ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4261/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4261/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 6 din 14 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată,

acțiunea formulată de reclamanta  D.D.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării și Tineretului, prin care solicita anularea ordinului

ministrului educației, cercetării și

tineretului

nr. 1424  din 2 iulie 2007 privind eliberarea sa din funcția de inspector

școlar

general al Inspectoratul Școlar al Județului Neamț, precum și a

ordinului având același emitent, prin care s-a

dispus a i se acorda, în urma

evaluării activității manageriale,

calificativul „nesatisfacător" și repunerea

sa pe funcția avută, cu plata drepturilor salariale cuvenite.

Prin aceeași sentință, instanța de judecată a

respins excepția invocată de pârât, de inadmisibilitate a cererii de constatare

a nulității

absolute

a clauzei prevăzute în art. IX din contractul de management încheiat la data de

20 ianuarie 2006.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

In urma concursului organizat de Ministerul Educației,

Cercetării și

Tineretului,

reclamanta a fost numită, prin ordinul nr. 3064  din 11 ianuarie 2006 emis de

ministrul educației și cercetării, în funcția de inspector școlar general la

Inspectoratul Școlar al Județului Neamț.

La

data de 20 ianuarie 2006, între Ministerul Educației și Cercetării, reprezentat

prin ministrul M.H., și reclamantă, în calitate de inspector școlar general, a

fost încheiat contractul de management educațional.

Contractul a fost încheiat pe o perioadă determinată de 4 ani,

începând cu data emiterii ordinului de numire în

funcție (art. III), încetarea putând avea loc în modalitățile prevăzute la art.

IX; la pct. 3 este prevăzută

eliberarea din funcție a managerului

educațional de către ministru, în cazul în care în urma evaluării anuale

managerul educațional a obținut calificativul "nesatisfacător",

conform fișei de evaluare obiectivă. Posibilitatea ca ministrul educației și

cercetării să evalueze activitatea managerului educațional anual sau ori de

câte ori

este sesizat de existența unor

disfuncții în activitatea inspectoratului școlar

este reglementată în

contract în art. V (pct. 4) referitor la drepturile și obligațiile ministrului.

În temeiul acestei din urmă prevederi din

contractul de management

educațional, în perioada 4-6 iunie 2007, a fost realizată

evaluarea

conducerii Inspectoratului Școlar

al Județului Neamț de către o comisie din

cadrul Ministerului Educației,

Cercetării și Tineretului, evaluarea vizând activitatea managerială desfășurată

în anul școlar 2006/2007, în conformitate cu fișele de evaluare anexă la Ordinul

Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului  nr. 1223 din 31 mai 2007.

Rezultatele evaluării au fost consemnate în raportul înregistrat la autoritatea

pârâtă sub nr. 33556 din 12 iunie 2007, prin care s-au constatat, pe lângă

aspecte pozitive, numeroase deficiențe în plan managerial, organizatoric,

conceptual, acțional, relațional și evaluativ.

La

data de 4 iunie 2007 a fost declanșată, totodată, procedura de evaluare

prevăzută de Ordinul nr. 1223 din 31 mai 2007 emis de ministrul educației,

cercetării și tineretului (nepublicat), care reglementează evaluarea

inspectorilor școlari generali/inspectorilor școlari generali adjuncți din

inspectoratele școlare și a directorilor de la casele corpului didactic. La

această dată, reclamanta a completat fișa cadru de (auto)evaluare, punctajul

stabilit în urma autoevaluării fiind de 93 de puncte. Pe aceeași fișă este

consemnat și punctajul stabilit de comisia de

evaluare,

ai cărei membri desemnați sunt aceiași care au întocmit raportul

nr. 33556

din 12 iunie 2007, respectiv 56 puncte.

