ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2937/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar al județului Mehedinți și Ministerul Educației și Cercetării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Ordinul nr. 3482/2001 privind liberarea sa din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți și nerepunerea în funcția deținută anterior. În motivarea acțiunii, a arătat că a fost eliberat din funcția de inspector general prin ordinul a cărui anulare o solicită, cu încălcarea prevederilor art. 24 alin. (6) din Legea nr. 1281/1997 și art. VIII din contractul de management educațional și că la evaluare nu s-au determinat concret criteriile de acordare a punctajului.

În precizarea orală care s-a impus, datorită conținutului neclar al acțiunii, reclamantul a mai arătat că a precizat că s-a încălcat contractul de management educațional, că în Legea nr. 128/1997 nu se prevede eliberarea din funcție și destituire. La dosar s-au depus: Ordinul nr. 3482/2001, contractul de management educațional, hotărârea nr. 74/2001, un raport scris și fișa de evaluare. Pârâții au formulat întâmpinare. Ministerul Educației a arătat că soluția de declinare a competenței adoptată de Colegiul Central de Disciplină este legală, pentru că reclamantul nu a contestat vreuna din sancțiunile prevăzute în art. 116 lit. d)-f) din Legea nr. 128/1997 sau art. 122 alin. (2), din aceiași lege.

Pe fond, s-a susținut că la evaluarea pentru activitatea managerială a Inspectorului Școlar General s-au stabilit o serie de criterii și după aplicarea punctajului s-a adoptat soluția de invalidare pe post a reclamantului. S-a susținut, de asemenea, că în temeiul art. 52 din Legea nr. 128/1997 se face evaluarea personalului didactic, inclusiv a celui de conducere anual, conform fișei de evaluare, elaborată de Ministerul Învățământului, și că, deci, procedura este legală. Acțiunea a fost găsită de instanță, ca nefondată. Prin Ordinul nr. 3482/2001 al Ministerului Educației și Cercetării, reclamantul a fost eliberat din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți, începând cu data de 16 martie 2001, dată de la care și-a reluat activitatea, la catedra rezervată.

La adoptarea acestui ordin, s-au avut în vedere adresa-ordin a Ministerului Educației și Cercetării nr. 3209/2001, privind evaluarea inspectorilor școlari generali și raportul nr. 26731/2001. Prin Ordinul nr. 3209/2001, Ministerul Educației și Cercetării a dispus efectuarea evaluării activității inspectorilor școlari și ca urmare, s-a emis nota nr. 2673 din 2 martie 2001, în temeiul căreia s-a numit Comisia de efectuare a evaluării activității Inspectorului Școlar General al Inspectoratului Școlar Județean Mehedinți. În perioada 6 - 8 martie 2001, Comisia a efectuat evaluarea, încheind despre aceasta un raport scris. Din raportul scris care are ca anexă fișa de evaluare, rezultă că aprecierea s-a realizat având în vedere implicarea reclamantului ca manager în activitatea Inspectoratului Școlar Județean.

Fișa de evaluare a fost elaborată de Ministerul Educației Naționale și a constituit anexă la contractul de management educațional. Urmare a evaluării făcute de comisia desemnată, reclamantul a primit 56,5 puncte, așa încât s-a impus invalidarea sa pe funcția de inspector școlar general. Instanța, observând și anexa 2 privind cerințele de punctare în cadrul evaluării, reține că fișa de evaluare întocmită concret reclamantului se întemeiază pe criteriile stabilite în anexa 2. Sub acest aspect, instanța reține că susținerea din precizarea la acțiune că nu au existat criterii de evaluare pe baza cărora să se acorde punctajul, este neîntemeiată. De asemenea, posibilitatea evaluării personalului, atât a celui de predare, cât și a celui de conducere, rezultă din art 52 din Legea nr. 128/1997, care conferă Ministerului Învățământului, dreptul de a întocmi fișa de evaluare.

Așa fiind și această critică este nefondată, Ministerul Educației și Cercetării având dreptul de a face evaluarea personalului de conducere, teza contrară nefiind de primit, pentru că numirea într-o funcție de conducere nu exclude, chiar și de principiu, posibilitatea și dreptul autorității ce a efectuat numirea, de a evalua și a aprecia asupra modului în care persoana respectivă își îndeplinește mandatul. De aceea, nici nu poate cenzura instanța punctarea respectivă, pentru că aceasta este atributul comisiei desemnate de organul care a efectuat numirea în funcție. Fiecare instituție are dreptul de a-și selecta personalul ce o reprezintă pentru a-și putea realiza programele, obiectivele legale.

Față de cele arătate, se constată că, acțiunea este nefondată, așa încât, în temeiul art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, acțiunea se va respinge. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea recursului, reclamantul a arătat că sentința nu ține seama de încălcarea Legii nr. 128/1997 și a contractului de management intervenit între el și minister. În esență, recurentul a susținut că din moment ce fusese atestat pe post la 31 octombrie 2000, o nouă testare a sa n-ar fi putut avea loc decât după 4 ani, conform contractului de management existent între el și inspectoratul școlar. Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă cu certitudine că măsura reevaluării capacităților manageriale ale recurentului n-a fost o măsură abuzivă luată pentru înlăturarea recurentului-reclamant din funcție, ci o măsură legală, legitimă, ținând de strategia conducerii, pentru îmbunătățirea muncii de management educațional. În acest sens, pe baza unui ordin emis de Ministrul Educației și Cercetării s-a întocmit o grilă de verificare, corespunzătoare unui anumit număr de puncte, stabilindu-se, totodată, punctajul minim pe care trebuie să-l realizeze managerii (inspectorii școlari generali și adjuncții lor), pentru a rămâne în funcție, punctaj menit a da garanția că vor face față sarcinilor și obligațiilor ce le revin, pentru buna funcționare a inspectoratelor de învățământ și a școlilor subordonate acestora.

Or, recurentul, cu ocazia testării, n-a realizat numărul minim de puncte prevăzut, ceea ce a făcut imposibilă rămânerea sa pe post. Aceasta a făcut ca în baza Raportului de evaluare, să se dispună prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 26731 din 13 martie 2001, eliberarea sa din funcție și nu sancționarea sa, cum a încercat să susțină. Măsura eliberării din funcție este perfect legală, avându-și temeiul în art. 20 alin. (2), art. 31, art. 52 alin. (2) și art. 101 alin. (2) din Legea nr. 128/1997. Ministerul este în drept să controleze permanent capacitățile manageriale ale celor numiți în funcții de conducere și nu este de acceptat că dacă termenul stipulat de contractul de management este de 4 ani, managerul să fie menținut în funcție în toată această perioadă, deși se dovedește că nu deține calitățile și abilitățile minime pentru îndeplinirea funcției.

În raport cu cele arătate, urmează a se vedea că sentința primei instanțe este temeinică și legală și că, pe cale de consecință, recursul de față se impune a fi privit ca nefondat și respins, ca atare, menținându-se astfel, hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.C. împotriva sentinței civile nr. 25 din 18 februarie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2003.