ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8546/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Sentința civilă nr. 743 din 16

septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2438/117/2010, Tribunalul Cluj,

secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții V.G.V., V.F.

și V.R.M., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca și,

în consecință, a dispus anularea Dispoziției nr. 1707 din 18 martie 2010 a

Primarului Municipiului Cluj-Napoca, respingând petitul privind obligarea

pârâtului la emiterea unei noi dispoziții.

În motivarea

sentinței, s-a reținut că prin dispoziția contestată s-a dispus modificarea

art. 6 al Dispoziției nr. 2444 din 17 iulie 2006, în sensul că acesta va avea

următorul cuprins: „Se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru

suprafața de 1709 mp teren și pentru următoarele bunuri: instalația de apă,

instalația de canalizare, două cămine de vizitare și gard din lemn, încorporate

imobilului teren preluat de stat prin expropriere, situat administrativ în

Cluj-Napoca str. D., evidențiat în C.F. X, cu nr. top A, B, C, D, E, având în

vedere despăgubirile încasate la expropriere”, în favoarea reclamanților.

Pentru a emite

dispoziția menționată mai sus, pârâtul a avut în vedere Dispoziția nr. 2444 din

17 iulie 2006, Sentința civilă nr. 757/2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în

Dosarul nr. 7292/117/2006 și Decizia civilă nr. 102/R/2008 a Curții de Apel

Cluj.

Din cuprinsul

Deciziei civile nr. 102/R/2008 a Curții de Apel Cluj rezultă că prin Sentința

civilă nr. 757/2007 a Tribunalului Cluj s-a admis în parte plângerea formulată

de reclamanți, s-a dispus anularea în parte a Dispoziției nr. 2444 din 17 iulie

2006 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus restituirea în natură a

unei suprafețe de 971 mp teren și acordarea de despăgubiri pentru suprafața de

1709 mp teren.

Curtea de Apel Cluj a

admis în parte apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței menționate, pe

care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâții să propună acordarea

de despăgubiri reclamanților în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

și pentru următoarele bunuri: instalația de apă, instalația de canalizare, două

cămine de vizitare și gard din lemn, încorporate imobilului teren preluat de

stat prin expropriere, situat administrativ în Cluj-Napoca str. D., evidențiat

în C.F. X, cu nr. top A, B, C, D, E, având în vedere despăgubirile încasate la

expropriere, fiind păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin Decizia nr.

5209/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, s-a admis recursul declarat de Primarul Municipiului

Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 102/R/2008 a Curții de Apel Cluj și

s-a dispus casarea deciziei și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru

rejudecare.

Cauza se află în

prezent pe rolul Curții de Apel Cluj, Dosarul fiind înregistrat sub nr.

1611/33/2009.

În aceste condiții,

tribunalul a constatat că Dispoziția nr. 1707 din 18 martie 2010 este nelegală,

fiind emisă în temeiul unei decizii casate, fiind incidente dispozițiile art.

311 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „hotărârea casată nu are nici o

putere”.

Pe de altă parte,

petitul al doilea din acțiunea reclamanților, prin care se solicită obligarea

pârâtului la emiterea unei noi dispoziții care să aibă în vedere despăgubirile

stabilite prin hotărârea judecătorească în Dosarul nr. 1611/33/2009 este

neîntemeiat, în condițiile în care în dosarul menționat nu s-a pronunțat până

în prezent nicio hotărâre, cauza fiind pe rolul Curții de Apel Cluj.

Prin Decizia nr. 20

din 20 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie, a fost respins ca nefondat

apelul reclamanților împotriva sentinței menționate, confirmându-se legalitatea

și temeinicia considerentelor primei instanțe.

Instanța a constatat,

cu privire la cel de-al doilea petit, că solicitarea din prezenta cauză

constituie tocmai obiectul Dosarului nr. 1611/33/2009 iar, pe de altă parte, în

prezentul litigiu nu există temei legal ori judiciar care să fundamenteze

obligația pârâtului la emiterea unei astfel de dispoziții.

