ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 203/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

atacată cu recurs

Prin sentința civilă nr. 246

din 14 iulie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul P.C.,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și

Inovării, a dispus suspendarea executării Ordinului ministrului

educației, cercetării și inovării nr. 3899 din 06 mai 2009

privind eliberarea reclamantului din funcția de inspector școlar

general adjunct al Inspectoratului Școlar al Județului Timiș,

până la pronunțarea instanței de fond, și a obligat pe

pârât la plata către reclamant a sumei de 4,5 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul ministrului educației,

cercetării și inovării nr. 3899 din 06 mai 2009, reclamantul a

fost eliberat din funcția de inspector școlar general adjunct al

Inspectoratului Școlar al Județului Timiș, ordinul fiind emis în

temeiul art. II alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 37/2009.

A reținut Curtea de apel că

reclamantul a îndeplinit procedura plângerii prealabile prevăzute de art. 7

din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța a

reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului

administrativ.

Sub aspectul cazului bine justificat,

Curtea de apel a reținut că ordinul atacat nu cuprinde niciuna dintre

situațiile menționate în contractul de management educațional,

ca reprezentând încălcări ale obligațiilor contractuale de

natură a justifica eliberarea din funcție a reclamantului.

Sub aspectul pagubei iminente, Curtea de

apel a reținut că măsura dispusă prin ordinul atacat este

de natură a afecta buna funcționare a compartimentelor aflate în

subordinea reclamantului cu consecința unei perturbări a

activității Inspectoratului Școlar al Județului Timiș.

În aprecierea îndeplinirii

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de

apel a avut în vedere și prevederile cuprinse în Recomandarea CM R(89)8

din 13 septembrie 1989

cu

privire la protecția jurisdicțională provizorie în materie

administrativă referitoare la faptul că executarea imediată

și integrală a actelor contestate sau susceptibile a fi contestate

poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil

și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura

posibilului.

Împotriva sentinței civile nr. 246

din 14 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării, invocând

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurentul-pârât

susține în esență că nu sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât Ordinul ministrului

educației, cercetării și inovării nr. 3899 din 06 mai 2009

a fost emis în temeiul și cu respectarea întocmai a dispozițiilor

O.U.G. nr. 37/2009, în condițiile în care nici reclamantul și nici

instanța nu au competența de a se pronunța asupra

legalității ordonanței de urgență.

Mai susține recurentul-pârât că

instanța nu a motivat în ce constă perturbarea produsă

activității instituției ca urmare a eliberării din

funcție a reclamantului și că în cauză nu este

îndeplinită condiția pagubei iminente, întrucât reclamantului nu i se

produce un prejudiciu ireparabil prin măsura eliberării din

funcție.

instanței de recurs

Analizând cauza, prin prisma motivelor de

recurs, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304

1

C.proc.civ.,

precumși cu dispozițiile legale incidente cauzei, Curtea reține

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamantul P.C. a învestit instanța, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004,

cu o cerere de suspendare a executării Ordinului ministrului

educației, cercetării și inovării nr. 3899 din 06 mai 2009,

prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de inspector școlar

general adjunct al Inspectoratului Școlar al Județului Timiș.

Ordinul respectiv a fost emis în principal

în temeiul dispozițiilor art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice.

Potrivit

dispozițiilor art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009:

„Art. III. - (1)

[…]

(2)

Contractele de management educațional încheiate în temeiul

Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările

și completările ulterioare, și aflate în derulare încetează

în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență”.

În cauză, Curtea reține că

nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la faptul că în

cauză nu este îndeplinită condiția referitoare la existența

unui cazul bine justificat, în sensul prevederilor art. 14 alin. (1) coroborat

cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009 (publicată în M.Of.

nr. 758 din 6 noiembrie 2009), s-a constatat că este

neconstituțională Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009,

reținându-se că:

„Prin reglementările sale, O.U.G.

nr. 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor

funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale

administrației publice centrale din unitățile administrativ

teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, adoptată de

Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea

fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se

reglementează prin lege organică.

De altfel, prin întreg conținutul

reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea

competența materială, încălcând, astfel, dispozițiile art.

115 alin. (6) din Constituție.”

Or, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004, prin „

cazuri bine justificate” se înțeleg „împrejurările

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ”.

Astfel fiind, considerentele

instanței de contencios constituțional reliefează pe deplin

îndeplinirea condiției cazului bine justificat, de natură a

fundamenta și valida soluția instanței de fond în sensul

dispunerii măsurii de suspendare a executării

Ordinului ministrului

educației, cercetării și inovării nr. 3899 din 06 mai 2009.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției

referitoare la paguba iminentă în sensul prevederilor art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, Curtea reține că aceasta derivă cu

evidență din împrejurarea că, pe perioada scursă de la data

eliberării din funcție, intimatul-reclamant P.C. este lipsit de

drepturile salariale, ceea ce conduce la concluzia existenței unui

prejudiciu material, viitor și previzibil reprezentat de consecințele

negative deosebite pe care lipsa resurselor financiare le produce în

privința posibilităților reale ale persoanei de a-și

asigura mijloacele necesare traiului.

În consecință, în raport de cele mai sus

reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării împotriva sentinței

civile nr. 246 din 14 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2010.