ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6234/2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6234/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19

octombrie 1993 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanții G.T., D.C., Z.R. și

L.G. au chemat în judecată pe pârâții S.O., V.P., R.A. și Comisia de lichidare

a C.A.P. Someșeni, formulând patru capete de cerere, prin care au solicitat

instanței:

1) să oblige pe pârâta 4 să le

recunoască dreptul de proprietate asupra grajdului nr. 5, cu împrejmuiri,

instalații și teren aferent de 4000 mp;

2) să pronunțe o hotărâre care să

țină loc de contract autentic, apt pentru intabulare;

3) să dispună anularea parțială a

înscrierii în C.F. nr. 2323 a imobilului în discuție cu privire la pârâții

persoane fizice;

4) să oblige pe aceeași pârâți să le

recunoască un drept de servitute de trecere.

Pârâții persoane fizice au formulat

întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând să se constate nulitatea

absolută a licitației din 6 mai 1991 prin care reclamanții au cumpărat ferma,

cu motivarea că din comisia de lichidare a C.A.P. Someșeni (vânzător) făcuse

parte unul dintre cumpărători, reclamantul L.G.

În cauză au formulat cereri de

intervenție în interes propriu, solicitând constatarea nulității licitației din

luna iulie 1991 și reconstituirea dreptului lor de proprietate, mai multe

persoane fizice: P.P., D.A., M.I., T.A., L.A., S.D.

Ulterior au mai formulat cereri de

intervenție: B.C.(cerere accesorie în sprijinul reclamantului G.T.), C.A. și R.A.(în

interes propriu), aceștia din urmă pretinzându-se foștii proprietari ai

terenurilor pe care s-au intabulat pârâții, au solicitat în contradictoriu și

cu Consiliul local Cluj contravaloarea, la prețul pieței, a terenului.

Intervenienții C. și R. (succesorii

lui A., decedat) au mai solicitat ca cererea lor de intervenție să se judece și

în contradictoriu cu RA T.U.C. Cluj, al cărei depou de tramvaie ocupă o parte

din terenul ce le-a aparținut lor.

După efectuarea expertizelor

tehnice, cauza a fost declinată la Tribunalul Cluj care prin sentința civilă

nr. 541 din 30 noiembrie 1999 a admis în parte acțiunea principală și în parte

cererea reconvențională, ca și cererile de intervenție.

A constatat nulitatea absolută a

licitației din 6 mai 1991 și a celei din iulie 1991. A dispus rectificarea

cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților

persoane fizice, respingând restul pretențiilor.

Au fost dați în debit intervenienții

P.D., T.A., a fost anulată ca netimbrată cererea de intervenție formulată de L.I.

și S.D. ca și insuficient timbrată cea a intervenientului M.I.

A fost respinsă cererea de

intervenție în interes propriu formulată de C.A. și R.A., decedat, continuată

de succesorii acestuia.

Au fost admise în parte cererile de

intervenție accesorie formulate de B.C. și D.A., în măsura admiterii acțiunii

reclamantului G.T., fiind dați în debit cu taxele de timbru neachitate.

A reținut instanța de fond în

motivare că:

-

La 6 mai 1991 s-a încheiat la sediul C.A.P. Someșeni procesul-verbal nr. 476 cu

ocazia vânzării la licitație a grajdului nr. 5, adjudecători fiind reclamanții.

Procesul verbal a fost completat printr-un act adițional prin care s-a

delimitat porțiunea din grajdul cumpărat ce revenea fiecăruia dintre

cumpărători, fiind făcute de asemenea precizări privind terenul limitrof

aferent grajdului adjudecat. Întrucât dintr-un înscris emis de Prefectură a

rezultat că reclamantul L.G. a făcut parte din Comisia de lichidare a CAP,

instanța, făcând aplicarea art. 1308 C. civ., a constatat nulă licitația prin

care reclamanții au cumpărat, admițându-se astfel cererea reconvențională a

pârâților.

-

Cu privire la licitația ulterioară, din 20 iulie 1991, prin care s-a vândut

ferma zootehnică cu construcțiile și utilajele aferente, către pârâți,

tribunalul a constatat că există de asemenea cauze de nulitate.