Având în vedere această evaluare, în temeiul art. 31 și

art. 101 alin. (2)

din Legea nr. 128/1997, a prevederilor Ordinului Ministrului Educației,

Cercetării și Tineretului  nr. 1223 din 31 mai 2007, precum și a dispozițiilor

art. 9 alin. 3 din contractul de management educațional, ministrul educației,

cercetării și tineretului a dispus, prin

ordinul

nr. 1424 din 2 iulie 2007, eliberarea reclamantei din funcția de inspector

școlar

general la Inspectoratul Școlar al Județului Neamț.

Împotriva acestui ordin reclamanta a formulat contestație

administrativă, care a fost respinsă, răspunsul fiindu-i comunicat cu adresa

nr. 17016 din 2 iulie 2007.

Instanța

a  constatat că ordinul de eliberare din funcție a avut ca temei și dispoziții

contractuale, respectiv art. IX pct. 3 din contractul de

management educațional încheiat între reclamantă

și ministrul educației și

cercetării, dispoziții al căror efect direct a

fost tocmai măsura contestată de reclamantă. De aceea, reclamanta a și

contestat (pe cale incidentală) prevederile clauzei contractuale menționate.

Din acest motiv, a fost reținută excepția invocată de

pârât, a

inadmisibilității

celei din urmă cereri a reclamantei, valabilitatea clauzelor cuprinse în

contract, vizând aspecte legate de încheierea lui, putând fi verificată de

instanța de contencios

administrativ, în

cauză nefiind aplicabile nici dispozițiile din Codul muncii

invocate de

reclamantă, nici dispozițiile de drept comun care ar atrage competența

judecătoriei ca instanță cu plenitudine de jurisdicție.

Deși admisibilă, cererea reclamantei, prin care s-a solicitat

constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute în art. IX pct. 3 din

contractul de management, a fost considerată nefondată, nefiind invocat și

dovedit niciunul dintre motivele care pot determina nulitatea absolută a unui

contract și neputându-se reține că, prin clauza contestată, s-ar fi încălcat

dispozițiile art. 5 C. civ. sau cele ale art. 6 din C.E.D.O.

În privința modului în care s-a realizat evaluarea

activității manageriale

desfășurate de către reclamantă, s-a constatat că au fost

respectate dispozițiile legale și contractuale aplicabile, declanșarea

procedurii de evaluare făcându-se în temeiul art. V.4 din contractul de

management educațional, în urma sesizării ministrului cu privire la existența

disfuncționalităților în activitatea Inspectoratului Școlar al Județului Neamț.

Din

actele depuse de pârât la dosar, instanța de fond a reținut că procedura de

evaluare în sine a urmat întocmai etapele și formele prevăzute de Ordinul

Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului  nr. 1223 din 31 mai 2007, în

sens contrar nefiind făcută nicio dovadă; reclamanta a invocat generic

posibilitatea instanței de a cenzura legalitatea constituirii comisiei de

evaluare și a celei de soluționare a contestației și a modului de întocmire a

raportului de evaluare care a stat la baza calificativului, dar nu a argumentat

de ce aceste aspecte s-ar fi aflat sub semnul nelegalității. Singurul argument

a constat în arătarea faptului că nu

i s-au

comunicat fișa de evaluare și criteriile care au stat la baza acesteia; or,

fișa

de evaluare face parte integrantă din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării

și Tineretului  nr. 1223 din 31 mai 2007, constituind una dintre anexele

ordinului.

Nu a

fost reținută nici apărarea reclamantei potrivit căreia modificarea

metodologiei de evaluare a fost făcută în mod tendențios, pentru a se putea

dispune eliberarea din funcție a anumitor echipe manageriale, prin aceea că s-a

suprimat din conținutul procedurii opinia avizată a consiliului de

administrație, o astfel de apărare constituind, ea însăși, o afirmație tendențioasă,

cu nimic argumentată și probată. Metodologia de evaluare anterioară, invocată

de reclamantă, aprobată prin Ordinul nr. 5396 din 17 octombrie 2006, s-a

aplicat pentru activitatea managerială desfășurată în anul școlar 2005-2006,

având astfel un câmp limitat de aplicare în timp, în lipsa unei dispoziții care

să-i prelungească aplicabilitatea, singura soluție fiind aceea de adoptare a

unei noi metodologii, fapt concretizat în Ordinul Ministrului Educației,

Cercetării și Tineretului  nr. 1223 din 31 mai 2007.

