ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 561/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 561/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 561/2016

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la

data de 19 octombrie 1993, sub nr. x/1993, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca,

reclamanții A., B., C. și D. au chemat

în judecată pe pârâții E., F., G. și H., solicitând instanței de judecată ca,

prin hotărârea ce va pronunța: 1) să oblige pe pârâta 4 să le recunoască

dreptul de proprietate asupra grajdului nr. 5, cu împrejmuiri, instalații și

teren aferent de 4.000 mp; 2) să pronunțe o hotărâre care să țină Ioc de

contract autentic, apt pentru mtabulare; 3) să dispună anularea parțială a

înscrierii în C.F. a imobilului în discuție cu privire la pârâții persoane

fizice; 4) să oblige pe aceeași pârâți să le recunoască un drept de servitute

de trecere.

Pârâții

persoane fizice au formulat întâmpinare și cerere reconvențîonaiă prin care au

solicitat să se constate nulitatea absolută a licitației din 6 mai 1991 prin

care reclamanții au cumpărat ferma, cu motivarea că H. (vânzător) făcuse parte

unul dintre cumpărători, reclamantul D.

Totodată, H., I.,

J., K., L. și M. au formulat cereri de intervenție în interes propriu,

solicitând constatarea nulității licitației din luna iulie 1991 și

reconstituirea dreptului lor de proprietate.

Ulterior, au

mai formulat cereri de intervenție N. (cerere accesorie în sprijinul

reclamantului O.), P. și S. (în interes propriu), aceștia din urmă

pretinzându-se foștii proprietari ai terenurilor pe care s-au intabulat pârâții

și solicitând, în contradictoriu și cu Consiliul local Cluj, contravaloarea

terenului, la prețul pieței.

Cauza a fost

declinată la Tribunalul Cluj, prin încheierea civilă nr. 6432 din 17 iunie

1998, pronunțată în Dosarul nr. x/1993.

Prin sentința

civilă nr. 541 din 20 noiembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. x/1998,

Tribunalului Cluj a admis, în parte, acțiunea principală, cererea

reconvențională, precum și cererile de intervenție,

a constatat nulitatea absolută a

licitațiilor din 6 mai 1991 și respectiv din iulie 1991 și a dispus

rectificarea C.F. Someșeni în sensul radierii dreptului de proprietate al

pârâților persoane fizice, respingând restul pretențiilor. Totodată, au fost

dați în debit intervenienții H. și K., a fost anulată, ca netimbrată, cererea

de intervenție formulată de L. și M. și ca insuficient timbrată cea a

intervenientului J. A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu

formulată de O. și P., decedat, continuată de succesorii acestuia și au fost

admise, în parte, cererile de intervenție accesorie formulate de N. și R., în

măsura admiterii acțiunii reclamantului O., fiind dați în debit cu taxele de

timbru neachitate.

Prin Decizia

civilă nr. 176 din 14 septembrie 2000 a Curții de Apel Cluj, secția civilă,

pronunțată în Dosarul nr. x/2000,

au

fost respinse, ca nefondate, apelurile reclamanților, ale pârâților și ale

intervenlenților N. și R., a fost admis apelul intervenientului H., fiind

modificată sentința sub aspectul dării în debit a acestuia cu taxa de timbru,

anulând ca atare cererea de intervenție. Au fost anulate, ca netimbrate,

apelurile intervemenților T. și O., s-a constatat renunțarea la judecata

apelului de către intervenientul I., fiind menținute restul dispozițiilor

instanței de fond.

Prin Decizia

civilă nr. 6234 din 10 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. x/2000, Înalta

Curte de Casație și Justiție

a

admis recursurile declarate de reclamanți, de pârâții E., U., V., G. și de

intervenienții N. și R. împotriva Deciziei nr. 176 din 14 septembrie 2000 a

Curții de Apel Cluj, a modificat decizia recurată și sentința nr. 541 din 30

noiembrie 1999 a Tribunalului Cluj, secția civilă, și rejudecând, a admis, în

parte, acțiunea cu privire la capătul 1 de cerere,

fiind

înlăturate dispozițiile privind anularea licitației din. iulie 1991 și a

respins, ca nefondată, cererea reconvențională a pârâților. Totodată, decizia

recurată a fost casată, în parte, fiind trimisă cauza instanței de apel pentru

rejudecare cu privire la capetele 2, 3 și 4 din cererea introductivă privind

(2) pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare, (3) anularea parțială a înscrierii din C.F. și (4) obligarea

pârâților la recunoașterea unui drept de servitute de trecere.

