ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3763/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 504/2006, reclamantul P.I.

a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației și Cercetării București și Inspectorul Școlar al județului Maramureș, solicitând ca, prin sentința ce va pronunța, instanța să dispună anularea Ordinului nr. 5588 din 6 decembrie 2005 și a deciziei nr. 209 din 6 decembrie 2002, privind eliberarea sa din funcția de director al Grupului Școlar „George Barițiu” Baia Mare, anularea fișei de evaluare a activității, precum și a punctajului și calificativului acordat, reintegrarea în funcția deținută anterior, obligarea pârâților la plata despăgubirilor egale cu diferența indexată, majorată și actualizată a drepturilor bănești începând cu data de 6 decembrie 2005, până la reintegrare, precum și la plata daunelor morale de 50.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul a precizat în motivarea acțiunii, că ordinul și, respectiv, decizia prin care a fost eliberat din funcție, nu arată motivele care au condus la luarea acestei măsuri, au fost puse în aplicare fără a-i fi comunicate și cu încălcarea dispozițiilor legale, din discuțiile neoficiale purtate cu Inspectoratul Școlar, rezultând ca eliberarea din funcție s-a datorat acordării calificativului „nesatisfăcător” la inspecțiile din timpul anului școlar și la evaluarea anuală, fișa de evaluare, fiind contestată cu privire la notare și evaluare, contestație, însă, care a rămas nesoluționată, Colegiul Central de Onoare din cadrul Ministerului Educației și Cercetării comunicându-i că nu este competent să se pronunțe cu privire la eliberarea sa din funcție.

Reclamantul a arătat că evaluarea performanțelor manageriale s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, în baza unor note din cuprinsul cărora nu rezultă încălcări ale contractului de management și ale atribuțiilor expres prevăzute de art. 109 din Legea nr. 128/1997, eliberarea din funcție fiind făcută în mod tendențios, în condițiile în care nu a intervenit rezilierea contractului de management. Au formulat întâmpinări, cei doi pârâți, Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al județului Maramureș, primul invocând și excepțiile lipsei plângerii prealabile și, respectiv, a inadmisibilității acțiunii, pe fondul cauzei, ambii pârâți solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, ordinul și decizia de eliberare din funcție, îndeplinind toate condițiile de valabilitate a actului administrativ.

Prin încheierea de ședință din 12 aprilie 2006, instanța a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a excepțiilor invocate de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării. S-au administrat probatorii cu acte și în urma analizării acestora, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 201/2006 din 26 aprilie 2006, prin care a admis în parte acțiunea reclamantului, a dispus anularea Ordinului nr. 5588 din 6 decembrie 2005 și a deciziei nr. 209 din 6 decembrie 2005, privind eliberarea din funcția de director a reclamantului și reintegrarea reclamantului în funcția avută la data emiterii actelor atacate. Au fost obligați pârâții și la acordarea diferenței drepturilor salariale începând cu data de 6 decembrie 2005. Totodată, s-a respins cererea de anulare a fișei de evaluare și a punctajului.

S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii privind obligarea pârâților, la plata daunelor morale. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în cauză ordinul și decizia din 6 decembrie 2005, atacate de reclamant, au fost date cu încălcarea prevederilor legale, în conținutul acestora nefiind precizat motivul eliberării din funcția de conducere, descrierea amănunțită a eventualelor fapte, termenul de contestare sau instanța competentă la care poate fi contestată măsura, mențiuni obligatorii cerute de art. 288 C. muncii, în lipsa unor reglementări exprese în dispoziții speciale - Legea 84/1995, Legea nr. 128/1997 și Legea nr. 188/1999.

Acuzația adusă reclamantului, de neîndeplinire a atribuțiilor, fapt pentru care a obținut un calificativ necorespunzător, susține instanța de fond în motivarea sentinței pronunțate, nu i-a fost adusă la cunoștința acestuia din oficiu și nici prin actele atacate, reclamantul luând act abia cu ocazia procesului, când a luat act și de Metodologia de evaluare statuată prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4990/1998. Reținând ca eliberarea din funcție are la bază, mai degrabă imputarea unor abateri disciplinare, instanța de fond menționează că în raport cu prevederile art. 115 și urm. din Legea nr. 128/1997, era necesară efectuarea unei cercetări prealabile, ceea ce nu s-a făcut, context în care măsura a fost luată cu nerespectarea cerințelor prevăzute de lege și este, deci, nelegală.