Totodată,

s-a constatat că, într-adevăr, analiza fișei de autoevaluare se făcea mai întâi

de către consiliul de administrație care propunea un calificativ ce era

transmis Ministerului Educației și Cercetării, însă această metodologie era

prevăzută pentru inspectorii școlari generali adjuncți și pentru directorii

caselor corpului didactic. De asemenea, potrivit art. 143 alin. (4) teza a

IlI-a din Legea nr. 84/1995, republicată, inspectorul școlar general este

președintele de drept al consiliului de

administrație,

astfel că obiectivitatea analizării fișei de autoevaluare și a raportului

explicativ ale inspectorului școlar general, ca și a propunerii

calificativului, ar fi serios pusă sub semnul îndoielii.

Cu privire la celelalte susțineri ale reclamantei, s-a reținut că nu au

fost dovedite, cu toate că, prin încheierea din 22 octombrie 2007, i s-a pus în

vedere să depună la dosar

raportul curții

de conturi, fișele de evaluare ale inspectorilor școlari pe anii

2005-2007

și dovada cu privire la inspecția școlară realizată la școlile cu rezultate

slabe.

Pe

de altă parte, implicarea Bursei Romane de Mărfuri în condiții dezavantajoase

pentru Inspectoratul Școlar Județean Neamț, după cum rezultă din raportul

întocmit și înscrisurile anexate, denotă conducerea defectuoasă a activității

specifice, nejustificată în condițiile în care Inspectoratul Școlar Județean

are persoane angajate care, prin fișa postului, au responsabilități legate de

achiziții.

Situația

este similară în ceea ce privește organizarea activităților Inspectoratului

Școlar Județean, a relațiilor cu comunitatea locală, în condițiile în care nu

au fost dovedite împrejurări de fapt care să infirme

constatările comisiei de evaluare. Cât privește asigurarea resurselor

umane

necesare, faptul că la 3 ianuarie 2007 postul de inspector general

adjunct responsabil era vacant nu afectează obligația de îndeplinire a

atribuțiilor referitoare la managementul resurselor umane.

Așadar,

instanța de fond a concluzionat că reclamanta nu a făcut nici un fel de dovezi

în sprijinul propriilor susțineri, astfel că cele constatate de comisia de

control nu pot fi înlăturate. Accesul la justiție, deși garantat, nu o

dispensează pe reclamantă de obligația de  a-și

dovedi afirmațiile, obligație

care îi revine potrivit art. 129 alin. (1)

teza ultimă  C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Împotriva sentinței pronunțate de

instanța de fond a declarat recurs reclamanta, considerând-o nelegală  pentru

motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct.  9  C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă

a formulat următoarele  critici:

- Ordinul Ministrului Educației,

Cercetării și Tineretului  nr. 1223 din 31 mai 2007 nu este în vigoare, pentru

că nu a fost publicat în Monitorul Oficial potrivit art. 10 din Legea nr.

24/2000, astfel că toate  actele administrative cu caracter individual emise în

baza  lui (inclusiv raportul de evaluare și ordinul de eliberare din funcție)

sunt lovite  de o nulitate absolută radicală, în sensul de inexistență.

- Actul administrativ de autoritate

produce efecte numai pentru viitor, neputând  retroactiva, situație în care,

până la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 1223/2007, în ipoteza în care

ar fi fost publicat, rămân aplicabile regulile, criteriile și procedurile de

evaluare stabilite anterior în condițiile legii; nepublicarea anexei 4 a

ordinului atrage, totodată, nulitatea actelor întocmite de comisia de evaluare.