Prin Decizia

civilă nr. 306/A din 12 iunie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr.

x/117/2005,

a fost

respinsă excepția nulității invocată de către intimații G., E., U., V. și F. și

au fost admise apelurile formulate de către reclamanți și intervenienții

accesorii N. și R. în contra sentinței civile nr, 541 din 30 noiembrie 2000,

pronunțată în Dosarul civil nr. x/1998 al Tribunalului Cluj, care a fost

schimbată în sensul admiterii acțiunii formulate de către reclamanți împotriva

pârâților, precum șî a cererii de intervenție formulată de intervenienții N. și

R. în favoarea reclamanților.

În consecință,

s-a dispus rectificarea suprafeței parcelelor înscrise în C.F., Cluj-Napoca, de

la 1 ha și 8.313 mp, la 1 ha și 7.308 mp cât este în realitate și dezmembrarea nr.

top pe care se identifică terenul în suprafață de 4.000 mp, înscrise în C.F.,

Cluj, conform raportului de expertiză întocmit de expert în varianta I și

alipirea nr. top pe care se identifică terenul în suprafață de 3.428 mp, cu nr.

top pe care se identifică terenul în suprafață de 448 mp într-o singură parcela

cu o suprafață totală de 3.876 mp, teren intravilan din localitatea Cluj-Napoca,

care s-a reânscris pe vechii proprietari. A fost obligat pârâtul Consiliul

local al municipiului Cluj Napoca - Comisia de Lichidare a C.A.P. Someșeni sa

încheie cu reclamanții act apt de imtabulare pentru terenul în suprafață de

3.876 mp, identificat anterior și grajdul nr. 5, edificat pe acesta potrivit

procesului-verbal de licitație din 6 mai 1991 și a actului adițional din

aceeași dată, în caz contrar hotărârea pronunțată urmând să țină loc de act

autentic notarial. A fost dispusă anularea înscrierilor dreptului de

proprietate ale pârâților F., G. și a defunctului E. asupra parcelei în.

suprafață de 3.876 mp, cu consecința rectificării C.F., Cluj, în sensul

radierii dreptului lor de proprietate și al înscrierii dreptului de proprietate

în favoarea reclamanților în cotă de % fiecare, cu titlu de cumpărare la

licitație, precum și. înscrierea construcției grajd, pe fundație din beton,

zidărie din cărămidă și B.C.A., acoperit cu plăci de azbociment, ridicată pe

parcela cu suprafața de 3.876 mp.

Au fost

obligați pârâții să recunoască reclamanților dreptul de servitute de trecere

asupra parcelei din C.F., Cluj, în suprafață de 572 mp și asupra parcelei din

C.F., Cluj, în suprafață de 1 ha și 6.860 mp., în favoarea

parcelei

în suprafață de 3.876 mp, pe o lățime de 6 metri de-a lungul și de-a latul

parcelei reclamanților și în continuare spre calea publică de acces, lățimea de

6 metri fiind calculată de ia limita proprietății pârâților spre calea publică

și s-a dispus intabularea dreptului de servitute în favoarea reclamanților în

cartea funciară. Totodată au fost respinse, ca inadmisibile, cererea

intimaților privind despăgubirile determinate de instituirea dreptului de

servitute, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de X.

Prin Decizia civilă

nr. 75/R din 11 ianuarie 2013, Curtea de Apel Cluj

a admis, în parte, recursul declarat

de pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile

nr. 306/A din 12 iunie 2012 a Tribunalului Cluj care a fost casată, în parte,

cu privire la dispozițiile referitoare la identificarea în regim de C.F. a

terenului în suprafață de 3.876 mp aferent grajdului nr. 5, rectificarea

suprafețelor de C.F. în care se regăsește acest teren, dezmembrarea și alipirea

nr. top. pe care se identifică acest teren, anularea înscrierilor în C.F. în

favoarea pârâților cu privire la același teren, stabilirea servitutii de

trecere, intabularea în C.F. a dreptului de servitute și a dreptului de

proprietate al reclamanților, în aceste limite cauza fiind trimisă spre

rejudecare la același tribunal, fiind menținute restul dispozițiilor din

decizia recurată.

A fost

respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamanți și intervenienții N. și R.

în contra aceleiași decizii. Au fost respinse, ca nefondate, motivele din

recursul pârâților persoane fizice având ca obiect Încheierea civilă nr. 55/A/CC

din 10 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2010 al Tribunalului Cluj,

precum și servitutea de trecere stabilită prin decizia recurată și au fost

anulate, ca netimbrate, restul motivelor din recursul acelorași pârâți.

Prin Decizia

civilă nr. 110 din 5 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/117/2005 al

Tribunalului Cluj,

au

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarat de reclamanți și de intervenienții

N. și R. împotriva sentinței civile nr. 541 din 30 noiembrie 2000, pronunțată

în Dosarul nr. x/1998 al Tribunalului Cluj.

