ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3763/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3763/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 504/2006,
reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației și
Cercetării București și Inspectorul Școlar al județului Maramureș, solicitând
ca, prin sentința ce va pronunța, instanța să dispună anularea Ordinului nr. 5588
din 6 decembrie 2005 și a deciziei nr. 209 din 6 decembrie 2002, privind
eliberarea sa din funcția de director al Grupului Școlar „George Barițiu” Baia
Mare, anularea fișei de evaluare a activității, precum și a punctajului și calificativului
acordat, reintegrarea în funcția deținută anterior, obligarea pârâților la
plata despăgubirilor egale cu diferența indexată, majorată și actualizată a
drepturilor bănești începând cu data de 6 decembrie 2005, până la reintegrare,
precum și la plata daunelor morale de 50.000 RON, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a precizat în
motivarea acțiunii, că ordinul și, respectiv, decizia prin care a fost eliberat
din funcție, nu arată motivele care au condus la luarea acestei măsuri, au fost
puse în aplicare fără a-i fi comunicate și cu încălcarea dispozițiilor legale,
din discuțiile neoficiale purtate cu Inspectoratul Școlar, rezultând ca
eliberarea din funcție s-a datorat acordării calificativului „nesatisfăcător”
la inspecțiile din timpul anului școlar și la evaluarea anuală, fișa de
evaluare, fiind contestată cu privire la notare și evaluare, contestație, însă,
care a rămas nesoluționată, Colegiul Central de Onoare din cadrul Ministerului
Educației și Cercetării comunicându-i că nu este competent să se pronunțe cu
privire la eliberarea sa din funcție.
Reclamantul a arătat că
evaluarea performanțelor manageriale s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor
legale, în baza unor note din cuprinsul cărora nu rezultă încălcări ale
contractului de management și ale atribuțiilor expres prevăzute de art. 109 din
Legea nr. 128/1997, eliberarea din funcție fiind făcută în mod tendențios, în
condițiile în care nu a intervenit rezilierea contractului de management.
Au formulat întâmpinări, cei
doi pârâți, Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al
județului Maramureș, primul invocând și excepțiile lipsei plângerii prealabile
și, respectiv, a inadmisibilității acțiunii, pe fondul cauzei, ambii pârâți
solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, ordinul și decizia de
eliberare din funcție, îndeplinind toate condițiile de valabilitate a actului
administrativ.
Prin încheierea de ședință
din 12 aprilie 2006, instanța a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a
excepțiilor invocate de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării.
S-au administrat probatorii
cu acte și în urma analizării acestora, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 201/2006
din 26 aprilie 2006, prin care a admis în parte acțiunea reclamantului, a
dispus anularea Ordinului nr. 5588 din 6 decembrie 2005 și a deciziei nr. 209
din 6 decembrie 2005, privind eliberarea din funcția de director a
reclamantului și reintegrarea reclamantului în funcția avută la data emiterii
actelor atacate.
Au fost obligați pârâții și
la acordarea diferenței drepturilor salariale începând cu data de 6 decembrie
2005.
Totodată, s-a respins
cererea de anulare a fișei de evaluare și a punctajului.
S-a luat act de renunțarea
reclamantului la judecarea cererii privind obligarea pârâților, la plata
daunelor morale.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut că în cauză ordinul și decizia din 6
decembrie 2005, atacate de reclamant, au fost date cu încălcarea prevederilor
legale, în conținutul acestora nefiind precizat motivul eliberării din funcția
de conducere, descrierea amănunțită a eventualelor fapte, termenul de
contestare sau instanța competentă la care poate fi contestată măsura, mențiuni
obligatorii cerute de art. 288 C. muncii, în lipsa unor reglementări exprese în
dispoziții speciale - Legea 84/1995, Legea nr. 128/1997 și Legea nr. 188/1999.
Acuzația adusă reclamantului,
de neîndeplinire a atribuțiilor, fapt pentru care a obținut un calificativ
necorespunzător, susține instanța de fond în motivarea sentinței pronunțate, nu
i-a fost adusă la cunoștința acestuia din oficiu și nici prin actele atacate,
reclamantul luând act abia cu ocazia procesului, când a luat act și de
Metodologia de evaluare statuată prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării
nr. 4990/1998.
Reținând ca eliberarea din
funcție are la bază, mai degrabă imputarea unor abateri disciplinare, instanța
de fond menționează că în raport cu prevederile art. 115 și urm. din Legea nr. 128/1997,
era necesară efectuarea unei cercetări prealabile, ceea ce nu s-a făcut,
context în care măsura a fost luată cu nerespectarea cerințelor prevăzute de
lege și este, deci, nelegală.
Se mai reține în
considerentele sentinței, că acel calificativ necorespunzător care, așa cum
susțin cei doi pârâți, a stat la baza eliberării din funcție, nu i-a fost
comunicat reclamantului, spre a putea fi contestat la organele competente.
