ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4261/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 6 din 14 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta D.D.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, prin care solicita anularea ordinului ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 1424 din 2 iulie 2007 privind eliberarea sa din funcția de inspector școlar general al Inspectoratul Școlar al Județului Neamț, precum și a ordinului având același emitent, prin care s-a dispus a i se acorda, în urma evaluării activității manageriale, calificativul „nesatisfacător" și repunerea sa pe funcția avută, cu plata drepturilor salariale cuvenite.

Prin aceeași sentință, instanța de judecată a respins excepția invocată de pârât, de inadmisibilitate a cererii de constatare a nulității absolute a clauzei prevăzute în art. IX din contractul de management încheiat la data de 20 ianuarie 2006. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: In urma concursului organizat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, reclamanta a fost numită, prin ordinul nr. 3064 din 11 ianuarie 2006 emis de ministrul educației și cercetării, în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Neamț. La data de 20 ianuarie 2006, între Ministerul Educației și Cercetării, reprezentat prin ministrul M.H., și reclamantă, în calitate de inspector școlar general, a fost încheiat contractul de management educațional.

Contractul a fost încheiat pe o perioadă determinată de 4 ani, începând cu data emiterii ordinului de numire în funcție (art. III), încetarea putând avea loc în modalitățile prevăzute la art. IX; la pct. 3 este prevăzută eliberarea din funcție a managerului educațional de către ministru, în cazul în care în urma evaluării anuale managerul educațional a obținut calificativul "nesatisfacător", conform fișei de evaluare obiectivă. Posibilitatea ca ministrul educației și cercetării să evalueze activitatea managerului educațional anual sau ori de câte ori este sesizat de existența unor disfuncții în activitatea inspectoratului școlar este reglementată în contract în art. V (pct. 4) referitor la drepturile și obligațiile ministrului.

În temeiul acestei din urmă prevederi din contractul de management educațional, în perioada 4-6 iunie 2007, a fost realizată evaluarea conducerii Inspectoratului Școlar al Județului Neamț de către o comisie din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, evaluarea vizând activitatea managerială desfășurată în anul școlar 2006/2007, în conformitate cu fișele de evaluare anexă la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1223 din 31 mai 2007. Rezultatele evaluării au fost consemnate în raportul înregistrat la autoritatea pârâtă sub nr. 33556 din 12 iunie 2007, prin care s-au constatat, pe lângă aspecte pozitive, numeroase deficiențe în plan managerial, organizatoric, conceptual, acțional, relațional și evaluativ.

La data de 4 iunie 2007 a fost declanșată, totodată, procedura de evaluare prevăzută de Ordinul nr. 1223 din 31 mai 2007 emis de ministrul educației, cercetării și tineretului (nepublicat), care reglementează evaluarea inspectorilor școlari generali/inspectorilor școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și a directorilor de la casele corpului didactic. La această dată, reclamanta a completat fișa cadru de (auto)evaluare, punctajul stabilit în urma autoevaluării fiind de 93 de puncte. Pe aceeași fișă este consemnat și punctajul stabilit de comisia de evaluare, ai cărei membri desemnați sunt aceiași care au întocmit raportul nr. 33556 din 12 iunie 2007, respectiv 56 puncte.

Având în vedere această evaluare, în temeiul art. 31 și art. 101 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, a prevederilor Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1223 din 31 mai 2007, precum și a dispozițiilor art. 9 alin. 3 din contractul de management educațional, ministrul educației, cercetării și tineretului a dispus, prin ordinul nr. 1424 din 2 iulie 2007, eliberarea reclamantei din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Neamț. Împotriva acestui ordin reclamanta a formulat contestație administrativă, care a fost respinsă, răspunsul fiindu-i comunicat cu adresa nr. 17016 din 2 iulie 2007. Instanța a constatat că ordinul de eliberare din funcție a avut ca temei și dispoziții contractuale, respectiv art. IX pct. 3 din contractul de management educațional încheiat între reclamantă și ministrul educației și cercetării, dispoziții al căror efect direct a fost tocmai măsura contestată de reclamantă.

