în Cluj-Napoca str. D., evidențiat în C.F. X, cu nr. top A, B, C, D, E, având în vedere despăgubirile încasate la expropriere, fiind păstrate celelalte dispoziții ale sentinței. Prin Decizia nr. 5209/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a admis recursul declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 102/R/2008 a Curții de Apel Cluj și s-a dispus casarea deciziei și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.

Cauza se află în prezent pe rolul Curții de Apel Cluj, Dosarul fiind înregistrat sub nr. 1611/33/2009. În aceste condiții, tribunalul a constatat că Dispoziția nr. 1707 din 18 martie 2010 este nelegală, fiind emisă în temeiul unei decizii casate, fiind incidente dispozițiile art. 311 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „hotărârea casată nu are nici o putere”. Pe de altă parte, petitul al doilea din acțiunea reclamanților, prin care se solicită obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții care să aibă în vedere despăgubirile stabilite prin hotărârea judecătorească în Dosarul nr. 1611/33/2009 este neîntemeiat, în condițiile în care în dosarul menționat nu s-a pronunțat până în prezent nicio hotărâre, cauza fiind pe rolul Curții de Apel Cluj.

Prin Decizia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a fost respins ca nefondat apelul reclamanților împotriva sentinței menționate, confirmându-se legalitatea și temeinicia considerentelor primei instanțe. Instanța a constatat, cu privire la cel de-al doilea petit, că solicitarea din prezenta cauză constituie tocmai obiectul Dosarului nr. 1611/33/2009 iar, pe de altă parte, în prezentul litigiu nu există temei legal ori judiciar care să fundamenteze obligația pârâtului la emiterea unei astfel de dispoziții. Împotriva deciziei menționate, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Prin motivele de recurs, s-a susținut că, în ipoteza menținerii părții din hotărâre prin care este anulată Dispoziția nr. 1707 din 18 martie 2010, pentru respectarea principiului unității și continuității soluțiilor, se impune conexarea prezentului dosar cu cel cu nr. 1611/33/2009 al Curții de Apel Cluj, al cărui obiect îl constituie contestația împotriva Dispoziției nr. 2444 din 17 iulie 2006 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, urmărindu-se obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții care să aibă în vedere despăgubirile calculate potrivit expertizei din Dosarul nr. 1611/33/2009. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Cu toate că recurenții au indicat drept temei juridic al criticilor formulate cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., se constată, din dezvoltarea motivelor de recurs, că este posibilă, în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ., încadrarea acestora în cazul descris de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Reclamanții au formulat solicitarea de conexare a prezentei cauze cu cea care formează obiectul Dosarului nr. 1611/33/2009 în fața instanței de apel, care a respins-o la termenul din 20 ianuarie 2011, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ. Reiterarea acestei solicitări prin motivele de recurs semnifică formularea unei critici de nelegalitate împotriva dispoziției de respingere a cererii de conexare de către instanța de apel, așadar, pentru încălcarea unei norme de drept procesual, ceea ce justifică analizarea susținerilor în contextul art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. Este de precizat că, formulând cererea de conexare, reclamanții au avut în vedere exclusiv cel de-al doilea petit din acțiunea introductivă, nu și primul petit vizând anularea Dispoziției nr. 1707 din 18 martie 2010, care a fost admis prin hotărârea primei instanțe, iar dispoziția a intrat în puterea lucrului judecat, în condițiile în care pârâtul nu a declarat apel. Prin cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca la emiterea unei alte dispoziții care să aibă în vedere despăgubirile stabilite prin hotărâre judecătorească în Dosarul nr. 1611/33/2009. Se observă că prima instanță din prezenta cauză a respins cel de-al doilea petit cu motivarea că, până la momentul soluționării cauzei, nu s-a pronunțat nicio hotărâre - respectiv cel puțin o hotărâre definitivă -, Dosarul nr. 1611/33/2009 aflându-se pe rolul Curții de Apel Cluj.

Dată fiind această motivare, chiar dacă cererea a fost considerată ca neîntemeiată, a fost respinsă ca prematură, apreciindu-se, așadar, că existența și conținutul unei obligații în sarcina pârâtului, astfel cum se solicită în cauză, pot fi stabilite abia după finalizarea Dosarului nr. 1611/33/2009. Prin motivele de apel, reclamanții nu au formulat critici referitoare la modul de soluționare a celui de-al doilea petit (de altfel, nici prin motivele de recurs), susținând doar necesitatea conexării cauzei de față cu Dosarul nr. 1611/33/2009. În contextul absenței în apel a unor critici concrete față de respingerea ca prematură a cererii având ca obiect obligație de a face, se constată că instanța de apel a procedat corect respingând solicitarea de conexare, cât timp s-a reținut necontestat că o cerere cu acest obiect poate fi formulată abia după finalizarea Dosarului nr. 1611/33/2009.

Chiar dacă s-ar considera că apelul nu a fost motivat - conținând doar solicitarea de conexare, care a fost reiterată verbal la termenul de judecată din 20 ianuarie 2011 -, aplicabile fiind dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., cererea de conexare ar fi fost lipsită de finalitate. Astfel, dată fiind soluția de respingere ca prematură a cererii în primă instanță, o eventuală admitere a apelului pe acest aspect (dispusă fie de instanța în fața căreia s-a cerut conexarea sau de instanța care ar fi conexat pricinile) ar fi condus la desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 202/2010 (modificare aplicabilă în cazul proceselor începute ulterior datei de 26 noiembrie 2010, ipoteză neîntrunită în speță).

Or, în toate cazurile, din rațiuni strict procedural, rejudecarea nu ar putea avea loc până la finalizarea cauzei având ca obiect anularea Dispoziției nr. 2444 din 17 iulie 2006, ceea ce atestă lipsa de finalitate a unei eventuale conexări, astfel cum preconizează recurenții-reclamanți. Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și îl va respinge ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții V.G.V., V.F. și V.R.M. împotriva Deciziei nr. 20/A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2011.