ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3049/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Teleorman, reclamanta C.E. a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI și CERCETĂRII și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI TELEORMAN solicitând anularea evaluării efectuată de Inspectoratul Școlar al Județului Teleorman cu privire la activitatea sa profesională desfășurată în calitate de director de unitate școlară, anularea Ordinului nr. 5481 din 17 noiembrie 2005 emis de MEC pe baza evaluării efectuată de ISJ Teleorman și pe cale de consecință să se dispună reintegrarea sa în funcția de director al Grupului Școlar Agricol „Sf. Haralambie” din municipiul Turnu Măgurele.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului Teleorman la plata salariului de care a fost lipsită pe perioada 17 noiembrie 2005 până la data reintegrării efective, sumă ce urmează a fi reactualizată pe baza indicilor de inflație, precum și plata cheltuielilor de judecată. In motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că în baza contractului individual de muncă a fost încadrată în funcția de Director general al Grupului Școlar Agricol „Sf.Haralambie” din municipiul Tr.Măgurele, funcție pe care a deținut-o și anterior anului 2004, în baza contractului de management educațional încheiat în anul 1999 cu ISJ Teleorman, ca urmare a promovării concursului organizat și a emiterii de către MEC a Ordinului 3403 din 10 martie 1999 pentru o perioada de 4 ani.

La data de 10 martie 2004, valabilitatea contractului de management a expirat, continuând să desfășoare aceeași activitate de Director, în baza contractului individual de munca 2365 din 3 septembrie 2004. In data de 5 octombrie 2005, în mod cu totul inopinat, a sosit la sediul unității o comisie școlară, ca urmare a unor sesizări adresate Inspectoratului Școlar Teleorman vizând aspecte negative în activitatea sa. A arătat faptul că membrii comisiei nu i-au adus la cunoștința conținutul sesizărilor și nici autorii acestora, nu i-au precizat obiectivul controlului și nici nu i-au permis să-i însoțească, descinderea în incinta școlii, inclusiv terenul aferent, având loc fără prezența sa. Nota de control întocmită de Comisie a semnat-o cu obiecțiuni și a exercitat calea de atac la Consiliul de administrație al ISJ Teleorman, la care nu a primit niciun răspuns.

La data de 18 octombrie 2005 reclamanta a fost invitată la ședința Consiliului de administrație pentru evaluarea activității sale profesionale, însă fiind în concediu medical nu s-a putut prezenta iar evaluarea a avut loc în lipsă. A arătat reclamanta că la data de 17 noiembrie 2005, în baza Hotărârii nr. 138 din 12 octombrie 2005 adoptată de Consiliul de Administrație al ISJ Teleorman, Ministerul Educației și Cercetării a emis Ordinul nr. 5481 din 17 noiembrie 2005 prin care este eliberata din funcție, ordin considerat nelegal întrucât la baza raporturilor de munca nu a existat un contract de administrare sau de management, ci un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, supus dispozițiilor legale din Codul Muncii.

Deoarece nu se face vinovată de săvârșirea nici unei abateri disciplinare sau de alta natură, această modificare unilaterală a contractului de muncă este și netemeinică, iar in ceea ce privește activitatea de director al unității școlare este unanim recunoscută și dovedită ca fiind foarte bună, prin rezultatele obținute de elevii acestui liceu și performanța de a fi ajuns primul liceu agricol din județ, deși în anul 1999, când a preluat conducerea, era pe punctul de a fi desființat. Prin sentința civilă nr. 232 din 6 februarie 2006 a Tribunalului Teleorman a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ, întrucât acțiunea formulată vizează un act administrativ emis de o autoritate centrală, situație în care competența materială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel.

Prin sentința civilă nr. 3171 din 28 noiembrie 2006, Curtea de Apel București respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că Ordinul de eliberare din funcție se referă expres la adresa nr. 11292 din 26 octombrie 2005 a Inspectoratului Școlar Județean Teleorman prin care a fost înaintată documentația privind evaluarea activității manageriale pentru anul 2004/2005 a directorilor care au luat calificativul „nesatisfăcător”, respectiv dosarul de evaluare al reclamantei, astfel încât, deși ordinul nu menționează expres, el face trimitere la actele care au stat la baza emiterii sale în care se menționează motivul pentru care s-a luat decizia eliberării din funcție, consecința firească, a acestui calificativ, raportul juridic managerial încetând.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C.E., Inspectoratul Școlar Teleorman și Ministerul Educației și Cercetării, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Inspectoratul Școlar al Județului Teleorman a criticat hotărârea Curții de Apel, întrucât între dispozitiv și considerente nu există identitate, respectiv există o eroare materială pe care solicită să o îndrepte Înalta Curte de Casație și Justiție. Ministerul Educației și Cercetării a criticat sentința Curții de Apel pe aceeași eroare materială strecurată în hotărâre, dar și pe fondul pricinii, întrucât instanța de fond a aplicat greșit legea.

