ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 935/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 127 din 7 mai 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.S.M., în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.I., având

ca obiect anularea actelor administrative emise în procedura evaluării

activității manageriale desfășurate de recurent în anul școlar 2006 – 2007 și a

obligat pârâtul să reevalueze activitatea managerială desfășurată de recurent

în această perioadă, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de

2.000 lei.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că reclamantul a exercitat funcția de inspector școlar

general al județului Timiș în anul școlar 2006 – 2007, numire făcută prin

Ordinul ministrului învățământului nr. 5078 din 7 septembrie 2006 și în baza

căruia s-a încheiat contractul de management ce poartă data de 31 octombrie

2007.

Instanța a mai reținut că

evaluarea activității manageriale a reclamantului, în urma căreia acesta a

primit un total de 80,75 puncte, corespunzătoare calificativului „bine”, s-a

făcut în faza Ordinului ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 1223/2007,

ordin nepublicat în M. Of.

Cu privire la acest ordin,

instanța a apreciat că el are un caracter normativ, fiind emis de conducătorul

unui organ al administrației publice centrale și reglementând o procedură de

evaluare aplicabilă unui număr indefinit de persoane, independent de

identitatea acestora și în raport exclusiv cu funcția îndeplinită, fapt ce

impune, în vedere a intrării sale în vigoare, publicarea în M. Of., Partea I,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, precum

și art. 11 alin. (2) din acest act normativ.

Cum nepublicarea ordinului

în M. Of. are drept urmare lipsirea lui de efecte juridice, instanța de fond a

concluzionat că procedura după care s-a făcut evaluarea reclamantului este

nelegală, de la momentul constituirii comisiei și până la emiterea raportului

de evaluare și concretizare a acestuia în calificativul „bine”, impunându-se o

nouă evaluare a acestuia.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâtul M.E.C.I., criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a arătat în motivele de

recurs că acțiunea reclamantului este de fapt inadmisibilă, întrucât adresele

și referatul de evaluare a căror anulare se solicită, nu sunt acte

administrative în înțelesul Legii nr. 544/2004.

De asemenea, a mai precizat

recurentul că intimatul-reclamant nu a fost vătămat cu nimic într-un drept al

său prevăzut de lege, întrucât prin actele contestate nu s-au stins, nu s-au

născut și nu s-au modificat raporturi juridice.

S-a mai criticat sentința

Curții de Apel și pentru faptul că a fost pronunțată cu greșita aplicare a

Legii nr. 554/2004, instanța de fond făcând confuzie între nelegalitatea actului

administrativ și inopozabilitatea acestuia.

Recursul este nefondat și va

fi respins pentru următoarele considerente:

Înalta Curte de Casație și

Justiție analizând actele dosarului, motivele de recurs și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., reține următoarele:

Reclamantul-intimat a avut funcția

de inspector școlar general al Județului Timiș în anul școlar 2006 -2007.

În urma activității de

evaluare pentru această activitate, Comisia de evaluare constituită în baza Ordinului

M.E.C.T. nr. 1223/2007, i-a acordat reclamantului - intimat calificativul

„bine”.

Acest ordin nu a fost

publicat însă în M. Of. al României, și conform art. 10 din Legea nr. 24/2000

pentru a intra în vigoare legile și celelalte acte normative adoptate de

Parlament, hotărârile și

o

rdonanțele

Guvernului, deciziile primului-ministru precum și Ordinele emise de

conducătorii organelor administrației publice centrale, se publică în M. Of. al

României, Partea I.

Este adevărat că de la

această regulă art. 10 din Legea nr. 24/2000 prevede și câteva excepții, însă

Ordinul în litigiu nu face parte dintre acestea, fiind un act administrativ cu

caracter normativ întrucât reglementează procedura de evaluare a inspectorilor

școlari generali, a inspectorilor generali adjuncți din inspectoratele școlare.

Corect prima instanță a

statuat că actul în discuție nu este act administrativ individual ci normativ

și astfel nu poate face excepție de la dispozițiile Legii nr. 24/2000

referitoare la publicarea în M. Of.

Prin urmare, faptul mai sus

constatat conduce fără dubiu la consecința lipsirii acestui Ordin de efecte

juridice până în momentul publicării sale.

De aceea, Curtea de Apel a

reținut în mod legal că procedura de evaluare a reclamantului-intimat este

nelegală, Ordinul nr. 1223/2007 neputând fi aplicat unor situații juridice

apărute anterior intrării lui în vigoare.

Pornind de la aceste

considerente și analizând legalitatea Ordinului nr. 1223/2007, instanța

fondului ca o consecință a admis acțiunea și a constatat nulitatea actelor

atacate, întreaga procedură de evaluare prin care s-a concluzionat în ceea ce

privește calificativul acordat reclamantului, fiind nulă de drept.

Așa fiind, în raport de cele

mai sus arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința

atacată este legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc.

civ., va respinge recursul declarat de M.E.C.I., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.E.C.I. împotriva sentinței civile nr. 127 din 7 mai 2008 a Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2009.