ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1293/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 noiembrie 2005, reclamanta F.P. a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 5482 din 17 noiembrie 2005, emis de ministrul educației și cercetării, prin care a fost eliberată din funcția de director al Colegiului Tehnic „A. Saligny” din Roșiorii de Vede. În motivarea cererii, arată că ordinul contestat este nelegal și netemeinic, emis pe criterii politice, care îi aduce grave și iminente prejudicii materiale și morale și tulbură grav funcționarea instituției. Mai arată că a fost numită în funcția de director, în urma unui concurs, iar dacă va fi numit un alt director pe criterii politice, concursul pe care l-a câștigat, s-ar anula pur și simplu.

Consideră că ordinul este lovit de nulitate absolută, pentru că s-a emis cu încălcarea actelor normative în materie, evaluarea fiind făcută de către o comisie nelegal constituită, iar contractul său de management, de 4 ani, este încă în vigoare. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2100 din 14 decembrie 2005, a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece nu este un caz bine justificat și nici nu i s-a produs reclamantei, o pagubă iminentă, ținându-se cont de contractul de management educațional și de faptul că reclamanta a fost numită în noul consiliu de administrație al instituției, ca responsabil Proiect Phare 2004/2005.

Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că nu putea fi destituită din funcția de director, în baza prevederilor art. 115 și 116 din Legea nr. 128/1997, pentru că ocupa funcția în baza unui contract de management educațional, încheiat pentru o perioadă de 4 ani și nu putea fi demisă înainte de încetarea contractului. Menționează că numai la jumătatea perioadei de 4 ani, Inspectoratul Școlar trebuia să facă evaluarea activității sale și în funcție de rezultatele acestei evaluări, se putea menține contractul pe întreaga perioadă de valabilitate sau se putea dispune încetarea efectelor acestuia. Susține că prin destituirea sa din funcția de director a pierdut indemnizația de conducere de 33% din salariul de bază al funcției de director, iar postul a fost declarat vacant în vederea scoaterii la concurs, ceea ce îi produce o pagubă majoră.

Mai susține că la 6 luni după acordarea gradației de merit a primit calificativul nesatisfăcător, iar după aceea a fost rugată să coordoneze în continuare calendarul Programului Phare 2004/2006, că în anii 2003 și 2004 a obținut punctajele de 98, respectiv 99 la evaluările anuale și că nu putea înceta contractul de management, decât în cazul în care se constata la evaluările anuale că a avut o activitate necorespunzătoare, măsură ce încă nu a fost luată de către Inspectoratul Școlar. Recursul este nefondat. Conform prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond”.

Din materialul probator administrat în cauză nu se constată îndeplinite condițiile stabilite prin textul de lege indicat, deoarece nu s-a făcut dovada că i s-ar produce recurentei, o pagubă iminentă, urmare a emiterii ordinului contestat și nici că este un caz bine justificat care să impună suspendarea executării acestuia. Chiar dacă s-a încheiat contractul de management pe o durată de 4 ani, expirând valabilitatea lui la 21 aprilie 2007, art. 3 alin. (3) prevede posibilitatea ca inspectorul școlar general să limiteze durata acestuia, pentru motive temeinice, dar această situație urmează să se analizeze de către instanța care soluționează fondul cauzei. De asemenea, tot instanța care judecă fondul pricinii, respectiv contestația împotriva deciziei de eliberare din funcția de director, va trebui să verifice dacă măsura dispusă împotriva recurentei a fost sau nu abuzivă.

Faptul că recurenta a fost numită în continuare să coordoneze calendarul Programului Phare 2004/2006, cu toate că a fost eliberată din funcția de director, nu poate fi considerat ca fiind un caz bine justificat care să ducă la suspendarea efectelor deciziei contestate, iar pierderea indemnizației de conducere și vacantarea postului de director nu sunt motive suficiente care să justifice suspendarea efectelor deciziei, mai ales că prin decizie s-a dispus ca aceasta să revină la catedra didactică care îi era rezervată. Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 299 și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta F.P. împotriva sentinței civile nr. 2100 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2006.