ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1293/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21

noiembrie 2005, reclamanta F.P. a solicitat suspendarea executării Ordinului nr.

5482 din 17 noiembrie 2005, emis de ministrul educației și cercetării, prin

care a fost eliberată din funcția de director al Colegiului Tehnic „A. Saligny”

din Roșiorii de Vede.

În motivarea cererii, arată că

ordinul contestat este nelegal și netemeinic, emis pe criterii politice, care

îi aduce grave și iminente prejudicii materiale și morale și tulbură grav

funcționarea instituției.

Mai arată că a fost numită în

funcția de director, în urma unui concurs, iar dacă va fi numit un alt director

pe criterii politice, concursul pe care l-a câștigat, s-ar anula pur și simplu.

Consideră că ordinul este lovit de

nulitate absolută, pentru că s-a emis cu încălcarea actelor normative în

materie, evaluarea fiind făcută de către o comisie nelegal constituită, iar

contractul său de management, de 4 ani, este încă în vigoare.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2100 din

14 decembrie 2005, a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată, reținând

că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

deoarece nu este un caz bine justificat și nici nu i s-a produs reclamantei, o

pagubă iminentă, ținându-se cont de contractul de management educațional și de

faptul că reclamanta a fost numită în noul consiliu de administrație al

instituției, ca responsabil Proiect Phare 2004/2005.

Reclamanta a declarat recurs împotriva

sentinței, susținând că nu putea fi destituită din funcția de director, în baza

prevederilor art. 115 și 116 din Legea nr. 128/1997, pentru că ocupa funcția în

baza unui contract de management educațional, încheiat pentru o perioadă de 4

ani și nu putea fi demisă înainte de încetarea contractului.

Menționează că numai la jumătatea

perioadei de 4 ani, Inspectoratul Școlar trebuia să facă evaluarea activității

sale și în funcție de rezultatele acestei evaluări, se putea menține contractul

pe întreaga perioadă de valabilitate sau se putea dispune încetarea efectelor

acestuia.

Susține că prin destituirea sa din

funcția de director a pierdut indemnizația de conducere de 33% din salariul de

bază al funcției de director, iar postul a fost declarat vacant în vederea

scoaterii la concurs, ceea ce îi produce o pagubă majoră.

Mai susține că la 6 luni după

acordarea gradației de merit a primit calificativul nesatisfăcător, iar după

aceea a fost rugată să coordoneze în continuare calendarul Programului Phare

2004/2006, că în anii 2003 și 2004 a obținut punctajele de 98, respectiv 99 la

evaluările anuale și că nu putea înceta contractul de management, decât în

cazul în care se constata la evaluările anuale că a avut o activitate

necorespunzătoare, măsură ce încă nu a fost luată de către Inspectoratul

Școlar.

Recursul este nefondat.

Conform prevederilor art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, „În cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului

administrativ, până la pronunțarea instanței de fond”.

Din materialul probator administrat

în cauză nu se constată îndeplinite condițiile stabilite prin textul de lege

indicat, deoarece nu s-a făcut dovada că i s-ar produce recurentei, o pagubă

iminentă, urmare a emiterii ordinului contestat și nici că este un caz bine

justificat care să impună suspendarea executării acestuia.

Chiar dacă s-a încheiat contractul

de management pe o durată de 4 ani, expirând valabilitatea lui la 21 aprilie

2007, art. 3 alin. (3) prevede posibilitatea ca inspectorul școlar general să

limiteze durata acestuia, pentru motive temeinice, dar această situație urmează

să se analizeze de către instanța care soluționează fondul cauzei.

De asemenea, tot instanța care

judecă fondul pricinii, respectiv contestația împotriva deciziei de eliberare

din funcția de director, va trebui să verifice dacă măsura dispusă împotriva

recurentei a fost sau nu abuzivă.

Faptul că recurenta a fost numită în

continuare să coordoneze calendarul Programului Phare 2004/2006, cu toate că a

fost eliberată din funcția de director, nu poate fi considerat ca fiind un caz

bine justificat care să ducă la suspendarea efectelor deciziei contestate, iar

pierderea indemnizației de conducere și vacantarea postului de director nu sunt

motive suficiente care să justifice suspendarea efectelor deciziei, mai ales că

prin decizie s-a dispus ca aceasta să revină la catedra didactică care îi era

rezervată.

Pentru considerentele arătate mai

sus, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 299

și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta F.P. împotriva sentinței civile nr. 2100 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 aprilie 2006.