ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4431/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 iunie 2007 reclamantul C.P. a solicitat în contradictoriu cu M.E.C.T., suspendarea executării Ordinului nr. 1254 din 6 iunie 2007 emis de Ministrul educației, cercetării și tineretului, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea ordinului. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin Ordinul nr. 1254 din 6 iunie 2007, ministrul i-a aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 116 lit. e) din Legea nr. 128/1997, respectiv destituirea din funcția de inspector școlar general al I.Ș.J. Suceava, că împotriva acestui ordin a formulat acțiune în anulare până la soluționarea căreia solicită suspendarea executării actului atacat, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

A mai arătat reclamantul că prin schimbarea conducerii I.Ș.J. Suceava ar fi afectată organizarea activității de susținere a testelor naționale și a examenului de bacalaureat. Pârâtul M.E.C.T.

a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe motiv că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, precizându-se că funcționarea inspectoratului școlar nu este impietată cu nimic, aceasta întrucât a fost numit, prin detașare, un alt inspector școlar general; inspectorii școlari generali adjuncți au rămas neschimbați, inspectorul școlar general nu face parte din Comisia județeană care răspunde de organizarea și desfășurarea testelor naționale, și Comisia județeană se aprobă anual, prin decizia inspectorului școlar general, iar până la data de 15 aprilie reclamantul nu a fost numit în comisia județeană pentru coordonarea acțiunilor privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat 2007. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 102 din 25 iunie 2007, a admis cererea reclamantului și a dispus suspendarea executării ordinului atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, reținând, în esență, ca temei de drept al admiterii cererii prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Totodată, s-au reținut, în detaliu, toate argumentele privind justificarea susținerii reclamantului referitoare la prevenirea unor pagube iminente în învățământul școlar județean precum și faptul că există pe rolul instanței și o acțiune în anularea actului, fiind astfel îndeplinită condiția inexorabilă prevăzută de legiuitor prin art. 15 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.E.C.T., criticând-o pentru nelegalitate și invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. precum și cele ale Legii nr. 554/2004. În dezvoltarea motivelor de recurs, nestructurate conform dispozițiilor art. 302 1 și 304 C. proc.

civ., coroborate cu cele ale art. 14, 15 și 28 din Legea nr. 554/2004, se susține că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune suspendarea, neexistând un caz justificat pentru suspendare și nici nu se creează o pagubă iminentă inspectoratului școlar județean conform art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 și nici reclamantului care revine la catedră. În opinia recurentului nu există un prejudiciu material, dar previzibil cu evidență, sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării acestuia. Recurentul mai susține că instanța nu a analizat temeinicia cererii din această perspectivă și a pronunțat o soluție arbitrară în raport cu probele administrate în cauză, contrar dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Într-adevăr, un element definitoriu al actului administrativ este și acela al prezumției de legalitate al acestuia, prezumție exprimată și prin faptul că este executoriu din oficiu (ex officio). Ca excepție de la această regulă, legiuitorul a prevăzut totuși posibilitatea suspendării executării actului administrativ, cazurile, condițiile și procedura suspendării fiind prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, contrar celor susținute de recurentul - reclamant, Înalta Curte constată că instanța de fond a fost preocupată de examinarea aplicabilității dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, încercând să deceleze existența atât a cazului bine justificat cât și a necesității prevenirii unei pagube iminente, fără a face vreo referire în sensul că aceste condiții, prevăzute la alin. (1) al art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu ar fi necesar a fi îndeplinite în situația prevăzută de art. 15. Este însă cunoscut că în faza soluționării cererii de suspendare, instanța nu se poate pronunța cu privire la nelegalitatea actului, dar poate constata existența cazului bine justificat sintagmă a cărui înțeles a fost cristalizată în sensul că aceasta semnifică împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Înalta Curte constată că, în cauză, instanța de fond a făcut referire atât la acțiunea în anulare cât și la aspectele legate de ordinul atacat de natură a defini existența cazului bine justificat, chiar dacă nu menționează expres acest lucru (fila 30 verso și fila 31 dosar fond). Referitor la prevenirea pagubei iminente, instanța de fond a avut în vedere definiția dată acesteia în art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, precum și toate aspectele, prezentate în detaliu (fila 31 dosar fond), ce au condus la formarea convingerii acesteia, contrar celor susținute de recurentul-pârât.

Este de observat și că într-adevăr, intimatul-reclamant, sancționat la 6 iunie 2007, nu a mai fost numit în Comisia județeană pentru coordonarea acțiunilor privind organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat 2007, președintele acesteia fiind însă inspectorul școlar general numit prin detașare la 8 iunie 2006 (fila 20 dosar fond) și care prin propria sa decizie din 14 iunie 2007 (fila 21 dosar fond) a stabilit componența comisiei a cărei președinte s-a numit. În plus, Înalta Curte constată că nici faptul că, pe parcursul litigiilor, recurentul-pârât a emis un nou ordin de eliberare din funcția de inspector școlar general a intimatului (ordinul nr. 1998 din 4 septembrie 2007 fila 13 dosar recurs) nu este de natură a determina schimbarea sentinței atacate.

Prin urmare, constatând că criticile aduse soluției primei instanțe sunt nefondate, se va respinge recursul în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 14, 15 și 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.E.C.T. împotriva sentinței nr. 102 din 25 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2007.