Împotriva sentinței, au
declarat recurs, cei doi pârâți, Inspectoratul Școlar al județului Maramureș și
Ministerul Educației și Cercetării București, ambii criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Inspectoratul Școlar al județului
Maramureș critică hotărârea instanței de fond, prin prisma dispozițiilor art. 304
pct. 9 C. proc. civ. și susține în motivarea recursului că, contrar celor
reținute de instanța de fond, eliberarea din funcție a reclamantului a fost o
măsură de natură managerială, în baza întocmirii fișei de evaluare a
activității acestuia, efectuată de inspectorat, rezultând un total de 54
puncte, inspecția tematică din perioada 16 - 23 mai 2005 stabilind numeroase
recomandări ce vizau probleme importante pentru managementul școlii,
recomandări cărora reclamantul nu le-a dat curs, fapt ce s-a constatat de către
inspecția de revenire din 18 octombrie 2005.
Punctajul obținut în urma
evaluării pe baza fișei (54 de puncte) fiind echivalentul calificativului,
„nesatisfăcător”, s-a propus vacantarea postului de director de la Grupul Școlar „George Barițiu” din Baia Mare, demersurile făcute de Ministerul Educației și
Cercetării având drept consecință eliberarea din funcția de director a
reclamantului.
Ministerul Educației și
Cercetării își întemeiază motivele de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 8
și 9 C. proc. civ.
Astfel, se susține că
instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că s-a
substituit comisiei de evaluare, intervenind în sistemul de evaluare al
acesteia.
Or, conform Ordinului Ministrului
Educației și Cercetării nr. 4990/1998, care reglementează instituția evaluării
manageriale a activității directorilor din învățământul preuniversitar,
sistemul de evaluare este strict de competența Inspectoratului Școlar Județean.
În al doilea rând, măsura
eliberării din funcție a reclamantului nu este o concediere, rezultat al unei
sancțiuni disciplinare, ci este consecința aplicării prevederilor legii
speciale, respectiv Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic,
cu modificările și completările ulterioare, care la art. 31, statuează ca
„Eliberarea din funcțiile de conducere, prevăzute de art. 20, și din funcțiile
de îndrumare și control prevăzute de art. 25 din lege, se face de către cei
care au dispus numirea, în condițiile legii”.
Eliberarea din funcția de
conducere a fost rezultatul activității defectuoase, depuse în calitate de
manager de către reclamant și a avut la bază raportul de evaluare, potrivit
prevederilor Legii speciale - art. 31 - Legea nr. 128/1997.
Ordinul privind eliberarea
din funcție a reclamantului, este un act administrativ de autoritate care
îndeplinește condițiile de validitate ale actului administrativ, în sensul că
este emis de către autoritatea competentă, în baza și în vederea executării legii,
ca urmare a evoluării intimatului-reclamant, evaluare ce s-a făcut de
Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, cu respectarea prevederilor
Metodologiei de evaluare a directorilor instituțiilor de învățământ, aprobată
prin Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 4990/1998, rezultând
calificativul „necorespunzător”, fișa de evaluare fiindu-i comunicată
reclamantului-intimat.
În fine, un ultim motiv de
recurs, se referă la faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii, prin
dispozitivul sentinței, hotărându-se respingerea cererii de anulare a fișei de
evaluare și a punctajului, deși premisa eliberării din funcția de director este
tocmai fișa de evaluare.
Analizând recursurile
formulate, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale
aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție le va respinge, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare. Întrucât motivele de recurs
invocate sunt comune celor două recurente, ele vor fi analizate împreună.
Prin Ordinul Ministerului
Educației și Cercetării nr. 3542 din 19 februarie 2003, intimatul-reclamant P.I.
a fost numit director la Grupul Școlar „George Barițiu” Baia Mare, pe o
perioadă de 4 ani, numirea fiind urmată de încheierea unui contract de
management educațional, conform art. 21 alin. (4) și (5) din Legea nr. 128/1997,
contract care, la pct. 9, cuprinde cazurile de încetare a contractului
managerial, la lit. c) fiind menționată „eliberarea din funcție a directorului,
în cazul în care în urma evaluării anuale, directorul a obținut un punctaj mai
mic de 70 puncte, conform fișelor de evaluare”.
Eliberarea din funcție a
directorilor este reglementată de art. 31 din Legea nr. 128/1997, potrivit
căruia ea se face de către cei care au dispus numirea în condițiile legii.
Prin Ordinul nr. 5588 din 6
decembrie 2005, emis de Ministerul Educației și Cercetării, respectiv decizia nr.
209 din 6 decembrie 2005, emisă de Inspectoratul Școlar General al
Inspectoratului Școlar al județului Maramureș, reclamantul-intimat a fost
eliberat din funcția de director, în cuprinsul celor două acte administrative
atacate invocându-se și prevederile „Metodologiei de evaluare a directorilor și
directorilor adjuncți din unități de învățământ preuniversitar”, aprobate prin Ordinul
Ministerului Educației Naționale nr. 4990 din 11 noiembrie 1998.
