ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3916/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 7 martie 2006, reclamantul L.V. a solicitat, în contradictoriu cu

Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar Județean Neamț, în

baza dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării

Ordinului nr. 3282 din 16 februarie 2006, emis de pârâtul Ministerul Educației

și Cercetării, până la soluționarea cauzei de către instanța de fond.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 3282 din 16 februarie 2006, Ministerul

Educației și Cercetării i-a comunicat că, începând cu data emiterii acestuia, a

fost eliberat din funcția de director al Colegiului Tehnic „Danubiana” Roman și,

întrucât s-a considerat vătămat într-un drept al său, prejudiciul fiind atât personal,

cât și al unității școlare, în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004, a solicitat

autorității emitente revocarea în tot a ordinului.

Până la primirea răspunsului,

precum și în cazul primirii unui răspuns nefavorabil, se impune, astfel,

suspendarea executării ordinului, în opinia reclamantului fiind îndeplinite

condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004; acestea, cu atât mai mult, cu cât

măsura luată împotriva sa nu s-a făcut pe criterii profesionale, ci pe criterii

nelegale, politice.

A mai arătat reclamantul, că

eliberarea sa din funcție atrage următoarele prejudicii unității școlare:

„- Calificativul

nesatisfăcător al directorului și acceptabil pe școală în urma inspecției

școlare frontale conduc la interzicerea participării școlii la programe cu finanțare

externă Phare T Vet, Phare, Socrates, etc. (aceasta, deși până în prezent

școala a derulat programe Phare în valoare de peste 700.000 Euro);

- Calificativul acordat de

Centru Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic din cadrul

Ministerului Educației și Cercetării, pentru Planul de Acțiune al școlii, este „foarte

bine”, în divergență cu cel acordat de Inspectoratul Școlar Județean Neamț

(acceptabil managementul școlii pentru PAS);

- Campania din presă a

condus la scăderea prestigiului școlii, lucru care poate duce la nerealizarea

planului de școlarizare (un număr mai mic de elevi decât cel estimat și cel

realizat anterior);

- Activitatea managerială

este o activitate de echipă, organizată pe compartimente. Calificativul acordat

directorului (nesatisfăcător) și școlii (acceptabil) induce o neîncredere și

neimplicare a cadrelor didactice în activitățile viitoare ale școlii;

- Până acum a fost

considerat foarte bun manager, i-a fost acordată gradație de merit pentru

activitatea de director, a fost membru în comisia de concurs pentru funcțiile

de directori din județul Neamț, membru în comisia de finanțare a învățământului

preuniversitar din cadrul Consiliului Județean Neamț și în Comitetul de

Dezvoltare Locală Neamț și dintr-o dată „nesatisfăcător”, acest lucru induce o

neîncredere în instituțiile ierarhic superioare asupra corectitudinii și

bunelor intenții față de cei care realizează și se implică;

- Proiectele Phare T Vest și

Comenius sunt în derulare, iar eliberarea din funcție a directorului școlii

generează dificultăți în relațiile cu autoritățile coordonatoare și

instituțiile partenere și în ducerea la bun sfârșit a activităților începute:

implementarea sistemului de asigurare a calității, implementarea Planului de

Acțiune al școlii, a planului de parteneriat, etc.;

- O parte din agenții

economici parteneri și colaboratori, care cunosc activitatea sa, consideră

nedrept acest calificativ și demiterea sa și refuză să colaboreze cu noua

conducere a școlii;

- Neîncrederea părinților, a

membrilor comunității locale într-o școală cu rezultate bune la examene,

datorită demiterii directorului ca urmare a unei aprecieri necorespunzătoare.”

Ca prejudicii personale,

reclamantul a indicat:

- diminuarea salariului prin

retragerea indemnizației de conducere;

- etichetarea cu

„nesatisfăcător”, fără argumente și justificări, a condus la neîncredere,

neimplicare viitoare, cu toate că realizările din anii trecuți sunt evidente și

măsurabile;

- încetarea contractului

managerial înainte de expirarea termenului de 4 ani, deși postul a fost ocupat

prin concurs (iar în contractul managerial nu se precizează că acesta poate

înceta în timpul mandatului în urma obținerii acestui calificativ NS);

- întreruperea gradației de

merit, deși aceasta a fost acordată de Ministerul Educației și Cercetării la

propunerea aceluiași Consiliu de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean

Neamț, în urma evaluării activității desfășurate ca director în perioada 2001 -

2004 (deci, inclusiv pentru activitatea din semestrul I al anului școlar 2004 -

2005, pentru care a primit acest calificativ);

- calificativul

nesatisfăcător interzice participarea timp de 3 ani la concursul de ocupare a

unor funcții de conducere;

- în urma acestui

calificativ nu se poate înscrie la concursul pentru acordarea salariului de

merit (1 an) și a gradației de merit (3 ani) sau a distincției „Gheorghe Lazăr”

(4 ani), deși activitățile desfășurate și rezultatele îl recomandă pentru

obținerea acestor sporuri la salariu. Aceasta, întrucât conform dispozițiilor art.

52 din Statutul personalului didactic - fișa de evaluare constituie un punct de

bază pentru stabilirea drepturilor salariale (premiul lunar de 2%), pentru

promovare și accesul la programe de perfecționare (Comenius, Arion);

- campania de presă de

discreditare a muncii și deciziilor manageriale, fără o cercetare prealabilă a

acestora;

- comportamentul

discreționar al inspectorului general privind Ordinul Ministerului Educației și

Cercetării nr. 5534 din 28 noiembrie 2005, prin care era numit în corpul de

experți ai Direcției Juridic și Control din Ministerul Educației și Cercetării,

nu a fost anunțat privind activitățile de formare și nu i-au fost decontate

cheltuielile.