De aceea, reclamanta a și contestat (pe cale incidentală) prevederile clauzei contractuale menționate. Din acest motiv, a fost reținută excepția invocată de pârât, a inadmisibilității celei din urmă cereri a reclamantei, valabilitatea clauzelor cuprinse în contract, vizând aspecte legate de încheierea lui, putând fi verificată de instanța de contencios administrativ, în cauză nefiind aplicabile nici dispozițiile din Codul muncii invocate de reclamantă, nici dispozițiile de drept comun care ar atrage competența judecătoriei ca instanță cu plenitudine de jurisdicție. Deși admisibilă, cererea reclamantei, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute în art. IX pct. 3 din contractul de management, a fost considerată nefondată, nefiind invocat și dovedit niciunul dintre motivele care pot determina nulitatea absolută a unui contract și neputându-se reține că, prin clauza contestată, s-ar fi încălcat dispozițiile art. 5 C. civ.

sau cele ale art. 6 din C.E.D.O. În privința modului în care s-a realizat evaluarea activității manageriale desfășurate de către reclamantă, s-a constatat că au fost respectate dispozițiile legale și contractuale aplicabile, declanșarea procedurii de evaluare făcându-se în temeiul art. V.4 din contractul de management educațional, în urma sesizării ministrului cu privire la existența disfuncționalităților în activitatea Inspectoratului Școlar al Județului Neamț.

Din actele depuse de pârât la dosar, instanța de fond a reținut că procedura de evaluare în sine a urmat întocmai etapele și formele prevăzute de Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1223 din 31 mai 2007, în sens contrar nefiind făcută nicio dovadă; reclamanta a invocat generic posibilitatea instanței de a cenzura legalitatea constituirii comisiei de evaluare și a celei de soluționare a contestației și a modului de întocmire a raportului de evaluare care a stat la baza calificativului, dar nu a argumentat de ce aceste aspecte s-ar fi aflat sub semnul nelegalității. Singurul argument a constat în arătarea faptului că nu i s-au comunicat fișa de evaluare și criteriile care au stat la baza acesteia; or, fișa de evaluare face parte integrantă din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1223 din 31 mai 2007, constituind una dintre anexele ordinului.

Nu a fost reținută nici apărarea reclamantei potrivit căreia modificarea metodologiei de evaluare a fost făcută în mod tendențios, pentru a se putea dispune eliberarea din funcție a anumitor echipe manageriale, prin aceea că s-a suprimat din conținutul procedurii opinia avizată a consiliului de administrație, o astfel de apărare constituind, ea însăși, o afirmație tendențioasă, cu nimic argumentată și probată.

Metodologia de evaluare anterioară, invocată de reclamantă, aprobată prin Ordinul nr. 5396 din 17 octombrie 2006, s-a aplicat pentru activitatea managerială desfășurată în anul școlar 2005-2006, având astfel un câmp limitat de aplicare în timp, în lipsa unei dispoziții care să-i prelungească aplicabilitatea, singura soluție fiind aceea de adoptare a unei noi metodologii, fapt concretizat în Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1223 din 31 mai 2007. Totodată, s-a constatat că, într-adevăr, analiza fișei de autoevaluare se făcea mai întâi de către consiliul de administrație care propunea un calificativ ce era transmis Ministerului Educației și Cercetării, însă această metodologie era prevăzută pentru inspectorii școlari generali adjuncți și pentru directorii caselor corpului didactic.

