ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3127/2003

Asupra  recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul S.O. a solicitat anularea Ordinului

nr. 3551 din 27 martie 2001, prin care Ministerul Educației și Cercetării a

dispus eliberarea sa din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul

Școlar Județean Timiș; obligarea pârâtului la plata daunelor materiale

reprezentând salariile aferente funcției deținute, a indemnizației de concediu

legal de odihnă pe perioada 1999 – 2000, la valoarea actualizată în funcție de

indicele de inflație și cu dobânda legală, precum și obligarea la plata

daunelor morale, reprezentând echivalentul de 35.000 USD.

În susținerea acțiunii, reclamantul a arătat că

a fost revocat în mod nelegal și abuziv din funcția publică de conducere

deținută, fără a se preciza temeiul revocării dispuse, iar evaluarea

activității sale s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 33 din 12 februarie 2002, a respins

acțiunea, reținând că nu a fost realizată procedura prealabilă, prevăzut de

art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Curtea Supremă de Justiție, secția contencios

administrativ, prin decizia civilă nr. 3440 din 13 noiembrie 2002, a casat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare, motivând că în raport de

dispozițiile  art. 95 din Legea nr. 188/1999, acțiunea formulată de reclamant

nu este supusă condiției obligatorii reglementată prin art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Rejudecând cauza, prin sentința civilă nr. 50

din 25 februarie 2002, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ, a respins acțiunea reclamantului, cu următoarea motivare:

Eliberarea din funcțiile de conducere, prevăzute

la art. 20, și din funcțiile de îndrumare și control, prevăzute de art. 25 din

Legea nr. 128/1997, se face de cei care au dispus numirea, în condițiile legii.

Măsura eliberării din funcție a fost dispusă de

către minister în urma evaluării activității desfășurate de reclamant în

calitate de  inspector școlar general, conform art. 52 din Legea nr. 128/1997,

acesta obținând un punctaj insuficient pentru validarea pe funcție, nefiind o

sancțiune disciplinară ce se poate aplica în temeiul art. 116 din lege,

respectiv destituirea din funcția de conducere.

În ce privește punctajul obținut de reclamant în

urma evaluării activității desfășurate, acesta nu face obiectul cenzurii

instanțelor de contencios administrativ, evaluarea competențelor profesionale

situându-se în sfera oportunității actelor administrative, care presupune

dreptul de apreciere a unei autorități publice, în cauză, asupra acordării unui

anumit punctaj pentru activitatea reclamantului.

Împrejurarea că, anterior emiterii ordinului în

discuție, reclamantul a obținut rezultate pozitive în activitate, fiind

apreciat ca atare, nu are relevanță asupra legalității actului atacat, întrucât

și aceasta se situează tot în sfera dreptului de apreciere al autorității

publice.

Totodată, se motivează că, este irelevant ce

susține reclamantul că evaluarea activității sale a fost dispusă anterior

ordinului prin care Ministerul Educației și Cercetării a decis evaluarea

activității inspectorilor generali școlari, din punctul de vedere al

legalității Ordinului nr. 3351/2001, întrucât este dreptul de apreciere al

ministrului privind momentul în care, potrivit art. 52 din Legea nr. 128/1997,

se va proceda, într-un anumit caz, evaluarea personalului didactic.

De asemenea, se reține că este dreptul

ministrului de a desemna un înlocuitor al inspectorului școlar general, drept

exercitat prin emiterea Ordinului nr. 3552 din 27 martie 2001, act

administrativ care nu a fost contestat, astfel că instanța nu este abilitată să

cenzureze legalitatea acestuia.