Prin Decizia

nr. 573/R din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj

a fost respins, ea nefondat, recursul

declarat de reclamanți și întervenienții N. și R. și ca inadmisibil, recursul

declarat de pârâții E., U., V., F. și G. împotriva Deciziei civile nr. 110 din

5 februarie 2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr. x/117/2015.

Prin

cererea de revizuire formulată la data de 23 decembrie 2011,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.

7 alin. (1) și (2) C. proc. civ., reclamanții O., B., C. și D. au solicitat

anularea Deciziei nr. 573/R din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel

Cluj,

precum și a Deciziei civile nr. 110 din 5 februarie 2015, pronunțată în Dosarul

nr. x/117/2005 al Tribunalului Cluj, ca fiind potrivnice Deciziei civile nr. 6234

din 10 noiembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Revizuenții

au arătat că prin Decizia civilă nr. 6234 din 10 noiembrie 2004 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție a fost modificată sentința civilă nr. 541/1999 a

Tribunalului Cluj, în sensul admiterii în mod irevocabil a primului capăt de

cerere privind obligarea Comisiei de lichidare a C.A.P. Someșeni la

recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor dobândite prin

contractul de vânzare-cumpârate din 6 mai 1991.

În schimb, prin Decizia civilă nr. 110/A/2015,

pronunțată în apel de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. x/2005, menținută în

recurs prin Decizia nr. 573/R din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de

Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2015, instanțele de control au dispus menținerea

hotărârii pronunțate la fond, tară a indica în ce limite se păstrează hotărârea

atacată, cu atât mai mult cu cât asupra capătului privind constituirea

servitutii de trecere s-a decis cu autoritate de lucru judecat prin Decizia civilă

nr. 75/R/2013, pronunțată în recurs de Tribunalul Cluj.

Revizuenții

au apreciat că există contrarietate între decizia pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție prin care se recunoaște dreptul de proprietate asupra

imobilului teren și construcția-grajd nr. 5 și decizia curții de apel privind

constituirea dreptului de servitute în favoarea imobilului subsemnaților, pe o

lățime de 6 ml de-a lungul și de-a latul parcelei reclamanților și în

continuare spre calea de acces publică, pe de o parte, și hotărârea pronunțată

în ultimul ciclu procesual, respectiv Decizia nr. 573/R din 23 noiembrie 2015 a

Curții de Apel Cluj, prin care a fost menținută soluția dată de Tribunalul Cluj

prin Decizia civilă nr. 110/A/2015, de respingere a apelului declarat de

reclamanții-revizuenți cu privire la servitutea de trecere.

Cererea de

revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ea atare în considerarea

argumentelor ce succed.

Revizuirea reprezintă acea cale

extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri

judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele

împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Motivele de

revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru flecare

caz în parte, îndeplinirea unor condiții specifice.

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază,

Dispoziția

legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de

revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

În ipoteza de

revizuire invocată de revizuenți, potrivit dispozițiilor art. 322

alin.

(1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...). dacă există hotătâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași, calitate.

Cazul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea

de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua

hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și

având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară,

aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri

reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat".

Rezultă că, revizuirea întemeiată pe

textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ

următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive,

hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla

identitate de părți, obiect și cauză. De asemenea, hotărârile, trebuie să fie

pronunțate în dosare diferite, ce privesc două cereri de chemare în judecată

distincte.

În

acest sens, tripla identitate, ca și

condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, trebuie analizată în raport

de dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când

a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză

și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași

calitate".

Cerințele

legale menționate nu sunt îndeplinite în cauză, deciziile invocate ca

potrivnice fiind pronunțate în același dosar, în cicluri procesuale diferite.

Astfel,

prin Decizia civilă nr. 6234 din 10 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. x/2000,

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de

reclamanți, de pârâții E., U., V., G. și de intervenienții N. și R. împotriva Deciziei

nr. 176 din 14 septembrie 2000 a Curții de Apel Cluj, a modificat, în parte,

decizia recurată și sentința nr. 541 din 30 noiembrie 1999 a Tribunalului Cluj,

secția civilă și rejudecând, a fost admis, în parte, capătul 1 al cererii de

chemare în judecată înregistrată la data de 19 octombrie 1993. Totodată, în urma

casării, în parte, a fost trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond,

Tribunalul Cluj, în vederea soluționării capetelor 2, 3 și 4 ale cererii de

chemare în judecată.

