ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamantul H.D. a solicitat anularea Ordinului nr. 1999 din 04

septembrie 2007, emis de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului, prin care s-a dispus demiterea reclamantului din funcția de

inspector general adjunct al Inspectoratului Școlar Suceava, a raportului de

evaluare nr. 37388 din 02 august 2007 și a datelor reținute în conținutul

acestuia, precum și să se constate nelegalitatea Notei MECT nr. 36857 din 24 iulie

anterior și plata tuturor drepturilor salariale cuvenite.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că ordinul de destituire menționat a avut la bază raportul comisiei de evaluare

nr. 37388 din 02 august 2007, în baza căruia i-a fost acordat un punctaj de

55,90 puncte, corespunzător calificativului nesatisfăcător, pentru activitatea

managerială desfășurată în anul școlar 2006-2007.

A mai arătat reclamantul că ordinul

de destituire din funcție este nelegal, întrucât, potrivit Legii învățământului

și Statutului personalului didactic controlul ar fi trebuit să se desfășoare la

încheierea anului școlar, cu anunțarea din timp a tematicii și obiectivelor

urmărite. De asemenea, în raportul ministerial care a stat la baza ordinului nu

sunt evidențiate în mod voit unele elemente esențiale, reclamantul apreciind că

activitatea de control s-a desfășurat discriminatoriu, numai în județele în

care la conducerea inspectoratului școlar județean se aflau membri ai unei

anumite formațiuni politice.

Reclamantul a mai arătat că echipa

de conducere a Inspectoratului Școlar Județean Suceava a mai fost controlată în

cursul anului școlar 2006/2007, fără ca în raportul încheiat să se consemneze

vreun aspect din cele semnalate în raportul nr. 37388 din 02 august 2007.

După ce reclamantul a învederat

instanței de fond că a formulat acțiune pentru constatarea nulității raportului

de evaluare nr. 37388/2007, la cererea sa, judecarea cauzei a fost suspendată

la data de 14 ianuarie 2008, fiind repusă pe rol la 25 mai 2009, acțiunea

pentru anularea raportului de evaluare menționat fiind respinsă, ca

inadmisibilă.

Prin sentința nr. 125 din 12 iunie

2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată .

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că ordinul atacat îndeplinește cerințele

legale din punct de vedere formal, în privința competenței emiterii, procedurii

de urmat și a mențiunilor pe care trebuia să le cuprindă.

Totodată, s-a mai reținut că, în

urma evaluării activității manageriale pe perioada 01 septembrie 2006 - 07

iunie 2007, reclamantului i s-a acordat calificativul nesatisfăcător, iar

contestația formulată de acesta a fost respinsă .

Instanța fondului a reținut că

niciuna din criticile formulate de reclamant nu s-a dovedit a fi întemeiată, că

acesta nu a probat existența unor cauze de nulitate a raportului de evaluare

sau de nelegalitate a notei nr. 36857 din 24 iulie 2007 iar înscrisurile depuse

la dosar nu sunt de natură a forma convingerea instanței în acest sens.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamantul H.D., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în fapt invocând aceleași motive pentru care a

solicitat anularea OMECT nr. 1999/2007 și repunerea pe funcția deținută

anterior cu plata tuturor drepturilor salariale cuvenite.

În cererea de recurs sunt reluate

argumentele din acțiune.

Astfel, arată recurentul că analiza

comisiei a fost una arbitrară și abuzivă, deoarece faza preliminară a evaluării

nu a fost realizată la încheierea anului școlar. Că actul administrativ atacat

nu cuprinde o procedură de evaluare, ci numai dispoziții ambigue care lasă la

latitudinea inspectorilor școlari modul în care acționează în acest context.

Arată recurentul, că anterior

acestei evaluări a primit calificativul „foarte bine” și „bine”, acordat de

aceeași comisie.

Intimatul-pârât a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că în

raport cu obiectul prezentei cauze sentința recurată este netemeinică și

legală.

În ceea ce privește celelalte capete

de cerere la care face referire recurentul respectiv „nulitatea raportului de

evaluare nr. 37888 din 2 august 2007 și a datelor reținute în conținutul

acestuia precum și nelegalitatea Notei Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului nr. 36857 din 14 iulie 2007” au făcut obiectul dosarului nr. 352/39/2007 ce a fost soluționat prin sentința civilă nr. 44/2008, irevocabilă,

pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

Examinând cauza în raport cu toate

criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și

apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul

este nefundat, pentru considerentele ce ar fi expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art.

52 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic,

evaluarea personalului didactic de predare, a celui auxiliar de conducere, de

îndrumare și de control se face anual, conform fișei de evaluare elaborată de

Ministerul Educației.

Acordarea calificativelor este o

prerogativă a angajatorului, iar în cauză cererea ce vizează nulitatea

raportului de evaluare nr. 3788 din 2 august 2007 și a Notei Ministerul

Educației, Cercetării și Tineretului nr. 36857/2007 a fost soluționată prin

sentința civilă nr. 44/2008 prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Este adevărat că procedura de

acordare a calificativului este supusă controlului judiciar, puterea

discreționară a angajatorului neputând depăși limitele legalității, în cauza

însă recurentul reiterează critici aduse Ordinului nr. 1999 din 4 septembrie

2007 emis de Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului prin care s-a

dispus eliberarea recurentului-reclamant din funcția de inspector școlar

general adjunct al Inspectoratului Școlar al Județului Suceava, ordin ce avut

la bază raportul Comisiei de evaluare prin care s-a acordat un punctaj de 55,90

puncte corespunzător calificativului „nesatisfăcător”., a cărui legalitate nu

este înlăturată

În ceea ce privește aspectele

invocate de recurentul reclamant privind momentul desfășurării evaluării,

precum și faptul că nu a fost anunțată din timp tematica și obiectivele

controlului, Înalta Curte reține că aceste aspecte au fost analizate de prima

instanță care a constatat că respectivele critici nu sunt întemeiate. În raport

de prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 evaluarea se face

anual, iar tematica și obiectivele controlului au fost vizate și transmise la I.S.J. prin Nota nr. 2449/DIC din 25 septembrie 2006. În conformitate cu pct. 3 din Cap. IX

din contractul de management educațional nr. 3359 din 2 mai 2006, eliberarea

din funcție are loc când în urma evaluării anuale, managerul educațional a

obținut calificativul nesatisfăcător, conform fișei de evaluare obiectivă.

Raportul de evaluare întocmit de

Comisia de evaluare numită prin Nota Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului nr. 36857/2007 a avut în vederea evaluarea activității desfășurate

de conducerea I.S.J. Suceava în anul școlar 2006 – 2007.

Împrejurarea invocată de

recurentul-reclamant, că anterior acestei evaluări ar fi primit calificativul

„bine”, sau „foarte bine”nu poate fi reținută ca un motiv de nulitate a

raportului de evaluare anuală întocmit în prezenta cauză, raport care a stat la

baza actului administrativ contestat și care diferă ca tematică și perioadă de

evaluare, de alte controale efectuate de Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului, privind activitatea desfășurată de inspectoratele școlare

județene.

Constatând în cauză nu s-a dovedit

existența unor motive de nulitate a actelor atacate în contencios

administrativ, în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantului ca

nefondată.

Față de toate cele mai sus arătate,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. a fost respins recursul declarat de

recurentul-reclamant și menținută sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de H.D.

împotriva sentinței nr. 125 din 12 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefundat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2010.