De asemenea, potrivit art. 143 alin. (4) teza a IlI-a din Legea nr. 84/1995, republicată, inspectorul școlar general este președintele de drept al consiliului de administrație, astfel că obiectivitatea analizării fișei de autoevaluare și a raportului explicativ ale inspectorului școlar general, ca și a propunerii calificativului, ar fi serios pusă sub semnul îndoielii. Cu privire la celelalte susțineri ale reclamantei, s-a reținut că nu au fost dovedite, cu toate că, prin încheierea din 22 octombrie 2007, i s-a pus în vedere să depună la dosar raportul curții de conturi, fișele de evaluare ale inspectorilor școlari pe anii 2005-2007 și dovada cu privire la inspecția școlară realizată la școlile cu rezultate slabe.

Pe de altă parte, implicarea Bursei Romane de Mărfuri în condiții dezavantajoase pentru Inspectoratul Școlar Județean Neamț, după cum rezultă din raportul întocmit și înscrisurile anexate, denotă conducerea defectuoasă a activității specifice, nejustificată în condițiile în care Inspectoratul Școlar Județean are persoane angajate care, prin fișa postului, au responsabilități legate de achiziții. Situația este similară în ceea ce privește organizarea activităților Inspectoratului Școlar Județean, a relațiilor cu comunitatea locală, în condițiile în care nu au fost dovedite împrejurări de fapt care să infirme constatările comisiei de evaluare. Cât privește asigurarea resurselor umane necesare, faptul că la 3 ianuarie 2007 postul de inspector general adjunct responsabil era vacant nu afectează obligația de îndeplinire a atribuțiilor referitoare la managementul resurselor umane.

Așadar, instanța de fond a concluzionat că reclamanta nu a făcut nici un fel de dovezi în sprijinul propriilor susțineri, astfel că cele constatate de comisia de control nu pot fi înlăturate. Accesul la justiție, deși garantat, nu o dispensează pe reclamantă de obligația de a-și dovedi afirmațiile, obligație care îi revine potrivit art. 129 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta, considerând-o nelegală pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici: - Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1223 din 31 mai 2007 nu este în vigoare, pentru că nu a fost publicat în Monitorul Oficial potrivit art. 10 din Legea nr. 24/2000, astfel că toate actele administrative cu caracter individual emise în baza lui (inclusiv raportul de evaluare și ordinul de eliberare din funcție) sunt lovite de o nulitate absolută radicală, în sensul de inexistență. - Actul administrativ de autoritate produce efecte numai pentru viitor, neputând retroactiva, situație în care, până la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 1223/2007, în ipoteza în care ar fi fost publicat, rămân aplicabile regulile, criteriile și procedurile de evaluare stabilite anterior în condițiile legii; nepublicarea anexei 4 a ordinului atrage, totodată, nulitatea actelor întocmite de comisia de evaluare.

- Din prevederile art. 12 și art. 13 ale Legii nr. 554/2004 rezultă că în materia contenciosului administrativ sarcina probei revine autorității emitente a actului atacat, care are obligația de a dovedi legalitatea și temeinicia actului administrativ emis. Având în vedere și dispozițiile art. 175 C. proc. civ., reclamantului nu i se poate imputa că nu a făcut dovada nelegalității sau netemeiniciei actului administrativ, în speță, a caracterului abuziv și arbitrar al procedurii de evaluare și de acordare a calificativului, o astfel de soluție fiind nelegală și inechitabilă. - Deși acordarea calificativului este un atribut al evaluatorului, instanța poate verifica dacă stabilirea lui nu are caracter abuziv.

În acest sens, recurenta-reclamantă a enumerat principalele etape ale evaluării sale și a arătat că întregul proces de evaluare a fost caracterizat de multiple nereguli: efectuarea evaluării înainte de perioada programată pentru evaluarea inspectorilor generali, pe baza unei metodologii modificate cu doar câteva zile înainte; stabilirea unor punctaje care nu au fost analizate de Consiliul de administrație, a cărui obiectivitate a fost pusă la îndoială de instanța de fond; completarea fișei de evaluare cu punctajul acordat în absența persoanelor evaluate și necomunicarea fișei către acestea; eliberarea din funcție începând cu data de 2 iulie 2007 (în perioada examenului de bacalaureat), printr-un ordin comunicat abia a doua zi; ingerința factorului politic, toate acestea, în condițiile în care în concluziile Raportului privind rezultatele controlului efectuat la data de 11 mai 2007 echipei manageriale i se adusese o singură critică, referitoare la clarificarea cadrului legal al derulării achizițiilor publice de către unitățile școlare cu personalitate juridică prin Bursa Română de Mărfuri, Terminalul Neamț, procedură care se conformează prevederilor art. 3 alin. (3) din H.G.