Prin Decizia

civilă nr. 306/A din 12 iunie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr.

x/117/2005, au fost admise apelurile formulate de către reclamanți și

intervenienții accesorii N. și R. in contra sentinței civile nr. 541 din 30

noiembrie 2000, pronunțată de Tribunalul

Cluj, care a fost

schimbată în sensul admiterii acțiunii formulate de către reclamanți împotriva

pârâților, precum și a cererii de intervenție formulată de irnervenienții N. și

R.

Prin Decizia

nr. 75/R din 11 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj a fost trimisa cauza spre

rejudecare la instanța de apel, fiind casate dispozițiile Deciziei civile nr. 306/A

din 12 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în apel, referitoare la

identificarea în regim de C.F. a terenului în suprafață de 3.876 mp aferent

grajdului nr. 5, rectificarea suprafețelor de C.F. în care se regăsește acest

teren, dezmembrarea și alipirea nr. top. pe care se identifică acest teren,

anularea înscrierilor în C.F. în favoarea pârâților cu privire la același

teren, stabilirea servitutii de trecere, intabularea în C.F. a dreptului de

servitute și a dreptului de proprietate al reclamanților.

Ulterior, prin

Decizia nr. 110/A din 5 februarie 2015 a Tribunalului Cluj, secția I civilă, a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți și mtervemenții

accesorii N. și R. împotriva sentinței civile nr. 541 din 20 noiembrie 2000,

pronunțată de instanța de fond, iar prin Decizia nr. 573/R din 23 noiembrie

2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat,

recursul acelorași părți și ca inadmisibil, recursul pârâților persoane fizice,

îndreptate împotriva Deciziei instanței de apel nr. 110/A din 5 februarie 2015,

pronunțată în al treilea ciclu procesual.

În consecință,

se invocă contrari etatea între decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.

6234 din 10 noiembrie 2004, pronunțată în cauză în primul ciclu procesual și Deciziile

nr. 110/A din 5 februarie 2015 a Tribunalului Cluj, secția I civilă, de

soluționare a apelului și respectiv nr. 573/R din 23 noiembrie 2015 a Curții de

Apel Cluj, secția I civilă, de soluționare a recursului, pronunțate în același

dosar, în al treilea ciclu procesual.

Se

reține că prin Decizia nr. 6234 din 10 noiembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, a fost soluționat irevocabil capătul 1 a! cererii de

chemare în judecată, formulată de reclamanții revizuenți în prezenta cauză, ce

vizează recunoașterea dreptului de proprietate asupra grajdului nr. 5, cu

împrejmuiri, instalații și teren aferent de 4.000 mp de către pârâta H. Prin Deciziile

nr. 110/A din 5 februarie 2015 a Tribunalului Cluj, secția I civilă și

respectiv nr. 573/R din 23 noiembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă,

au fost soluționate irevocabil cererile reclamanților-revizuenți formulate în

capetele 3 și 4 ale aceleiași cereri introductive de instanță, ce privesc

intabularea dreptului lor de proprietate și constituirea unei servituti asupra

terenului pârâților persoane fizice.

Însă, în cazul

în care hotărârile pretins potrivnice sunt pronunțate în același dosar, aflat

în diferite faze procesuale, iar nu în dosare diferite, cererea nu poate fi

primită, problema existenței unor hotărâri potrivnice și a încălcării

autorității de

lucru judecat, subsumat dispozițiilor art.

322 pct. 7 C. proc. civ., punându-se nuj atunci când hotărârile au fost

pronunțate în dosare deosebite. Partea are ia îndemână alte remedii procesuale

pentru cazul în care dispozițiile irevocabile pretins potrivnice s-au pronunțat

în același dosar.

Raportând

cererea de revizuire formulată, la cerințele impuse de dispozițiile art. 322 pct.

7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, aceste

condiții nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire

reglementat de acest text de lege.

În consecință,

având în vedere dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora

dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire și Ia faptele

pe care se întemeiază, cererea de revizuire formulată de revizuenții O., B., C.

și D. urmează să fie respinsă, ca inadmisibilă.

La

cererea intimaților, având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., revizuenții vor fi obligați, în solidar, la plata sumei de 3.000 de lei,

cu titlu cheltuieli de judecată către intimați, micșorate conform art. 274 alin.

(3) C. proc. civ., raportat la complexitatea pricinii, numărul de termene acordate

în cauză și activitatea avocatului care i-a asistat în calea de atac.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții O., B., C. și D.

împotriva Deciziei nr. 573/R din 23 noiembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția

I civilă, și a Deciziei nr. 110/A din 5 februarie 2015 a Tribunalului Cluj, secția

I civilă.

Obligă

pe revizuenți la plata sumei de 3.000 de lei, cu titlu cheltuieli de judecată,

micșorate conform art. 274 alin, (3) C. proc. civ., către intimații E., U., V.,

F. și G.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 martie 2016.