Se mai reține în considerentele sentinței, că acel calificativ necorespunzător care, așa cum susțin cei doi pârâți, a stat la baza eliberării din funcție, nu i-a fost comunicat reclamantului, spre a putea fi contestat la organele competente. Împotriva sentinței, au declarat recurs, cei doi pârâți, Inspectoratul Școlar al județului Maramureș și Ministerul Educației și Cercetării București, ambii criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inspectoratul Școlar al județului Maramureș critică hotărârea instanței de fond, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și susține în motivarea recursului că, contrar celor reținute de instanța de fond, eliberarea din funcție a reclamantului a fost o măsură de natură managerială, în baza întocmirii fișei de evaluare a activității acestuia, efectuată de inspectorat, rezultând un total de 54 puncte, inspecția tematică din perioada 16 - 23 mai 2005 stabilind numeroase recomandări ce vizau probleme importante pentru managementul școlii, recomandări cărora reclamantul nu le-a dat curs, fapt ce s-a constatat de către inspecția de revenire din 18 octombrie 2005. Punctajul obținut în urma evaluării pe baza fișei (54 de puncte) fiind echivalentul calificativului, „nesatisfăcător”, s-a propus vacantarea postului de director de la Grupul Școlar „George Barițiu” din Baia Mare, demersurile făcute de Ministerul Educației și Cercetării având drept consecință eliberarea din funcția de director a reclamantului.

Ministerul Educației și Cercetării își întemeiază motivele de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ. Astfel, se susține că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, în sensul că s-a substituit comisiei de evaluare, intervenind în sistemul de evaluare al acesteia. Or, conform Ordinului Ministrului Educației și Cercetării nr. 4990/1998, care reglementează instituția evaluării manageriale a activității directorilor din învățământul preuniversitar, sistemul de evaluare este strict de competența Inspectoratului Școlar Județean.

În al doilea rând, măsura eliberării din funcție a reclamantului nu este o concediere, rezultat al unei sancțiuni disciplinare, ci este consecința aplicării prevederilor legii speciale, respectiv Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, care la art. 31, statuează ca „Eliberarea din funcțiile de conducere, prevăzute de art. 20, și din funcțiile de îndrumare și control prevăzute de art. 25 din lege, se face de către cei care au dispus numirea, în condițiile legii”. Eliberarea din funcția de conducere a fost rezultatul activității defectuoase, depuse în calitate de manager de către reclamant și a avut la bază raportul de evaluare, potrivit prevederilor Legii speciale - art. 31 - Legea nr. 128/1997.

Ordinul privind eliberarea din funcție a reclamantului, este un act administrativ de autoritate care îndeplinește condițiile de validitate ale actului administrativ, în sensul că este emis de către autoritatea competentă, în baza și în vederea executării legii, ca urmare a evoluării intimatului-reclamant, evaluare ce s-a făcut de Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, cu respectarea prevederilor Metodologiei de evaluare a directorilor instituțiilor de învățământ, aprobată prin Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 4990/1998, rezultând calificativul „necorespunzător”, fișa de evaluare fiindu-i comunicată reclamantului-intimat. În fine, un ultim motiv de recurs, se referă la faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii, prin dispozitivul sentinței, hotărându-se respingerea cererii de anulare a fișei de evaluare și a punctajului, deși premisa eliberării din funcția de director este tocmai fișa de evaluare.

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție le va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Întrucât motivele de recurs invocate sunt comune celor două recurente, ele vor fi analizate împreună. Prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3542 din 19 februarie 2003, intimatul-reclamant P.I. a fost numit director la Grupul Școlar „George Barițiu” Baia Mare, pe o perioadă de 4 ani, numirea fiind urmată de încheierea unui contract de management educațional, conform art. 21 alin. (4) și (5) din Legea nr. 128/1997, contract care, la pct. 9, cuprinde cazurile de încetare a contractului managerial, la lit. c) fiind menționată „eliberarea din funcție a directorului, în cazul în care în urma evaluării anuale, directorul a obținut un punctaj mai mic de 70 puncte, conform fișelor de evaluare”.

Eliberarea din funcție a directorilor este reglementată de art. 31 din Legea nr. 128/1997, potrivit căruia ea se face de către cei care au dispus numirea în condițiile legii.

Prin Ordinul nr. 5588 din 6 decembrie 2005, emis de Ministerul Educației și Cercetării, respectiv decizia nr. 209 din 6 decembrie 2005, emisă de Inspectoratul Școlar General al Inspectoratului Școlar al județului Maramureș, reclamantul-intimat a fost eliberat din funcția de director, în cuprinsul celor două acte administrative atacate invocându-se și prevederile „Metodologiei de evaluare a directorilor și directorilor adjuncți din unități de învățământ preuniversitar”, aprobate prin Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 4990 din 11 noiembrie 1998. Recurentele susțin că măsura luată a fost una de natură managerială, întrucât în urma inspecției tematice efectuate în perioada 16 - 23 mai 2005 și a inspecției de revenire din 18 octombrie 2005, pe probleme de management, la evaluarea făcută, intimatul-reclamant a obținut un punctaj de numai 54 puncte, punctaj echivalent calificativului „nesatisfăcător”.