nr. 925/2006, emisă în aplicarea O.U.G. nr. 34/2006. Recurenta-reclamantă a mai arătat că volumul mare al înscrisurilor depuse de pârât la dosar este de natură să releve, indirect, nivelul adecvat al activității sale manageriale și nicidecum disfuncțiile reținute în raportul de evaluare. Reproșând instanței de fond lipsa de rol activ impus de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și încălcarea art. 287 din Codul muncii cu privire la sarcina probei, recurenta- reclamantă a mai arătat, pe de o parte, că nu s-a observat că raportul de evaluare și o parte a înscrisurilor anexate de pârât privesc activități desfășurate de Inspectoratul Școlar Județean Neamț anterior numirii sale în funcție și că întregul raport de evaluare abundă în generalități și, pe de altă parte, că au fost ignorate probele pe care le-a depus la dosar cu privire specială asupra derulării achizițiilor publice.

În concluzie, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a limitat aplicarea dispozițiilor imperative menționate mai sus doar la una dintre părți, nesocotind prioritatea acordată de lege angajatului eliberat din funcție, în ceea ce privește sarcina probei, și transformându-se într-un apărător indirect al pârâtului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, următoarele: - cererea de anulare a Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1223/2007 a fost formulată, pentru prima oară, în recurs, fiind adăugat un nou capăt de cerere față de cele cu care a fost investită instanța de fond; - funcția de inspector școlar general presupune îndeplinirea cumulativă a unor criterii printre care și competența managerială, a cărei verificare constituie o prerogativă a ministrului educației; - componența comisiei de evaluare a fost stabilită prin ordinul de serviciu nr. 32891 din 1 iunie 2007, semnat de Secretarul de Stat Învățământ Preuniversitar și Secretarul general al ministerului; - cadrul legal al litigiului este dat de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și de Codul de procedură civilă, iar nu de Codul muncii; - nu există o obligație de analizare a punctajelor de evaluare de către Consiliul de administrație; - procedura de evaluare s-a desfășurat în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1223/2007 și în virtutea punctului 4 din Capitolul V al Contractului de management educațional; - controalele anterioare nu au avut ca obiectiv evaluarea activității manageriale a inspectoratului școlar general, ci o tematică anume.

La termenul din 10 octombrie 2008, recurenta- reclamantă, prin avocat, a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1223 din 31 mai 2007 privind evaluarea inspectorilor școlari generali/inspectorilor școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și a directorilor de la casele corpului didactic, dar în ședința publică de la 21 noiembrie 2008 a precizat că își retrage excepția de nelegalitate.

Prin Notele scrise depuse la dosar cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât curtea de apel nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și asupra cererii de introducere în cauză a inspectoratului Școlar Județean Neamț pentru capătul de cerere privind drepturile salariale, motiv de ordine publică invocat în condițiile art. 108 coroborat cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, a reluat și detaliat argumentele invocate în motivarea cererii de recurs, arătând că unele dintre ele atrag casarea, iar altele modificarea sentinței, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (3) teza finală, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama și de apărările cuprinse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Recurenta-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 1424 din 2 iulie 2007 prin care Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului a eliberat-o din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Neamț, dispunând revenirea sa la catedra rezervată conform art. 101 alin (2) din Legea nr. 128/1997.