- Din prevederile art. 12 și art. 13 ale

Legii nr. 554/2004 rezultă că în materia contenciosului administrativ sarcina

probei revine autorității emitente a  actului atacat, care are  obligația de a

dovedi legalitatea și temeinicia actului administrativ emis. Având în vedere și

dispozițiile art. 175  C. proc. civ., reclamantului nu i se poate imputa că nu

a făcut dovada nelegalității sau netemeiniciei actului administrativ, în speță,

a caracterului abuziv  și arbitrar al procedurii de evaluare și de acordare a

calificativului, o astfel de soluție fiind nelegală și inechitabilă.

- Deși acordarea calificativului este un

atribut al evaluatorului, instanța poate verifica dacă stabilirea lui nu are

caracter abuziv. În acest sens, recurenta-reclamantă  a enumerat principalele

etape ale evaluării sale și a arătat că întregul proces de evaluare a fost

caracterizat de multiple nereguli: efectuarea evaluării înainte de perioada

programată pentru evaluarea inspectorilor generali, pe baza unei metodologii

modificate cu doar câteva zile înainte; stabilirea unor punctaje care nu au

fost analizate de Consiliul de administrație, a cărui obiectivitate a fost pusă

la îndoială de instanța de fond; completarea fișei de evaluare cu punctajul

acordat în absența persoanelor evaluate și necomunicarea fișei către acestea;

eliberarea din funcție începând cu data de 2 iulie 2007 (în perioada examenului

de bacalaureat), printr-un ordin comunicat abia a doua zi; ingerința

factorului politic, toate acestea, în condițiile în care în concluziile

Raportului privind rezultatele  controlului efectuat la data de 11 mai 2007

echipei manageriale i se adusese o singură critică, referitoare la clarificarea

cadrului legal  al derulării achizițiilor publice de către unitățile  școlare

cu personalitate juridică prin Bursa Română de  Mărfuri, Terminalul Neamț,

procedură care se conformează prevederilor art. 3 alin. (3) din H.G. nr.

925/2006, emisă în aplicarea  O.U.G. nr. 34/2006.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că

volumul mare al înscrisurilor depuse de pârât la dosar este de natură să

releve, indirect, nivelul adecvat al activității sale  manageriale și

nicidecum  disfuncțiile reținute în raportul de evaluare.

Reproșând instanței  de fond  lipsa de

rol  activ impus de art. 129 alin. (5)  C. proc. civ. și încălcarea  art. 287

din Codul muncii cu privire la sarcina probei, recurenta- reclamantă a mai

arătat, pe de o parte, că nu s-a observat că raportul de evaluare și o parte a

înscrisurilor  anexate de pârât privesc activități desfășurate de Inspectoratul

Școlar Județean Neamț anterior numirii sale în funcție și că întregul raport de

evaluare abundă în generalități și, pe de altă parte, că au fost ignorate

probele pe care le-a depus la dosar cu privire specială asupra derulării achizițiilor

publice.

În concluzie, recurenta-reclamantă a

arătat că instanța de fond a limitat aplicarea dispozițiilor imperative

menționate mai sus doar la una dintre părți, nesocotind prioritatea acordată de

lege angajatului eliberat din funcție, în ceea ce privește  sarcina probei, și

transformându-se într-un apărător indirect al pârâtului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimatul-pârât  a solicitat respingerea recursului  ca nefondat, arătând, în

esență, următoarele:

- cererea de anulare a Ordinului

Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1223/2007 a fost

formulată, pentru prima  oară, în recurs, fiind adăugat un nou capăt de cerere

față de cele cu care a fost investită instanța de fond;

- funcția de inspector școlar general

presupune îndeplinirea cumulativă a unor criterii printre care și competența

managerială, a cărei verificare constituie o prerogativă a ministrului

educației;

