ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 203/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea judecătorească atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 246 din 14 iulie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul P.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, a dispus suspendarea executării Ordinului ministrului educației, cercetării și inovării nr. 3899 din 06 mai 2009 privind eliberarea reclamantului din funcția de inspector școlar general adjunct al Inspectoratului Școlar al Județului Timiș, până la pronunțarea instanței de fond, și a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 4,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul ministrului educației, cercetării și inovării nr. 3899 din 06 mai 2009, reclamantul a fost eliberat din funcția de inspector școlar general adjunct al Inspectoratului Școlar al Județului Timiș, ordinul fiind emis în temeiul art. II alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 37/2009. A reținut Curtea de apel că reclamantul a îndeplinit procedura plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ. Sub aspectul cazului bine justificat, Curtea de apel a reținut că ordinul atacat nu cuprinde niciuna dintre situațiile menționate în contractul de management educațional, ca reprezentând încălcări ale obligațiilor contractuale de natură a justifica eliberarea din funcție a reclamantului.

Sub aspectul pagubei iminente, Curtea de apel a reținut că măsura dispusă prin ordinul atacat este de natură a afecta buna funcționare a compartimentelor aflate în subordinea reclamantului cu consecința unei perturbări a activității Inspectoratului Școlar al Județului Timiș. În aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a avut în vedere și prevederile cuprinse în Recomandarea CM R(89)8 din 13 septembrie 1989 cu privire la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă referitoare la faptul că executarea imediată și integrală a actelor contestate sau susceptibile a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 246 din 14 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susține în esență că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât Ordinul ministrului educației, cercetării și inovării nr. 3899 din 06 mai 2009 a fost emis în temeiul și cu respectarea întocmai a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, în condițiile în care nici reclamantul și nici instanța nu au competența de a se pronunța asupra legalității ordonanței de urgență.

Mai susține recurentul-pârât că instanța nu a motivat în ce constă perturbarea produsă activității instituției ca urmare a eliberării din funcție a reclamantului și că în cauză nu este îndeplinită condiția pagubei iminente, întrucât reclamantului nu i se produce un prejudiciu ireparabil prin măsura eliberării din funcție. 3. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C.proc.civ., precumși cu dispozițiile legale incidente cauzei, Curtea reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul P.C. a învestit instanța, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Ordinului ministrului educației, cercetării și inovării nr. 3899 din 06 mai 2009, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de inspector școlar general adjunct al Inspectoratului Școlar al Județului Timiș.

Ordinul respectiv a fost emis în principal în temeiul dispozițiilor art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Potrivit dispozițiilor art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009: „Art. III. - (1) […] (2) Contractele de management educațional încheiate în temeiul Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, și aflate în derulare încetează în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”. În cauză, Curtea reține că nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la faptul că în cauză nu este îndeplinită condiția referitoare la existența unui cazul bine justificat, în sensul prevederilor art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009 (publicată în M.Of.

nr. 758 din 6 noiembrie 2009), s-a constatat că este neconstituțională Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, reținându-se că: „Prin reglementările sale, O.U.G. nr. 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.

De altfel, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând, astfel, dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.” Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin „ cazuri bine justificate” se înțeleg „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

Astfel fiind, considerentele instanței de contencios constituțional reliefează pe deplin îndeplinirea condiției cazului bine justificat, de natură a fundamenta și valida soluția instanței de fond în sensul dispunerii măsurii de suspendare a executării Ordinului ministrului educației, cercetării și inovării nr. 3899 din 06 mai 2009. În ceea ce privește îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă în sensul prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea reține că aceasta derivă cu evidență din împrejurarea că, pe perioada scursă de la data eliberării din funcție, intimatul-reclamant P.C. este lipsit de drepturile salariale, ceea ce conduce la concluzia existenței unui prejudiciu material, viitor și previzibil reprezentat de consecințele negative deosebite pe care lipsa resurselor financiare le produce în privința posibilităților reale ale persoanei de a-și asigura mijloacele necesare traiului.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării împotriva sentinței civile nr. 246 din 14 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.