Recurentele susțin că măsura
luată a fost una de natură managerială, întrucât în urma inspecției tematice
efectuate în perioada 16 - 23 mai 2005 și a inspecției de revenire din 18
octombrie 2005, pe probleme de management, la evaluarea făcută, intimatul-reclamant
a obținut un punctaj de numai 54 puncte, punctaj echivalent calificativului
„nesatisfăcător”.
Aflând despre calificativul
obținut și susținând că în mod nejust activitatea sa ca director de școală a
fost subevaluată, punctajul obținut nereflectând rezultatele muncii sale în
calitate de manager, intimatul-reclamant, la 21 octombrie 2004, s-a adresat
Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, cu o cerere în sensul de a-i fi
reevaluată activitatea pe anul școlar 2004 - 2005, întrucât „punctajul obținut
îl nemulțumește profund, pentru că nu reflectă realitatea activității sale”.
Neprimind răspuns la această
cerere, intimatul-reclamant s-a adresat Ministerului Educației și Cercetării -
Colegiul Central de Onoare, care i-a răspuns că nu este competent a soluționa
contestațiile împotriva deciziilor privind cazurile de eliberare din funcția de
director, în baza art. 31 din Legea nr. 128/1997 și art. 145 din Legea nr. 84/1995.
Metodologia de evaluare a
directorilor și directorilor adjuncți de la unitățile de învățământ, în art. 5
prevede că „evaluarea directorilor și directorilor adjuncți se face și prin
inspecții organizate de inspectoratul școlar sau/și de Ministerul Educației și
Cercetării, iar la art. 6 menționează că „medierea/concilierea cazurilor în
care se contestă evaluarea directorilor de către inspectoratul școlar, se face
de către Compartimentul management educațional din Ministerul Educației și
Cercetării”, termenul de depunere a contestațiilor fiind de 5 zile lucrătoare
de la data primirii deciziei inspectoratului școlar, de acordare a punctajului
final de evaluare.
Uzând de prevederile acestei
metodologii, intimatul-reclamant a contestat în termen evaluarea și punctajul
obținut, depunând cererea de reevaluare a activității la Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, care avea obligația de a o înainta Ministerului
Educației și Cercetării, spre competentă soluționare.
Rezultă, așadar, că fișa de
evaluare cu un punctaj de 54 puncte, ce a stat la baza acordării calificativului
„necorespunzător” și apoi a condus la eliberarea din funcție a intimatului-reclamant,
director de școală, nu constituie un document cu constatări definitiv stabilite
sub aspectul punctajului acordat, de vreme ce fusese contestată, ea nefiind
soluționată de către compartimentul competent din cadrul Ministerului Educației
și Cercetării.
Se impunea în mod deosebit o
reverificare a fișei de evaluare, urmare a cererii formulate de intimatul-reclamant
(cu caracter de contestații), față și de precizările acestuia, în sensul că în
anii anteriori a obținut numai calificativul „foarte bine”, pentru activitatea
desfășurată ca manager, la dosar existând și scrisori de mulțumire din partea
Inspectoratului Școlar al județului Maramureș, pentru modul în care a decurs
activitatea școlii pe anumite probleme de învățământ.
Prin nerespectarea întocmai
a metodologiei de evaluare, fișa de evaluare întocmită nu are forța probantă a
unui act legal care să stea la baza ordinului și a deciziei contestate, acte
administrative care, la rândul lor, au fost date cu încălcarea prevederilor
legale, așa cum, de altfel, reține și instanța de fond, însă cu o motivare ce
ține de nerespectarea condițiilor de formă la momentul întocmirii lor.
Motivul de recurs întemeiat
pe dispozițiile art. 304 alin. (7) C. proc. civ., sentința instanței de fond
cuprinde motive contradictorii, nu subzistă, deoarece prin respingerea cererii
de anulare a fișei de evaluare și a punctajului, instanța de fond a avut în
vedere tocmai faptul că sistemul de evaluare este strict de competența
Inspectoratului Școlar Județean.
De altfel, și instanța de
recurs a respectat acest principiu, criticile reținute în legătură cu modul de
evaluare vizând nerespectarea metodologiei de evaluare de către cei doi pârâți,
tocmai pentru ca această fișă de evaluare a dus la acordarea unui calificativ
„nesatisfăcător” și în final la destituirea din funcția de director.
Deci, atât instanța de fond,
cât și cea de recurs nu s-au substituit comisiei de evaluare, intervenind în
sistemul de evaluare al acesteia.
În consecință, pentru
considerentele expuse, sentința instanței de fond este legală și temeinică,
pentru că nu subzistă nici unul din cazurile de casare sau modificare prevăzute
de art. 304 și 304
1
C. proc. civ., fapt pentru care recursurile
declarate de Inspectoratul Școlar al județului Maramureș și Ministerul
Educației și Cercetării vor fi respinse ca nefondate, cu aplicațiunea și a art.
312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate
de Inspectoratul Școlar al județului Maramureș și Ministerul Educației și
Cercetării împotriva sentinței civile nr. 201/2006 din 26 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 noiembrie 2006.