Ordinul a fost emis în temeiul prevederilor Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 1223 din 31 mai 2007, privind evaluarea inspectorilor școlari/inspectorilor școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și a directorilor caselor corpului didactic și a avut la bază Raportul de evaluare înregistrat cu numărul 33556/2007, conform căruia pentru activitatea managerială desfășurată în anul școlar 2006-2007, recurenta – reclamantă a primit un punctaj de 56 de puncte, corespunzător calificativului „nesatisfăcător”. Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 9 alin. (3) din contractul de management educațional, potrivit cărora contractul încetează prin eliberarea din funcție a managerului educațional de către ministru, în cazul în care în urma evaluării anuale managerul educațional a obținut calificativul „nesatisfăcător”, conform fișei de evaluare obiectivă.

Ordinul nr. 1223 din 31 mai 2007 a fost emis în executarea art. 52 din Legea nr. 128/1997, conform căruia: „ (1) Evaluarea personalului didactic de predare, a celui auxiliar, de conducere, de îndrumare și de control se face anual, conform fișei de evaluare elaborate de Ministerul Educației și Cercetării. (2) Fișa de evaluare, corelată cu fișa individuală a postului, se notează prin punctaj de la 1 la 100. (3) Procedura de evaluare se declanșează prin autoevaluare, consemnată în fișa individuală a postului. (4) Pentru personalul didactic de predare, fișa de evaluare, vizată, după caz, de către șeful de catedră sau de către responsabilul comisiei metodice și de către directorul unității școlare, este analizată în consiliul de administrație, care, în prezența persoanei în cauză, decide asupra punctajului final.

(5) În fișa de evaluare se punctează și activitățile realizate în afara fișei individuale a postului în domeniul învățământului, precum și alte activități solicitate de conducerea unității sau de organele ierarhic superioare. (6) Fișa de evaluare constituie un document de bază pentru stabilirea drepturilor salariale, pentru promovare și accesul la programele de perfecționare”. Art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede, într-adevăr, că în vederea intrării lor în vigoare, ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, partea I, iar Ordinul nr. 1223 din 31 mai 2007 nu a fost publicat în Monitorul Oficial.

Publicarea actelor normative în Monitorul Oficial are scopul de a aduce conținutul lor la cunoștința publicului, potențial destinatar, și marchează momentul intrării lor în vigoare, dar sancțiunea inexistenței, invocată de recurenta-reclamantă, nu operează decât în cazul decretelor Președintelui României [art. 100 alin. (1) din Constituție] și în cel al hotărârilor și ordonanțelor Guvernului [art. 108 alin. (3) Constituție].

În altă ordine de idei, recurenta- reclamantă nu se poate plânge de inaccesibilitatea sau imprevizibilitatea normelor de evaluare a activității manageriale ori de aplicarea lor retroactivă, pentru că, pe de o parte, simpla confruntare a conținutului art. 52 din Legea nr. 128/1995 cu textul Ordinului în discuție conduce la concluzia că Ordinul a preluat etapele de evaluare prevăzute în lege, iar pe de altă parte, tranșele de punctaj și calificativele corespunzătoare sunt identice cu cele prevăzute în Ordinul nr. 5396 din 17 octombrie 2006, pe baza căruia s-a efectuat evaluarea în anul școlar precedent.

În fine, Înalta Curte constată că nepublicarea Ordinului nr. 1223/2007 în Monitorul Oficial nu poate atrage, prin ea însăși sancțiunea radicală a nulității raportului de evaluare și a ordinului de eliberare din funcție, pentru că, așa cum temeinic și amplu motivat a reținut și prima instanță, evaluarea s-a făcut și în baza clauzelor cuprinse în contractul de management educațional, act juridic bilateral semnat și de recurenta-reclamantă. Aceasta a formulat o acțiune în contencios administrativ subiectiv, în care anularea unui act administrativ nu poate interveni numai ca urmare a decelării unei cauze de nelegalitate obiectivă, ci este condiționată de existența unei vătămări.

