ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3506/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3506/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 46 din 23 ianuarie 2013,
Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul P.I., în
contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Inspectoratul
Școlar Județean Suceava, a anulat Ordinul nr. 6307/2008 emis de ministerul
pârât și a dispus repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea
pârâtului la plata drepturilor bănești ce s-ar fi cuvenit reclamantului,
calculate începând cu data emiterii ordinului și până la reîncadrarea efectivă
a reclamantului.
Împotriva acestei
soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul
Ministerul Educației Naționale, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii
acțiunii, ca neîntemeiată.
Analizând sentința
atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența
materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de
art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va
admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
În cauză se contestă
Ordinul nr. 6307/2008 emis de ministerul pârât, prin care s-a comunicat
reclamantului decizia Inspectoratului Școlar Județean Suceava nr. 1269/2008
privind sancționarea acestuia cu destituirea din funcția de director al
Seminarului Teologic Liceal Ortodox „M.D.” Suceava, precum și această din urmă
decizie.
Reclamantul a fost
numit în funcția susmenționată prin Ordinul nr. 384 din 19 februarie 2007 al
ministrului educației și cercetării, în temeiul căruia a fost încheiat
contractul de management educațional din 12 martie 2007.
Procedura numirii este
prevăzută de Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în vigoare
la acea dată, care la art. 21 dispune că „Directorii unităților din învățământul
liceal, postliceal și ai școlilor de arte și meserii sunt numiți, în urma câștigării
concursului, prin ordin al ministrului educației și cercetării, la propunerea inspectorului
școlar general, pentru o perioadă de 4 ani” [alin. (4)] și „Pentru exercitarea atribuțiilor
care îi revin, potrivit legii, directorul încheie un contract de management educațional
cu inspectorul școlar general” [alin. (5)].
De asemenea, conform dispozițiilor
art. 115 din același act normativ, „Personalul didactic de predare, personalul didactic
auxiliar, precum și cel de conducere, de îndrumare și de control din învățământ
răspund disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce le revin potrivit contractului
individual de muncă, precum și pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează
interesului învățământului și prestigiului instituției”.
Rezultă, din coroborarea
dispozițiilor legale citate, ca de altfel din întreaga economie a textului Legii
nr. 128/1997, că actul intitulat contract de management educațional, care prevede
atribuțiile ce îi revin directorului unei unități de învățământ, este un contract
individual de muncă.
În aceste condiții, raporturilor
dintre reclamant și autoritățile pârâte nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii
nr. 188/1999 ci cele ale legislației muncii, conform art. 6 lit. a) din acest act
normativ, respectiv art. 1 și art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii,
republicat.
Pentru aceste considerente,
Înalta Curte, constatând că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică,
prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul și, făcând aplicarea
dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) din același cod, potrivit cărora tribunalele
judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege
în competența altor instanțe, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre
competentă soluționare, Tribunalului Suceava, secția litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței nr. 46 din 23 ianuarie
2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
și fiscal.
Casează sentința atacată
și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Suceava, secția litigii
de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 30 septembrie 2014.