S-a

invocat astfel încălcarea art. 500 și urm. C. proc. civ., privind procedura

vânzării la licitație, constând în neefectuarea publicațiilor de vânzare și în

micșorarea prețului.

Pentru

aceste considerente a fost admisă acțiunea principală și cererile de

intervenție ale lui C.A., fam. R., constatându-se nulitatea licitației din 20

iulie 1991, cu consecința radierii dreptului de proprietate al pârâților

persoane fizice.

Prin

decizia civilă nr. 176 din 14 septembrie 2000, Curtea de Apel Cluj, secția

civilă, a respins ca nefondate apelurile reclamanților, ale pârâților și ale

intervenienților B. și D., a admis apelul intervenientului P.P., a modificat

sentința sub aspectul dării în debit a acestuia cu taxa de timbru, anulând ca

atare cererea de intervenție; au fost anulate ca netimbrate apelurile

intervenienților R. și C., s-a constatat renunțarea la judecata apelului din

partea succesorilor intervenienți D.A. și s-au menținut restul dispozițiilor

instanței de fond.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs:

1.pârâții S.O., V.P. și R.A., prin

avocat;

2.

reclamanții G.T., D.C., Z.R. și L.G., precum și intervenienții B.C. și D.A.

Recursurile

au fost declarate în termenul legal.

Înainte

de primul termen, la 21 martie 2001, recurenții-reclamanți au invocat însă

excepția nulității recursului declarat de pârâți, calea de atac nefiind

motivată.

Față

de excepția invocată, succesorii în drepturi ai pârâtului S.O. sen., decedat la

18 februarie 2001, au solicitat repunerea în termenul de motivare a recursului,

susținând că în mod eronat comunicarea deciziei recurate s-a făcut în str. H.

nr. 12, în loc de str. H. nr. 121, cum era corect. Cererea a fost formulată la

data de 5 martie 2004.

Potrivit

art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra

excepțiilor de procedură (...) care fac de prisos, în totul sau în parte,

cercetarea în fond a pricinii.

Ca

atare, examinând excepția invocată cu privire la recursul pârâților-reclamanți

reconvenționali, Înalta Curte constată următoarele:

Acțiunea

se află pe rolul instanțelor din 19 octombrie 1993, în petitul cererii introductive

adresa pârâtului S.O. sen., fiind str. H. nr. 12.

La

12 ianuarie 1994 pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională,

adresa pârâtului în discuție fiind indicată aceeași, respectiv str. H. nr. 12.

Pe

parcursul procesului, aceasta a fost adresa unde s-au întocmit actele de

procedură.

La

data pronunțării deciziei recurate se comunica separat părților litigante

dispozitivul și considerentele.

S-a

susținut de către recurenții-reclamanți că dispozitivul a fost comunicat lui S.O.

la aceeași adresă, iar el a semnat personal. Din verificarea de scripte cu

copia procesului-verbal de licitație din 20 iulie 1991 rezultă cu evidență că

este vorba de două semnături complet diferite.

Coroborând

acest fapt cu împrejurarea deasemeni dovedită, că domiciliul acelui pârât era

la nr. 121, iar nu 12, apare plauzibilă susținerea moștenitorilor lui S.O. că

nu s-a primit decizia pronunțată în apel, pentru a permite motivarea recursului

declarat.

Văzând

că la primul termen de judecată, 27 aprilie 2001, aceștia au formulat cerere de

comunicare, iar motivele de recurs au fost depuse la Curtea de Apel Cluj la 4

mai 2001, văzând și dispozițiile art. 48 alin. (2) C. proc. civ., excepția

ridicată va fi respinsă, recursul pârâților fiind considerat depus în termen.

Cu

privire la motivele de recurs invocate:

1.

