ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5209/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.P. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, anularea Ordinului nr.

1254 din 6 iunie 2007 emis de pârât și repunerea sa în funcția deținută

anterior, cu plata tuturor drepturilor salariale.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin ordinul menționat pârâtul a

dispus sancționarea sa disciplinară cu destituirea din funcția de inspector

școlar general al Inspectoratului Școlar al județului Suceava, conform art. 116

lit. e) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu

modificările și completările ulterioare.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității

acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin

sentința nr. 87 din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceava - secția

comercială, contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei

procedurii prealabile invocate de pârât și a respins ca inadmisibilă acțiunea

formulată de reclamantul C.P.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că termenele și condițiile acțiunii

în contencios administrativ sunt cele prevăzute imperativ de Legea nr.

554/2004, care stabilesc obligația exercitării unei proceduri administrative

prealabile, precum și a termenului de exercitare a acesteia, respectiv momentul

nașterii dreptului material la acțiune în contencios administrativ și

exercitarea acestui drept.

Or, a

constatat instanța de fond, în cauză este neechivoc faptul că reclamantul nu a

depus la autoritatea pârâtă plângerea prealabilă obligatorie prescrisă de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea

fiind, prin urmare, inadmisibilă.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.P., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5)

C. proc. civ.

Se susține

în esență că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr.

554/2004, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 188/1999

republicată, în cazul sancțiunilor disciplinare aplicate funcționarului public,

acesta se poate adresa direct instanței de contencios administrativ.

Recursul

este întemeiat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.

Prin

Ordinul nr. 1254 din 6 iunie 2007, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului

s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului C.P., cu destituirea din

funcția de  inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului

Suceava, în temeiul dispozițiilor art. 116 lit. e) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic,

Potrivit

dispozițiilor art. 142 din Legea nr. 84/1995 inspectoratele școlare sunt organe

descentralizate de specialitate subordonate Ministerului Educației, iar

potrivit art. 8 alin. (3) din HG nr. 223 din 24 martie 2005 privind organizarea

și funcționarea Ministerului Educației și Cercetării inspectoratele școlare

sunt organizate ca servicii publice descentralizate al Ministerului Educației.

În acest

context legal, raportat la clauzele contractului de management educațional

încheiat între reclamantul C.P. și autoritatea pârâtă, în care la dispozițiile

finale se stabilește competența instanței de contencios administrativ în cazul

ivirii vreunui litigiu în legătură cu executarea contractului, rezultă, fără

putință de tăgadă că, reclamantul exercit o funcție publică de conducere, având

statut de funcționar public.

Urmând

logica raționamentului expus anterior, se constată că, fiind vorba despre o

sancțiune disciplinară dispusă în urma unei cercetări prealabile efectuate de

Comisia de disciplină constituită la nivelul ministerului pârât, sunt incidente

dispozițiile art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici, republicată, potrivit cărora „funcționarul public nemulțumit de

sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ

solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de

sancționare".

Prin

urmare, dispoziția legală din Legea specială nr. 188/1999, stabilește că, în

cazul în care destituirea din funcția publică intervine ca sancțiune

disciplinară, cel destituit are calea acțiunii directe în contencios

administrativ, nefiind aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea generală a

contenciosului administrativ.

Această

interpretare este susținută și de faptul că acolo unde legiuitorul a dorit să

se aplice instituția plângerii prealabile în cazul funcționarilor publici a

prevăzut aceasta printr-o normă de trimitere, exemplificativ fiind art. 106 din

Legea nr. 188/1999 în care se stabilește că dacă funcționarul public este

nemulțumit de modul în care a încetat raportul de serviciu (alte situații decât

cele prevăzute ca sancțiuni disciplinare) acesta se poate adresa instanței de

contencios administrativ „în condițiile și termenele prevăzute de Legea

contenciosului administrativ".

Față de

aceste considerente, în mod greșit instanța de fond a apreciat că, în cauză,

sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ajungând

la concluzia eronată că reclamantul ar fi trebuit să parcurgă procedura

prealabilă, în realitate acesta având la îndemână acțiunea directă în

contencios administrativ potrivit dispozițiilor speciale instituite în materia

sancțiunilor disciplinare aplicate funcționarilor publici.

În

concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauze

aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de C.P., împotriva sentinței nr. 87 din 23 aprilie 2009 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.