În fine, în ce privește procedura de evaluare

instituită prin art. 52 din Legea nr. 128/1997, se reține că a fost respectată

în legătură cu reclamantul, care, de altfel, nici nu face o critică punctuală a

ordinului contestat, prin prisma respectării prevederilor legale menționate.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamantul, susținând: întâi, că eliberarea din funcție s-a făcut abuziv, cu

nesocotirea dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 128/1997, care nu prevăd o

asemenea măsură; în al doilea rând că, a contestat și Ordinul nr. 3552/2001,

privind numirea înlocuitorului său; în al treilea rând, se invocă premeditarea

evaluării sale cu un punctaj insuficient, comisia de evaluare fiind numită

datorită presiunilor politice; că, anterior datei evaluării (13 – 14 martie

2001) a avut rezultate deosebite în activitate, fiind și decorat cu Ordinul

Național „Serviciul Credincios” în grad de ofițer; în al patrulea rând că,

anterior eliberării din funcție a dobândit statutul de funcționar public,

conform Legii nr. 188/1999, în raport de care ordinul atacat este nelegal; în

fine, se  pretinde că, era necesară cercetarea sa prin act scris și ascultarea

prealabilă, potrivit  Codului muncii.

Recursul este nefondat.

În adevăr, potrivit art. 31 din Legea nr. 128/1997

privind statutul personalului didactic, eliberarea din funcțiile de conducere,

prevăzute la art. 20 și din funcțiile de îndrumare și control, prevăzute la art.

25, se face de  către cei care au dispus numirea, în condițiile legii.

În cauză, eliberarea reclamantului din funcția

de inspector școlar general, funcție din cele prevăzute în art. 20 alin. (2)

din Legea nr. 128/1997, s-a făcut în temeiul art. 31 din lege, astfel că sub

acest aspect ordinul atacat se fundamentează pe dispoziții legale.

Din ordin rezultă că, la eliberarea din funcție

s-a avut în vedere Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3209 din 23

februarie 2001, privind evaluarea inspectorilor școlari generali, precum și raportul

nr. 26989 din 19 martie 2001, întocmit de Comisia de evaluare delegată de

Inspectoratul Școlar Timiș, numită prin Nota Ministerului Educației și

Cercetării nr. 26989 din 9 martie 2001.

În ce privește comisia, se constată că a fost legal

constituită, nota de numire fiind emisă în baza art. 52 din Legea nr. 128/1997,

privind evaluarea personalului didactic.

Deci, și sub acest aspect ordinul atacat este

legal, întrucât comisia a fost numită legal, iar evaluarea s-a făcut potrivit

procedurilor legale, neconstatându-se abateri de natură a influența punctajul

obținut de reclamant.

Așadar, ordinul atacat a fost emis legal, nu

abuziv, iar pretinsele presiuni, pentru numirea  comisiei de evaluare și,

respectiv, în stabilirea punctajului, nu rezultă din actele dosarului.

Referitor la statutul de funcționar public,

invocat, se constată că, Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4420/2000,

prin care au fost stabilite funcțiile publice specifice din Ministerul

Educației Naționale și din instituțiile descentralizate subordonate

ministerului, a fost revocat prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării

nr. 3178/2001 emis în baza Legii nr. 128/1997 și cu avizul Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, astfel că reclamantul deținea și deține funcția

didactică specifică învățământului.

Apoi, aspectele referitoare la împrejurarea că,

anterior eliberării din funcție, reclamantul a obținut rezultate pozitive în

activitate, nu au relevanță în planul legalității ordinului atacat, așa cum corect

a reținut și prima instanță.

În raport de cele arătate, cu privire la

legalitatea ordinului atacat, aspectul invocat, în sensul că și Ordinul nr. 3552/2001,

privind desemnarea înlocuitorului reclamantului, a fost contestat, de asemenea,

în cauză,  nu are relevanță juridică.

În fine, apare nefondat și ultimul motiv de

casare invocat, întrucât reclamantul a fost supus evaluării, potrivit art. 52

din Legea nr. 128/1997, nu în condițiile prevăzute de Codul muncii.

În consecință, soluția adoptării este legală și

temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul  declarat de S.O. împotriva

sentinței civile nr. 50 din 25 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi  9

octombrie 2003.