Or, în cazul unui raport de drept public, administrativ, cum este cel dedus judecății, se impune asigurarea preeminenței interesului public, prin respectarea unui just echilibru între conținutul dreptului subiectiv ori al interesului legitim privat căruia i s-ar fi putut aduce atingere și interesul public pe care autoritatea emitentă are obligația să îl ocrotească. Prevederile art. 12 și art. 13 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în mod univoc, în sensul unei răsturnări a sarcinii probei conform susținerilor recurentei-reclamante. În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atunci când reclamantul este chiar destinatarul actului atacat, instanța „poate cere” (fără a fi obligată să ceară) autorității al cărei act este atacat să comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei.

Legiuitorul a instituit această măsură din considerente ce țin de celeritatea procesului și de buna administrare a actului justiției, în scopul de a proteja particularul în litigiul cu administrația publică. Reclamantul nu este însă exonerat de a face dovada cauzelor de nulitate și a vătămării pe care o invocă, deoarece actul administrativ se bucură, până la dovada contrară, de o prezumție de legalitate, de veridicitate și de autenticitate care constituie fundamentul forței lui executorii. Materia contenciosului administrativ este reglementată în principal de Legea nr. 554/2004, care, potrivit art. 28, se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care acestea din urmă nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor juridice administrative.

Prin urmare, nu poate fi reținută incidența în speță a prevederilor art. 287C. muncii. Încheierea contractului de management educațional între Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și inspectorii școlari generali nu modifică natura juridică a litigiului, întrucât contractul de management este un act subsecvent, unul dintre efectele juridice civile ale ordinului de numire în funcție, care are natura juridică neechivocă a unui act administrativ, de autoritate. Recurenta-reclamantă a invocat și încălcarea de către instanța de fond a rolului activ reglementat în art. 129 C. proc. civ., cu referire expresă la prevederile alin. (5), care impune instanței să stăruie pentru aflarea adevărului, dar nici această critică nu poate fi reținută, având în vedere probatoriul bogat administrat și analizat cu ocazia judecății în fond.

Disfuncțiile constatate în activitatea managerială au fost amplu și detaliat descrise în raportul întocmit de comisia de evaluare, raport care a avut la bază un volum mare de înscrisuri supuse verificărilor de specialitate. Instanța de fond a făcut o analiză aprofundată a tuturor susținerilor părților, prin prisma probelor administrate, concluzionând în mod fundamentat că reclamanta nu și-a demonstrat susținerile, cu alte cuvinte, că nu a răsturnat prezumția de legalitate și de veridicitate de care beneficiază ordinul de revocare din funcție. De aceea, nu poate fi acceptată nici critica privind ignorarea, de către instanța de fond, a probelor administrate de reclamantă. Împrejurările de fapt expuse în motivarea recursului nu sunt de natură să formeze o convingere în sensul că ar fi existat o alterare nejustificată a rezultatului final al evaluării, alterare pe care instanța de fond nu ar fi sancționat-o.

Evaluarea activității implică și o accentuată componentă subiectivă, dar în măsura în care nu pot fi identificate cauze de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că autoritatea emitentă a încălcat limitele marjei de apreciere în exercitarea puterii ei discreționare, instanța de contencios administrativ nu poate să cenzureze modul de evaluare și de acordare a calificativelor sau să stabilească ea însăși un nou punctaj, deoarece o astfel de măsură ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice. Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 21 noiembrie 2008, recurenta-reclamantă a invocat un nou motiv de nelegalitate a sentinței, pe care l-a considerat de ordine publică, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., arătând că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului- pârât și asupra cererii de introducere în cauză a Inspectoratului Școlar Județean Neamț în ceea ce privește cererea de acordare a drepturilor salariale aferente funcției de inspector general. Această critică nu poate fi însă reținută, pentru că excepția respectivă a fost invocată de intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, singurul care ar fi avut interes să critice hotărârea în sensul menționat în măsura în care ar fi suferit o vătămare. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta D.D.L. împotriva sentinței nr. 6 din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2008.