ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5209/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, anularea Ordinului nr. 1254 din 6 iunie 2007 emis de pârât și repunerea sa în funcția deținută anterior, cu plata tuturor drepturilor salariale. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin ordinul menționat pârâtul a dispus sancționarea sa disciplinară cu destituirea din funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al județului Suceava, conform art. 116 lit. e) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Prin sentința nr. 87 din 23 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârât și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul C.P. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că termenele și condițiile acțiunii în contencios administrativ sunt cele prevăzute imperativ de Legea nr. 554/2004, care stabilesc obligația exercitării unei proceduri administrative prealabile, precum și a termenului de exercitare a acesteia, respectiv momentul nașterii dreptului material la acțiune în contencios administrativ și exercitarea acestui drept.

Or, a constatat instanța de fond, în cauză este neechivoc faptul că reclamantul nu a depus la autoritatea pârâtă plângerea prealabilă obligatorie prescrisă de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea fiind, prin urmare, inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Se susține în esență că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 188/1999 republicată, în cazul sancțiunilor disciplinare aplicate funcționarului public, acesta se poate adresa direct instanței de contencios administrativ.

Recursul este întemeiat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.

Prin Ordinul nr. 1254 din 6 iunie 2007, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului C.P., cu destituirea din funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Suceava, în temeiul dispozițiilor art. 116 lit. e) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, Potrivit dispozițiilor art. 142 din Legea nr. 84/1995 inspectoratele școlare sunt organe descentralizate de specialitate subordonate Ministerului Educației, iar potrivit art. 8 alin. (3) din HG nr. 223 din 24 martie 2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației și Cercetării inspectoratele școlare sunt organizate ca servicii publice descentralizate al Ministerului Educației.

În acest context legal, raportat la clauzele contractului de management educațional încheiat între reclamantul C.P. și autoritatea pârâtă, în care la dispozițiile finale se stabilește competența instanței de contencios administrativ în cazul ivirii vreunui litigiu în legătură cu executarea contractului, rezultă, fără putință de tăgadă că, reclamantul exercit o funcție publică de conducere, având statut de funcționar public.

Urmând logica raționamentului expus anterior, se constată că, fiind vorba despre o sancțiune disciplinară dispusă în urma unei cercetări prealabile efectuate de Comisia de disciplină constituită la nivelul ministerului pârât, sunt incidente dispozițiile art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit cărora „funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare". Prin urmare, dispoziția legală din Legea specială nr. 188/1999, stabilește că, în cazul în care destituirea din funcția publică intervine ca sancțiune disciplinară, cel destituit are calea acțiunii directe în contencios administrativ, nefiind aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea generală a contenciosului administrativ.

Această interpretare este susținută și de faptul că acolo unde legiuitorul a dorit să se aplice instituția plângerii prealabile în cazul funcționarilor publici a prevăzut aceasta printr-o normă de trimitere, exemplificativ fiind art. 106 din Legea nr. 188/1999 în care se stabilește că dacă funcționarul public este nemulțumit de modul în care a încetat raportul de serviciu (alte situații decât cele prevăzute ca sancțiuni disciplinare) acesta se poate adresa instanței de contencios administrativ „în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ". Față de aceste considerente, în mod greșit instanța de fond a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ajungând la concluzia eronată că reclamantul ar fi trebuit să parcurgă procedura prealabilă, în realitate acesta având la îndemână acțiunea directă în contencios administrativ potrivit dispozițiilor speciale instituite în materia sancțiunilor disciplinare aplicate funcționarilor publici.

În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauze aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.P., împotriva sentinței nr. 87 din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2009.