Aflând despre calificativul obținut și susținând că în mod nejust activitatea sa ca director de școală a fost subevaluată, punctajul obținut nereflectând rezultatele muncii sale în calitate de manager, intimatul-reclamant, la 21 octombrie 2004, s-a adresat Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, cu o cerere în sensul de a-i fi reevaluată activitatea pe anul școlar 2004 - 2005, întrucât „punctajul obținut îl nemulțumește profund, pentru că nu reflectă realitatea activității sale”. Neprimind răspuns la această cerere, intimatul-reclamant s-a adresat Ministerului Educației și Cercetării - Colegiul Central de Onoare, care i-a răspuns că nu este competent a soluționa contestațiile împotriva deciziilor privind cazurile de eliberare din funcția de director, în baza art. 31 din Legea nr. 128/1997 și art. 145 din Legea nr. 84/1995.

Metodologia de evaluare a directorilor și directorilor adjuncți de la unitățile de învățământ, în art. 5 prevede că „evaluarea directorilor și directorilor adjuncți se face și prin inspecții organizate de inspectoratul școlar sau/și de Ministerul Educației și Cercetării, iar la art. 6 menționează că „medierea/concilierea cazurilor în care se contestă evaluarea directorilor de către inspectoratul școlar, se face de către Compartimentul management educațional din Ministerul Educației și Cercetării”, termenul de depunere a contestațiilor fiind de 5 zile lucrătoare de la data primirii deciziei inspectoratului școlar, de acordare a punctajului final de evaluare. Uzând de prevederile acestei metodologii, intimatul-reclamant a contestat în termen evaluarea și punctajul obținut, depunând cererea de reevaluare a activității la Inspectoratul Școlar Județean Maramureș, care avea obligația de a o înainta Ministerului Educației și Cercetării, spre competentă soluționare.

Rezultă, așadar, că fișa de evaluare cu un punctaj de 54 puncte, ce a stat la baza acordării calificativului „necorespunzător” și apoi a condus la eliberarea din funcție a intimatului-reclamant, director de școală, nu constituie un document cu constatări definitiv stabilite sub aspectul punctajului acordat, de vreme ce fusese contestată, ea nefiind soluționată de către compartimentul competent din cadrul Ministerului Educației și Cercetării. Se impunea în mod deosebit o reverificare a fișei de evaluare, urmare a cererii formulate de intimatul-reclamant (cu caracter de contestații), față și de precizările acestuia, în sensul că în anii anteriori a obținut numai calificativul „foarte bine”, pentru activitatea desfășurată ca manager, la dosar existând și scrisori de mulțumire din partea Inspectoratului Școlar al județului Maramureș, pentru modul în care a decurs activitatea școlii pe anumite probleme de învățământ.

Prin nerespectarea întocmai a metodologiei de evaluare, fișa de evaluare întocmită nu are forța probantă a unui act legal care să stea la baza ordinului și a deciziei contestate, acte administrative care, la rândul lor, au fost date cu încălcarea prevederilor legale, așa cum, de altfel, reține și instanța de fond, însă cu o motivare ce ține de nerespectarea condițiilor de formă la momentul întocmirii lor. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (7) C. proc. civ., sentința instanței de fond cuprinde motive contradictorii, nu subzistă, deoarece prin respingerea cererii de anulare a fișei de evaluare și a punctajului, instanța de fond a avut în vedere tocmai faptul că sistemul de evaluare este strict de competența Inspectoratului Școlar Județean.

De altfel, și instanța de recurs a respectat acest principiu, criticile reținute în legătură cu modul de evaluare vizând nerespectarea metodologiei de evaluare de către cei doi pârâți, tocmai pentru ca această fișă de evaluare a dus la acordarea unui calificativ „nesatisfăcător” și în final la destituirea din funcția de director. Deci, atât instanța de fond, cât și cea de recurs nu s-au substituit comisiei de evaluare, intervenind în sistemul de evaluare al acesteia. În consecință, pentru considerentele expuse, sentința instanței de fond este legală și temeinică, pentru că nu subzistă nici unul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 și 304 1 C. proc. civ., fapt pentru care recursurile declarate de Inspectoratul Școlar al județului Maramureș și Ministerul Educației și Cercetării vor fi respinse ca nefondate, cu aplicațiunea și a art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Inspectoratul Școlar al județului Maramureș și Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 201/2006 din 26 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2006.