- componența comisiei de evaluare a fost

stabilită prin ordinul de serviciu nr. 32891 din 1 iunie 2007, semnat de

Secretarul de Stat  Învățământ Preuniversitar și Secretarul general al

ministerului;

- cadrul legal al litigiului este dat de

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și de Codul de procedură

civilă, iar nu de Codul muncii;

- nu există o obligație de analizare a

punctajelor de evaluare de către Consiliul de administrație;

- procedura de evaluare s-a desfășurat în

conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și

Tineretului  nr. 1223/2007 și în virtutea punctului 4 din Capitolul V al Contractului

de management educațional;

- controalele anterioare nu au avut ca

obiectiv evaluarea activității manageriale a inspectoratului școlar general, ci

o tematică anume.

La termenul din 10 octombrie 2008,

recurenta- reclamantă, prin avocat, a invocat excepția de nelegalitate a

Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1223 din 31 mai

2007 privind evaluarea inspectorilor școlari generali/inspectorilor școlari

generali adjuncți din inspectoratele școlare și a directorilor de la casele

corpului didactic, dar în  ședința publică de la 21 noiembrie 2008 a precizat

că își retrage excepția de nelegalitate.

Prin Notele scrise depuse la dosar

cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, recurenta-reclamantă  a solicitat, în

principal, casarea sentinței cu trimiterea  cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță, întrucât curtea de apel nu s-a pronunțat  asupra  excepției lipsei

calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului  și asupra cererii de introducere în cauză a inspectoratului Școlar

Județean Neamț pentru capătul de cerere privind  drepturile salariale, motiv de

ordine publică invocat în condițiile art. 108 coroborat cu art. 306 alin. (2)  C.

proc. civ.

De asemenea, a reluat și detaliat

argumentele invocate în motivarea cererii de recurs, arătând că unele dintre

ele atrag casarea, iar altele modificarea sentinței, astfel că, în temeiul art.

312 alin. (3) teza finală, se impune casarea  hotărârii și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., ținând seama  și de apărările cuprinse în întâmpinarea intimatului-pârât,

Înalta Curte  constată că recursul nu este fondat, pentru  considerentele ce

vor fi expuse în continuare:

Recurenta-reclamantă a supus

controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 1424 din 2 iulie

2007 prin care Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului a eliberat-o din

funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Neamț,

dispunând revenirea sa la catedra rezervată conform art. 101 alin (2) din

Legea  nr. 128/1997.

Ordinul a fost emis  în temeiul

prevederilor Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului  nr.

1223 din 31 mai 2007, privind evaluarea inspectorilor școlari/inspectorilor

școlari generali adjuncți din inspectoratele  școlare și a  directorilor

caselor corpului didactic și a avut la bază Raportul de evaluare înregistrat cu

numărul 33556/2007, conform căruia pentru activitatea managerială desfășurată

în anul școlar 2006-2007, recurenta – reclamantă  a primit un punctaj de 56 de

puncte, corespunzător calificativului „nesatisfăcător”. Au fost avute în

vedere  și dispozițiile art. 9 alin. (3) din contractul de management

educațional, potrivit cărora contractul încetează prin eliberarea din funcție a

managerului educațional de către ministru, în cazul  în care în urma evaluării

anuale managerul educațional a obținut calificativul „nesatisfăcător”, conform

fișei de evaluare obiectivă.

Ordinul nr. 1223 din 31 mai 2007 a

fost emis în executarea  art. 52 din Legea  nr. 128/1997, conform căruia:

„        (1) Evaluarea personalului didactic de

predare, a celui auxiliar, de conducere, de îndrumare și de

control

se face anual, conform fișei de evaluare elaborate de Ministerul Educației și

Cercetării.

(2)  Fișa de evaluare, corelată cu fișa individuală a

postului, se notează prin punctaj de la 1 la 100.

