ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.09.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3506/2014

HOTĂRÂRE
30.09.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3506/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 46 din 23 ianuarie 2013,

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul P.I., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Inspectoratul

Școlar Județean Suceava, a anulat Ordinul nr. 6307/2008 emis de ministerul

pârât și a dispus repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea

pârâtului la plata drepturilor bănești ce s-ar fi cuvenit reclamantului,

calculate începând cu data emiterii ordinului și până la reîncadrarea efectivă

a reclamantului.

Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul

Ministerul Educației Naționale, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii

acțiunii, ca neîntemeiată.

Analizând sentința

atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența

materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanță din oficiu, Înalta Curte va

admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

În cauză se contestă

Ordinul nr. 6307/2008 emis de ministerul pârât, prin care s-a comunicat

reclamantului decizia Inspectoratului Școlar Județean Suceava nr. 1269/2008

privind sancționarea acestuia cu destituirea din funcția de director al

Seminarului Teologic Liceal Ortodox „M.D.” Suceava, precum și această din urmă

decizie.

Reclamantul a fost

numit în funcția susmenționată prin Ordinul nr. 384 din 19 februarie 2007 al

ministrului educației și cercetării, în temeiul căruia a fost încheiat

contractul de management educațional din 12 martie 2007.

Procedura numirii este

prevăzută de Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în vigoare

la acea dată, care la art. 21 dispune că „Directorii unităților din învățământul

liceal, postliceal și ai școlilor de arte și meserii sunt numiți, în urma câștigării

concursului, prin ordin al ministrului educației și cercetării, la propunerea inspectorului

școlar general, pentru o perioadă de 4 ani” [alin. (4)] și „Pentru exercitarea atribuțiilor

care îi revin, potrivit legii, directorul încheie un contract de management educațional

cu inspectorul școlar general” [alin. (5)].

De asemenea, conform dispozițiilor

art. 115 din același act normativ, „Personalul didactic de predare, personalul didactic

auxiliar, precum și cel de conducere, de îndrumare și de control din învățământ

răspund disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce le revin potrivit contractului

individual de muncă, precum și pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează

interesului învățământului și prestigiului instituției”.

Rezultă, din coroborarea

dispozițiilor legale citate, ca de altfel din întreaga economie a textului Legii

nr. 128/1997, că actul intitulat contract de management educațional, care prevede

atribuțiile ce îi revin directorului unei unități de învățământ, este un contract

individual de muncă.

În aceste condiții, raporturilor

dintre reclamant și autoritățile pârâte nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii

nr. 188/1999 ci cele ale legislației muncii, conform art. 6 lit. a) din acest act

normativ, respectiv art. 1 și art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii,

republicat.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, constatând că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică,

prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul și, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) din același cod, potrivit cărora tribunalele

judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege

în competența altor instanțe, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre

competentă soluționare, Tribunalului Suceava, secția litigii de muncă.

Admite recursul declarat

de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței nr. 46 din 23 ianuarie

2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Suceava, secția litigii

de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-09-30
1,00
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3506/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 46 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiune
ÎCCJ 2009-11-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5209/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.P. a solicitat, în contradictor
ÎCCJ 2008-04-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1577/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 280/39 din 12 iunie 2007, reclamantul C.P. a chemat în judecată pârâtul M.E.C.T. pentru ca pr
ÎCCJ 2010-01-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul H.D. a solicitat anularea Ordinului nr. 1999 din 04 septembrie 2007, emis de pâr
ÎCCJ 2009-01-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 446/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 71 din 25 iunie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei pr
Sursă