Reclamantul a anexat cererii

de suspendare a executării ordinului, dovada că s-a adresat pârâtului

Ministerului Educației și Cercetării, solicitându-i revocarea Ordinului nr. 3282

din 16 februarie 2006 și justificarea în scris a punctajului și a

calificativului.

Acțiunea a fost precizată

prin două cereri depuse la datele de 24 martie 2006 și 27 martie 2006. Astfel,

reclamantul a arătat că existența „unui caz bine justificat” derivă și din

faptul că actul administrativ nu se bucură de credibilitate și forță datorită

unei nelegalități evidente, iar „paguba iminentă” rezultă din perturbarea gravă

a funcționării școlii și din prejudiciul pe care-l va suferi personal.

Precizarea acțiunii mai conține expunerea argumentelor care demonstrează

incorectitudinea procedurii de evaluare, a punctajului și a calificativului.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Educației și Cercetării a susținut, în esență, că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În același

sens sunt și susținerile pârâtului Inspectoratul Școlar al județului Neamț.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 80 din 10

aprilie 2006, a respins, ca nefondată, cererea reclamantului, reținând, în

esență, că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 14 din Legea nr.

554/2004. Instanța de fond a reținut că și în situația în care s-ar putea

reține justificarea cererii de suspendare pentru argumentele invocate de

reclamant, nu se poate considera că o astfel de suspendare ar fi de natură a

preveni o pagubă iminentă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, reclamantul V.L., criticând-o pentru

nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor

sale de recurs, fără a le structura potrivit dispozițiilor art. 302 și 304 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant

susține că instanța de fond nu a avut în vedere că, deși nu i s-a imputat nimic

în legătură cu executarea contractului său de management, totuși, în baza unei

evaluări formale, s-a dispus nelegal eliberarea sa din funcție.

Totodată, arată

recurentul-reclamant, instanța de fond nu a avut în vedere nici prejudiciile

personale și nici cele ale unității școlare produse datorită măsurii nelegale

dispuse prin ordinul atacat.

La data de 26 octombrie 2006,

recurentul-reclamant și-a completat cererea, arătând că într-un caz similar Curtea

de Apel Bacău s-a pronunțat în sensul solicitat și că din adresa nr. 2847 din

18 octombrie 2006, pe care o anexează, rezultă că nu a primit fișa postului

pentru anul școlar 2004 - 2005 și că prin schimbarea directorului s-au adus

prejudicii importante unității școlare.

În cauză, au formulat

întâmpinări intimații-pârâți Inspectoratul Școlar al județului Neamț și

Ministerul Educației și Cercetării, solicitând respingerea recursului și menținerea

sentinței atacate, ca legală și temeinică, în cauză nefiind îndeplinite

condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Examinând cauza, în raport

cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și

cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiile art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea

instanței de fond, instituindu-se, astfel, o excepție de la principiul conform

căruia actul administrativ este executoriu

ex officio

.

Prin urmare, legiuitorul a

avut în vedere că numai în situația în care sunt îndeplinite cumulativ cele

trei condiții: cererea să fie formulată o dată cu sesizarea, în condițiile art.

7, a autorității publice care a emis actul; să existe cazul bine justificat și

pentru pre venirea unei pagube iminente.

În cauză, este necontestat

că recurentul-reclamant s-a adresat cu plângere prealabilă autorității publice

emitente a actului atacat.

Referitor, însă, la

celelalte două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut că acestea nu sunt

îndeplinite cumulativ.

În acest sens, Înalta Curte

reține, pe de o parte, că din probele dosarului nu rezultă cu certitudine că

prezumția de legalitate care caracterizează actul administrativ (în speță

ordinul atacat), este lipsită de credibilitate și forță, situație din care

derivă existența cazului bine justificat.

Dar, astfel cum corect a

reținut și instanța de fond, chiar în ipoteza în care s-ar fi dovedit

„flagranta nelegalitate” a actului atacat, deci existența cazului bine

justificat, se impunea și dovedirea necesității prevenirii unei pagube

iminente.

Conform dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, semnificația sintagmei „pagubă iminentă”

este un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu

public.

În cauză, faptul că

recurentul-reclamant a fost eliberat din funcția de director, nu a echivalat cu

eliminarea tuturor resurselor sale salariale, acesta revenind la catedra

rezervată potrivit art. 2 din ordinul atacat, în aceeași zi cu eliberarea sa

din funcție.

Cu privire la pretinsa prejudiciere

a activității unității școlare, Înalta Curte constată că din înscrisurile

aflate la dosar (inclusiv adresa nr. 2847 din 18 octombrie 2006, depusă în

recurs) nu rezultă gravitatea perturbării activității unității școlare invocată

de recurentul-reclamant, de natură a impune aplicarea dispozițiilor art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

În plus, Înalta Curte

constată că nici practica judiciară invocată nu este de natură a schimba

sentința instanței de fond. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât prin sentința nr.

168/2006, Curtea de Apel Bacău a soluționat o acțiune prin care s-a solicitat

anularea unor acte administrative, iar nu doar suspendarea executării acestora.

Prin urmare, constatându-se

că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile aduse acesteia

nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale Legii nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.L. împotriva sentinței civile nr. 80 din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2006.