(3) Procedura de evaluare se declanșează prin autoevaluare,

consemnată în fișa individuală a

postului.

(4) Pentru personalul didactic de predare, fișa de evaluare,

vizată, după caz, de către șeful de

catedră sau de către responsabilul

comisiei metodice și de către directorul unității școlare, este

analizată în consiliul de

administrație, care, în prezența persoanei în cauză, decide asupra punctajului

final.

(5)  În fișa de evaluare se punctează și

activitățile realizate în afara fișei individuale a postului în domeniul

învățământului, precum și alte activități solicitate de conducerea unității sau

de organele

ierarhic

superioare.

(6)  Fișa de evaluare constituie un

document de bază pentru stabilirea drepturilor salariale, pentru

promovare și accesul la

programele de perfecționare”.

Art. 10  din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

prevede, într-adevăr, că în vederea intrării lor în vigoare, ordinele,

instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor

administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial

al României, partea I, iar Ordinul nr. 1223 din 31 mai 2007 nu a fost publicat

în Monitorul Oficial. Publicarea actelor normative în Monitorul Oficial are

scopul de a aduce conținutul lor la cunoștința publicului, potențial destinatar,

și marchează momentul intrării lor în vigoare, dar sancțiunea inexistenței,

invocată de recurenta-reclamantă, nu operează decât în cazul decretelor

Președintelui României [art. 100 alin. (1) din  Constituție] și în cel al

hotărârilor și ordonanțelor Guvernului [art. 108 alin. (3) Constituție].

În altă ordine de idei, recurenta-

reclamantă nu se poate plânge de inaccesibilitatea sau imprevizibilitatea

normelor de evaluare a activității manageriale ori de aplicarea lor retroactivă,

pentru că, pe de o parte, simpla confruntare a conținutului art. 52 din Legea

nr. 128/1995 cu textul Ordinului în discuție conduce la concluzia că Ordinul a

preluat etapele de evaluare prevăzute în lege, iar pe de altă parte, tranșele

de punctaj și calificativele corespunzătoare sunt identice cu cele prevăzute în

Ordinul nr. 5396 din 17 octombrie 2006, pe baza căruia s-a efectuat evaluarea

în anul școlar precedent.

În fine, Înalta Curte constată că

nepublicarea Ordinului nr. 1223/2007 în Monitorul Oficial nu poate atrage, prin

ea însăși sancțiunea radicală a nulității raportului de  evaluare și a

ordinului de eliberare din funcție, pentru că, așa cum temeinic și amplu

motivat a reținut și prima instanță, evaluarea s-a făcut și în baza clauzelor

cuprinse în contractul de management educațional, act juridic bilateral semnat

și de recurenta-reclamantă.

Aceasta a formulat o acțiune în

contencios administrativ subiectiv, în care anularea unui act administrativ nu

poate interveni numai ca urmare a decelării unei cauze de nelegalitate

obiectivă, ci este  condiționată de existența unei vătămări.

Or, în cazul unui raport de drept

public, administrativ, cum este cel dedus judecății, se impune asigurarea

preeminenței interesului public, prin respectarea unui just echilibru între

conținutul dreptului subiectiv ori al interesului legitim privat căruia i s-ar

fi putut aduce atingere și interesul public pe care autoritatea  emitentă are

obligația să îl ocrotească.

Prevederile art. 12 și art. 13 din

Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în mod univoc, în sensul unei

răsturnări a sarcinii probei conform susținerilor  recurentei-reclamante.

În temeiul art. 13 alin. (1)  din

Legea nr. 554/2004, atunci când reclamantul este chiar destinatarul actului

atacat, instanța  „poate  cere” (fără a fi obligată să ceară) autorității al

cărei act este atacat să comunice de urgență acel act, împreună  cu întreaga

documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări

necesare pentru soluționarea cauzei.