În recursul declarat, C.E. critică sentința, întrucât greșit prima instanță a respins excepția de nelegalitate a Ordinului în litigiu, fiind dată cu încălcarea art. 129, art. 268, art. 295 C. muncii și art. 146 din Legea nr. 128/1997 și de Legea învățământului, motivarea sentinței fiind netemeinică și peste lege. Recursul Inspectoratului Școlar Teleorman și recursul Ministerului Educației și Cercetării vor fi anulate ca netimbrate, întrucât deși au fost citați cu această mențiune, nu s-au achitat de obligația legală ce le revenea. Privitor la recursul declarat de C.E. , acesta va fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente: Examinând actele dosarului și vis-à-vis de dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele: Recurenta-reclamantă a îndeplinit funcția de director la Grupul Școlar din municipiul Turnu Măgurele fiind numită prin Ordin emis de M.E.C. și încheind contract de management educațional conform Legii nr. 128/1997, pe timp de 4 ani. Ulterior a fost numită tot prin ordin al M.E.C., pe 4 ani, în funcția de director la aceeași unitate, după expirarea primului contract. În această nouă numire, recurenta nu a încheiat contract de management cu Inspectoratul conform art. 21 din Legea nr. 128/1997, încheind ulterior un contract individual de muncă cu Grupul Școlar Agricol „Sf.Haralambie”. Dar și așa, astfel cum precizează Curtea de Apel, nu se poate spune că recurenta-reclamantă a desfășurat o activitate situată în afara legii, dispozițiile Legii nr. 53/2003 nu-și află aplicarea în speță, chiar dacă aceasta a încheiat contract de muncă.

De asemenea, din actele dosarului, rezultă fără posibilitate de tăgadă că recurenta a cunoscut faptul că la data numirii în funcție, activitatea desfășurată era supusă prevederilor Legii nr. 84/1995 și Legii nr. 128/1997 în privința evaluării. Din dispozițiile Ordinului în litigiu, rezultă că eliberarea acesteia din funcție, s-a făcut corect, conform procedurilor de evaluare prevăzute de lege pentru activitatea prestată pe anul 2004-2005. Corect prima instanță a respins cu motivarea amplă a încheierii de ședință din 15 septembrie 2006, excepția de nelegalitate a Ordinului M.E.C.

De asemenea, recurenta-reclamantă nu a indicat nici o dispoziție legală care să prevadă vreo incompatibilitate între persoanele din Comisia de evaluare, și nici nu se poate avea în vedere susținerea sa în sensul că evaluarea a fost influențată de Nota de constatare din 5 octombrie 2005. Evaluarea recurentei s-a făcut în mod legal în baza prevederilor Legii Învățământului și a Legii nr. 128/1997, în raport de criteriile acestor legi. Nici susținerea recurentei-reclamante că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, nu se poate reține, întrucât astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 12 octombrie 2005, aceasta a fost înștiințată prin fax că va avea loc Ședința Consiliului de Administrație la 12 octombrie 2005 ora 14 00 , în care se va analiza punctajul de evaluare.

Recurenta a fost convocată legal la ședințele succesive pentru reanalizarea punctajului, astfel cum rezultă din actele anexate la dosar, însă nu a participat, astfel încât Consiliul de Administrație a procedat în consecință. Corect Curtea de Apel a analizat doar legalitatea Ordinului în litigiu, criteriile de evaluare și prevederile legale în materie. Ordinul de eliberare din funcție nr. 5481/2005 este legal în preambul făcându-se referire la Legea nr. 128/1997, prin urmare este motivat în condițiile legale. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată prin recurs este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de C.E.

, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursurile declarate de Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar Județean Teleorman împotriva sentinței civile nr. 3171 din 28 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrate. Respinge recursul declarat de C.E. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2007.