Împotriva deciziei

menționate, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate în

temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs, s-a susținut că, în ipoteza menținerii părții din hotărâre prin care

este anulată Dispoziția nr. 1707 din 18 martie 2010, pentru respectarea

principiului unității și continuității soluțiilor, se impune conexarea

prezentului dosar cu cel cu nr. 1611/33/2009 al Curții de Apel Cluj, al cărui

obiect îl constituie contestația împotriva Dispoziției nr. 2444 din 17 iulie

2006 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, urmărindu-se obligarea pârâtului la

emiterea unei noi dispoziții care să aibă în vedere despăgubirile calculate

potrivit expertizei din Dosarul nr. 1611/33/2009.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

Cu toate că recurenții

au indicat drept temei juridic al criticilor formulate cazurile de modificare

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., se constată, din dezvoltarea

motivelor de recurs, că este posibilă, în baza art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., încadrarea acestora în cazul descris de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Reclamanții au

formulat solicitarea de conexare a prezentei cauze cu cea care formează

obiectul Dosarului nr. 1611/33/2009 în fața instanței de apel, care a respins-o

la termenul din 20 ianuarie 2011, întrucât nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 164 C. proc. civ.

Reiterarea acestei

solicitări prin motivele de recurs semnifică formularea unei critici de

nelegalitate împotriva dispoziției de respingere a cererii de conexare de către

instanța de apel, așadar, pentru încălcarea unei norme de drept procesual, ceea

ce justifică analizarea susținerilor în contextul art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Este de precizat că,

formulând cererea de conexare, reclamanții au avut în vedere exclusiv cel de-al

doilea petit din acțiunea introductivă, nu și primul petit vizând anularea

Dispoziției nr. 1707 din 18 martie 2010, care a fost admis prin hotărârea

primei instanțe, iar dispoziția a intrat în puterea lucrului judecat, în

condițiile în care pârâtul nu a declarat apel.

Prin cel de-al doilea

capăt de cerere, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Primarul

Municipiului Cluj-Napoca la emiterea unei alte dispoziții care să aibă în

vedere despăgubirile stabilite prin hotărâre judecătorească în Dosarul nr. 1611/33/2009.

Se observă că prima

instanță din prezenta cauză a respins cel de-al doilea petit cu motivarea că,

până la momentul soluționării cauzei, nu s-a pronunțat nicio hotărâre -

respectiv cel puțin o hotărâre definitivă -, Dosarul nr. 1611/33/2009 aflându-se

pe rolul Curții de Apel Cluj.

Dată fiind această

motivare, chiar dacă cererea a fost considerată ca neîntemeiată, a fost

respinsă ca prematură, apreciindu-se, așadar, că existența și conținutul unei

obligații în sarcina pârâtului, astfel cum se solicită în cauză, pot fi

stabilite abia după finalizarea Dosarului nr. 1611/33/2009.

Prin motivele de

apel, reclamanții nu au formulat critici referitoare la modul de soluționare a

celui de-al doilea petit (de altfel, nici prin motivele de recurs), susținând

doar necesitatea conexării cauzei de față cu Dosarul nr. 1611/33/2009.

În contextul absenței

în apel a unor critici concrete față de respingerea ca prematură a cererii

având ca obiect obligație de a face, se constată că instanța de apel a procedat

corect respingând solicitarea de conexare, cât timp s-a reținut necontestat că

o cerere cu acest obiect poate fi formulată abia după finalizarea Dosarului nr.

1611/33/2009.

Chiar dacă s-ar

considera că apelul nu a fost motivat - conținând doar solicitarea de conexare,

care a fost reiterată verbal la termenul de judecată din 20 ianuarie 2011 -,

aplicabile fiind dispozițiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., cererea de

conexare ar fi fost lipsită de finalitate.

Astfel, dată fiind

soluția de respingere ca prematură a cererii în primă instanță, o eventuală

admitere a apelului pe acest aspect (dispusă fie de instanța în fața căreia s-a

cerut conexarea sau de instanța care ar fi conexat pricinile) ar fi condus la

desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în aplicarea art.

297 alin. (1) C. proc. civ., în forma anterioară modificării aduse prin Legea

nr. 202/2010 (modificare aplicabilă în cazul proceselor începute ulterior datei

de 26 noiembrie 2010, ipoteză neîntrunită în speță).

Or, în toate

cazurile, din rațiuni strict procedural, rejudecarea nu ar putea avea loc până

la finalizarea cauzei având ca obiect anularea Dispoziției nr. 2444 din 17

iulie 2006, ceea ce atestă lipsa de finalitate a unei eventuale conexări,

astfel cum preconizează recurenții-reclamanți.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și îl

va respinge ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții V.G.V., V.F. și V.R.M. împotriva

Deciziei nr. 20/A din 20 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 decembrie 2011.