Legiuitorul a instituit această măsură

din considerente ce țin de celeritatea procesului și de buna administrare a

actului justiției, în scopul de a proteja  particularul în litigiul cu

administrația publică.

Reclamantul nu este însă exonerat de

a face dovada cauzelor de nulitate și a vătămării pe care o invocă, deoarece

actul administrativ se bucură, până la dovada contrară, de o prezumție de

legalitate, de veridicitate și de autenticitate care constituie fundamentul

forței lui executorii.

Materia contenciosului administrativ

este reglementată în principal de Legea nr. 554/2004, care, potrivit art. 28,

se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care

acestea din urmă nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor juridice

administrative. Prin urmare, nu poate fi reținută incidența în speță a

prevederilor art. 287C.  muncii.

Încheierea contractului de

management educațional între Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului

și inspectorii școlari generali nu modifică  natura juridică a litigiului,

întrucât contractul de management este un act  subsecvent, unul dintre efectele

juridice civile ale  ordinului de numire în funcție, care are natura juridică

neechivocă a unui act administrativ, de autoritate.

Recurenta-reclamantă a invocat  și

încălcarea de către instanța de fond a rolului activ reglementat în art. 129  C.

proc. civ., cu referire expresă la prevederile alin. (5),  care impune

instanței să stăruie pentru aflarea  adevărului, dar  nici această critică nu

poate fi reținută, având în vedere probatoriul bogat administrat și analizat cu

ocazia judecății în fond.

Disfuncțiile constatate în

activitatea managerială au fost amplu și detaliat descrise în raportul întocmit

de comisia de evaluare, raport care a avut la bază  un volum  mare de

înscrisuri supuse verificărilor  de specialitate.

Instanța de fond a făcut o analiză

aprofundată a  tuturor susținerilor părților, prin prisma probelor

administrate, concluzionând în mod fundamentat că reclamanta nu și-a

demonstrat susținerile, cu alte cuvinte,  că nu a răsturnat prezumția de

legalitate și de veridicitate de care beneficiază ordinul de revocare din

funcție.

De aceea, nu poate fi acceptată

nici critica privind ignorarea, de către instanța de fond, a probelor

administrate de reclamantă.

Împrejurările de fapt expuse în

motivarea recursului  nu sunt  de natură să formeze o convingere în sensul că

ar fi existat  o alterare nejustificată a rezultatului final al evaluării,

alterare pe care instanța de fond nu ar fi sancționat-o.

Evaluarea activității implică și o

accentuată  componentă subiectivă, dar în măsura în care nu pot fi identificate

cauze de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că autoritatea

emitentă a încălcat limitele marjei de apreciere  în exercitarea puterii ei

discreționare, instanța de contencios administrativ nu poate să cenzureze modul

de evaluare și de acordare a calificativelor sau să stabilească ea însăși un

nou punctaj, deoarece o astfel de măsură ar constitui o ingerință nepermisă în

atribuțiile administrației  publice.

Prin concluziile scrise depuse la

dosar la data de 21 noiembrie  2008, recurenta-reclamantă a invocat un nou

motiv de nelegalitate a sentinței, pe care l-a considerat de ordine publică,

potrivit art. 306 alin. (2)  C. proc. civ., arătând că instanța de fond nu s-ar

fi pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-

pârât și asupra cererii de introducere în cauză a Inspectoratului  Școlar

Județean Neamț în ceea ce privește cererea de acordare a drepturilor  salariale

aferente funcției de inspector general.

Această critică nu poate fi însă

reținută, pentru că excepția respectivă a fost invocată de intimatul-pârât

Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, singurul care ar fi avut

interes să critice hotărârea în sensul menționat în măsura în care ar fi

suferit o vătămare.

În consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție Curte  va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința

atacată ca fiind legală și temeinică, potrivit art. 312 alin. (1)  C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta  D.D.L.

împotriva sentinței nr. 6 din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

noiembrie 2008.