ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2937/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Craiova, reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul

Școlar al județului Mehedinți și Ministerul Educației și Cercetării, pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Ordinul nr. 3482/2001 privind

liberarea sa din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar

Județean Mehedinți și nerepunerea în funcția deținută anterior.

În motivarea acțiunii, a arătat că a

fost eliberat din funcția de inspector general prin ordinul a cărui anulare o

solicită, cu încălcarea prevederilor art. 24 alin. (6) din Legea nr. 1281/1997

și art. VIII din contractul de management educațional și că la evaluare nu s-au

determinat concret criteriile de acordare a punctajului.

În precizarea orală care s-a impus,

datorită conținutului neclar al acțiunii, reclamantul a mai arătat că a

precizat că s-a încălcat contractul de management educațional, că în Legea nr.

128/1997 nu se prevede eliberarea din funcție și destituire.

La dosar s-au depus: Ordinul nr. 3482/2001,

contractul de management educațional, hotărârea nr. 74/2001, un raport scris și

fișa de evaluare.

Pârâții au formulat întâmpinare.

Ministerul Educației a arătat că

soluția de declinare a competenței adoptată de Colegiul Central de Disciplină

este legală, pentru că reclamantul nu a contestat vreuna din sancțiunile

prevăzute în art. 116 lit. d)-f) din Legea nr. 128/1997 sau art. 122 alin. (2),

din aceiași lege.

Pe fond, s-a susținut

că la evaluarea pentru activitatea managerială a Inspectorului Școlar General

s-au stabilit o serie de criterii și după aplicarea punctajului s-a adoptat

soluția de invalidare pe post a reclamantului.

S-a susținut, de

asemenea, că în temeiul art. 52 din Legea nr. 128/1997 se face evaluarea

personalului didactic, inclusiv a celui de conducere anual, conform fișei de

evaluare, elaborată de Ministerul Învățământului, și că, deci, procedura este

legală.

Acțiunea a fost găsită

de instanță, ca nefondată.

Prin Ordinul nr.

3482/2001 al Ministerului Educației și Cercetării, reclamantul a fost eliberat

din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean

Mehedinți, începând cu data de 16 martie 2001, dată de la care și-a reluat

activitatea, la catedra rezervată.

La adoptarea acestui

ordin, s-au avut în vedere adresa-ordin a Ministerului Educației și Cercetării

nr. 3209/2001, privind evaluarea inspectorilor școlari generali și raportul nr.

26731/2001.

Prin Ordinul nr.

3209/2001, Ministerul Educației și Cercetării a dispus efectuarea evaluării

activității inspectorilor școlari și ca urmare, s-a emis nota nr. 2673 din 2

martie 2001, în temeiul căreia s-a numit Comisia de efectuare a evaluării

activității Inspectorului Școlar General al Inspectoratului Școlar Județean

Mehedinți.

În perioada 6 - 8

martie 2001, Comisia a efectuat evaluarea, încheind despre aceasta un raport

scris.

Din raportul scris care

are ca anexă fișa de evaluare, rezultă că aprecierea s-a realizat având în

vedere implicarea reclamantului ca manager în activitatea Inspectoratului

Școlar Județean.

Fișa de evaluare a fost

elaborată de Ministerul Educației Naționale și a constituit anexă la contractul

de management educațional.

Urmare a evaluării

făcute de comisia desemnată, reclamantul a primit 56,5 puncte, așa încât s-a

impus invalidarea sa pe funcția de inspector școlar general.

Instanța, observând și

anexa 2 privind cerințele de punctare în cadrul evaluării, reține că fișa de

evaluare întocmită concret reclamantului se întemeiază pe criteriile stabilite

în anexa 2.

Sub acest aspect,

instanța reține că susținerea din precizarea la acțiune că nu au existat

criterii de evaluare pe baza cărora să se acorde punctajul, este neîntemeiată.

De asemenea,

posibilitatea evaluării personalului, atât a celui de predare, cât și a celui

de conducere, rezultă din art 52 din Legea nr. 128/1997, care conferă

Ministerului Învățământului, dreptul de a întocmi fișa de evaluare.

Așa fiind și această

critică este nefondată, Ministerul Educației și Cercetării având dreptul de a

face evaluarea personalului de conducere, teza contrară nefiind de primit,

pentru că numirea într-o funcție de conducere nu exclude, chiar și de

principiu, posibilitatea și dreptul autorității ce a efectuat numirea, de a

evalua și a aprecia asupra modului în care persoana respectivă își îndeplinește

mandatul.

De aceea, nici nu poate

cenzura instanța punctarea respectivă, pentru că aceasta este atributul

comisiei desemnate de organul care a efectuat numirea în funcție.

Fiecare instituție are

dreptul de a-și selecta personalul ce o reprezintă pentru a-și putea realiza

programele, obiectivele legale.

Față de cele arătate,

se constată că, acțiunea este nefondată, așa încât, în temeiul art. 1 și 11 din

Legea nr. 29/1990, acțiunea se va respinge.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P.C., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea recursului, reclamantul a arătat că sentința

nu ține seama de încălcarea Legii nr. 128/1997 și a contractului de management

intervenit între el și minister.

În esență, recurentul a susținut că

din moment ce fusese atestat pe post la 31 octombrie 2000, o nouă testare a sa

n-ar fi putut avea loc decât după 4 ani, conform contractului de management

existent între el și inspectoratul școlar.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă cu

certitudine că măsura reevaluării capacităților manageriale ale recurentului

n-a fost o măsură abuzivă luată pentru înlăturarea recurentului-reclamant din

funcție, ci o măsură legală, legitimă, ținând de strategia conducerii, pentru

îmbunătățirea muncii de management educațional.

În acest sens, pe baza unui ordin

emis de Ministrul Educației și Cercetării s-a întocmit o grilă de verificare,

corespunzătoare unui anumit număr de puncte, stabilindu-se, totodată, punctajul

minim pe care trebuie să-l realizeze managerii (inspectorii școlari generali și

adjuncții lor), pentru a rămâne în funcție, punctaj menit a da garanția că vor

face față sarcinilor și obligațiilor ce le revin, pentru buna funcționare a

inspectoratelor de învățământ și a școlilor subordonate acestora.

Or, recurentul, cu ocazia testării,

n-a realizat numărul minim de puncte prevăzut, ceea ce a făcut imposibilă

rămânerea sa pe post. Aceasta a făcut ca în baza Raportului de evaluare, să se

dispună prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 26731 din 13

martie 2001, eliberarea sa din funcție și nu sancționarea sa, cum a încercat să

susțină.

Măsura eliberării din funcție este perfect legală, avându-și

temeiul în art. 20 alin. (2), art. 31, art. 52 alin. (2) și art. 101 alin. (2)

din Legea nr. 128/1997. Ministerul este în drept să controleze permanent

capacitățile manageriale ale celor numiți în funcții de conducere și nu este de

acceptat că dacă termenul stipulat de contractul de management este de 4 ani,

managerul să fie menținut în funcție în toată această perioadă, deși se

dovedește că nu deține calitățile și abilitățile minime pentru îndeplinirea

funcției.

În raport cu cele arătate, urmează a

se vedea că sentința primei instanțe este temeinică și legală și că, pe cale de

consecință, recursul de față se impune a fi privit ca nefondat și respins, ca

atare, menținându-se astfel, hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.C.

împotriva sentinței civile nr. 25 din 18 februarie 2002 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 septembrie 2003.