ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3506/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 46 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Inspectoratul Școlar Județean Suceava, a anulat Ordinul nr. 6307/2008 emis de ministerul pârât și a dispus repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești ce s-ar fi cuvenit reclamantului, calculate începând cu data emiterii ordinului și până la reîncadrarea efectivă a reclamantului. Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Analizând sentința atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. În cauză se contestă Ordinul nr. 6307/2008 emis de ministerul pârât, prin care s-a comunicat reclamantului decizia Inspectoratului Școlar Județean Suceava nr. 1269/2008 privind sancționarea acestuia cu destituirea din funcția de director al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „M.D.” Suceava, precum și această din urmă decizie.

Reclamantul a fost numit în funcția susmenționată prin Ordinul nr. 384 din 19 februarie 2007 al ministrului educației și cercetării, în temeiul căruia a fost încheiat contractul de management educațional din 12 martie 2007. Procedura numirii este prevăzută de Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în vigoare la acea dată, care la art. 21 dispune că „Directorii unităților din învățământul liceal, postliceal și ai școlilor de arte și meserii sunt numiți, în urma câștigării concursului, prin ordin al ministrului educației și cercetării, la propunerea inspectorului școlar general, pentru o perioadă de 4 ani” [alin. (4)] și „Pentru exercitarea atribuțiilor care îi revin, potrivit legii, directorul încheie un contract de management educațional cu inspectorul școlar general” [alin. (5)]. De asemenea, conform dispozițiilor art. 115 din același act normativ, „Personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, precum și cel de conducere, de îndrumare și de control din învățământ răspund disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum și pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului instituției”.

Rezultă, din coroborarea dispozițiilor legale citate, ca de altfel din întreaga economie a textului Legii nr. 128/1997, că actul intitulat contract de management educațional, care prevede atribuțiile ce îi revin directorului unei unități de învățământ, este un contract individual de muncă. În aceste condiții, raporturilor dintre reclamant și autoritățile pârâte nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 ci cele ale legislației muncii, conform art. 6 lit. a) din acest act normativ, respectiv art. 1 și art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii, republicat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc.

civ., va admite recursul și, făcând aplicarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) din același cod, potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Suceava, secția litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței nr. 46 din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Suceava, secția litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2014.