ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4431/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 12 iunie 2007

reclamantul C.P. a solicitat în contradictoriu cu M.E.C.T., suspendarea

executării Ordinului nr. 1254 din 6 iunie 2007 emis de Ministrul educației,

cercetării și tineretului, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

acțiunii în anularea ordinului.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, prin Ordinul nr. 1254 din 6 iunie 2007, ministrul i-a

aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 116 lit. e) din Legea nr. 128/1997,

respectiv destituirea din funcția de inspector școlar general al I.Ș.J. Suceava,

că împotriva acestui ordin a formulat acțiune în anulare până la soluționarea

căreia solicită suspendarea executării actului atacat, apreciind că sunt

îndeplinite condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

A mai arătat reclamantul că

prin schimbarea conducerii I.Ș.J. Suceava ar fi afectată organizarea

activității de susținere a testelor naționale și a examenului de bacalaureat.

Pârâtul M.E.C.T. a formulat

întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe

motiv că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, precizându-se că funcționarea inspectoratului școlar nu

este impietată cu nimic, aceasta întrucât a fost numit, prin detașare, un alt

inspector școlar general; inspectorii școlari generali adjuncți au rămas

neschimbați, inspectorul școlar general nu face parte din Comisia județeană

care răspunde de organizarea și desfășurarea testelor naționale, și Comisia

județeană se aprobă anual, prin decizia inspectorului școlar general, iar până

la data de 15 aprilie reclamantul nu a fost numit în comisia județeană pentru

coordonarea acțiunilor privind organizarea și desfășurarea examenului de

bacalaureat 2007.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 102 din 25

iunie 2007, a admis cererea reclamantului și a dispus suspendarea executării

ordinului atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei,

reținând, în esență, ca temei de drept al admiterii cererii prevederile art. 15

din Legea nr. 554/2004. Totodată, s-au reținut, în detaliu, toate argumentele

privind justificarea susținerii reclamantului referitoare la prevenirea unor

pagube iminente în învățământul școlar județean precum și faptul că există pe

rolul instanței și o acțiune în anularea actului, fiind astfel îndeplinită

condiția inexorabilă prevăzută de legiuitor prin art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.E.C.T., criticând-o pentru

nelegalitate și invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. precum

și cele ale Legii nr. 554/2004.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, nestructurate conform dispozițiilor art. 302

1

și 304 C.

proc. civ., coroborate cu cele ale art. 14, 15 și 28 din Legea nr. 554/2004, se

susține că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea întrucât în cauză nu

sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a se putea

dispune suspendarea, neexistând un caz justificat pentru suspendare și nici nu

se creează o pagubă iminentă inspectoratului școlar județean conform art. 2 alin.

(1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 și nici reclamantului care revine la

catedră. În opinia recurentului nu există un prejudiciu material, dar

previzibil cu evidență, sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării

acestuia.

Recurentul mai susține că

instanța nu a analizat temeinicia cererii din această perspectivă și a

pronunțat o soluție arbitrară în raport cu probele administrate în cauză,

contrar dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cauza în raport cu

toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și

apărările formulate precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, un element

definitoriu al actului administrativ este și acela al prezumției de legalitate

al acestuia, prezumție exprimată și prin faptul că este executoriu din oficiu

(ex officio).

Ca excepție de la această

regulă, legiuitorul a prevăzut totuși posibilitatea suspendării executării

actului administrativ, cazurile, condițiile și procedura suspendării fiind

prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, contrar celor

susținute de recurentul - reclamant, Înalta Curte constată că instanța de fond

a fost preocupată de examinarea aplicabilității dispozițiilor art. 15 din Legea

nr. 554/2004, încercând să deceleze existența atât a cazului bine justificat

cât și a necesității prevenirii unei pagube iminente, fără a face vreo referire

în sensul că aceste condiții, prevăzute la alin. (1) al art. 14 din Legea nr. 554/2004,

nu ar fi necesar a fi îndeplinite în situația prevăzută de art. 15.

Este însă cunoscut că în

faza soluționării cererii de suspendare, instanța nu se poate pronunța cu

privire la nelegalitatea actului, dar poate constata existența cazului bine

justificat sintagmă a cărui înțeles a fost cristalizată în sensul că aceasta

semnifică împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Înalta Curte constată că, în

cauză, instanța de fond a făcut referire atât la acțiunea în anulare cât și la

aspectele legate de ordinul atacat de natură a defini existența cazului bine

justificat, chiar dacă nu menționează expres acest lucru (fila 30 verso și fila

31 dosar fond).

Referitor la prevenirea pagubei

iminente, instanța de fond a avut în vedere definiția dată acesteia în art. 2 alin.

(1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, precum și toate aspectele, prezentate în

detaliu (fila 31 dosar fond), ce au condus la formarea convingerii acesteia,

contrar celor susținute de recurentul-pârât.

Este de observat și că

într-adevăr, intimatul-reclamant, sancționat la 6 iunie 2007, nu a mai fost

numit în Comisia județeană pentru coordonarea acțiunilor privind organizarea și

desfășurarea examenului de bacalaureat 2007, președintele acesteia fiind însă

inspectorul școlar general numit prin detașare la 8 iunie 2006 (fila 20 dosar

fond) și care prin propria sa decizie din 14 iunie 2007 (fila 21 dosar fond) a

stabilit componența comisiei a cărei președinte s-a numit.

În plus, Înalta Curte

constată că nici faptul că, pe parcursul litigiilor, recurentul-pârât a emis un

nou ordin de eliberare din funcția de inspector școlar general a intimatului (ordinul

nr. 1998 din 4 septembrie 2007 fila 13 dosar recurs) nu este de natură a determina

schimbarea sentinței atacate.

Prin urmare, constatând că

criticile aduse soluției primei instanțe sunt nefondate, se va respinge

recursul în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

coroborate cu cele ale art. 14, 15 și 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.E.C.T. împotriva sentinței nr. 102 din 25 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2007.