Pârâții au susținut incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 6,

8, 9 și 11 C. proc. civ., generic, invocând următoarele:

-

Curtea de Apel Cluj a anulat cererea de intervenție formulată de P.P., dar cu

toate acestea i-a dat eficiență, menținând soluția de anulare a procesului

verbal de licitație din iulie 1991;

-

instanțele nu s-au pronunțat asupra excepției lipsei calității procesual active

a intervenienților P.D., M. și T., excepție ridicată de pârâți. Ca atare, se

consideră că greșit s-a anulat procesul verbal de licitație la cererea unor

persoane care nu au titlu de proprietate.

2.

Prin recursul lor, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 10 C.

proc. civ., reclamanții și intervenienții B. și D. au susținut în esență că:

-

anulând procesul verbal de licitație din mai 1991 (prin admiterea cererii

reconvenționale), instanțele au ignorat probele dosarului și dispozițiile

legale din materia contractului de mandat, fiind indiscutabil că L.G., fiind

interesat să cumpere active puse în vânzare, s-a abținut să facă parte din

comisia de licitație din mai 1991;

-

instanțele nu s-au pronunțat asupra împrejurării că în fapt au existat două

comisii de licitație: prima, din care nu a făcut parte L.G., și a doua,

constituită din iunie 1991, pe care acesta a condus-o în calitate de

președinte;

-

greșit a fost respinsă proba solicitată de reclamanți, privind atașarea

dosarului ce a stat la baza intabulării pârâților în cartea funciară, cu

suprafețe, de teren ce nu formaseră obiect al vânzării-cumpărării;

-

nemotivarea respingerii cererii de intervenție formulată de B. și D., foștii

proprietari ai terenului ce fusese cooperativizat și care a fost intabulat de

pârâți.

Acești

intervenienți și-au justificat interesul prin împrejurarea că au vândut deja

reclamantului G.T. terenul aferent fermei cumpărare de acesta, astfel încât

instanța ar trebui să pronunțe a hotărâre în acest sens, care să permită

intabularea acestui reclamant.

S-au

mai depus: copiile certificate ale unor înscrisuri deja existente la dosar,

copiile unei sentințe penale din anul 2003, ale adeverințelor emise conform

Legii nr. 18/1991 unor intervenienți, foști proprietari ai terenurilor C.A.P.

Someșeni, s-a procedat la confruntare cu originalul a copiei procesului-verbal

de licitație din mai 1991.

Prin

întâmpinare, Regia de transport urban a cerut respingerea pretențiilor

intervenienților cu privire la terenul expropriat de la C.A.P. Someșeni în anul

1986, pe care s-a construit depoul de tramvaie.

Recursurile

sunt fondate, urmând a fi admise în sensul și pentru considerentele ce urmează:

1.

Cu privire la recursul pârâților. Într-adevăr, astfel cum se susține și rezultă

din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, anularea licitației din iulie

1991 nu a fost solicitată de reclamanți, ci numai de intervenienții în interes

propriu P.P., D.A., M.I., T.A., L.A. și S.D.(dosar judecătorie). Or, aceste

cereri au fost anulate ca netimbrate, astfel încât, nemaifiind investite cu

soluționarea lor, instanțele nu le mai putea da eficiență.

Ca

atare, este incidentă în cauză dispoziția art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,

potrivit cu care modificarea unei hotărâri se poate cere când instanța a

acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

2.

Cu privire la recursul reclamanților și al intervenienților accesorie B.C. și D.A.

Motivele

reținute de ambele instanțe pentru anularea licitației din mai 1991 sunt

contradictorii, ele rezultând din interpretarea greșită a actelor dosarului.

Astfel cum cu temei se susține în recursul reclamanților, în speță nu se putea

reține incidența art. 1308 pct. 2 C. civ. pentru a sancționa cu nulitatea, pe

motiv de incapacitate a adjudecătorului L.G., licitația din luna mai 1991.

Potrivit

art. 1306 C. civ., pot cumpăra și vinde toți cei cărora nu le este oprit de

lege.

Excepțiile

de la regula capacității sunt de strictă interpretare și trebuie să fie

temeinic dovedite. În speță, rezultă fără dubii că L.G. încă din 2 martie 1991

și-a manifestat dorința de abținere de a fi desemnat să facă parte din comisia

de vânzare a fermei nr. 5, întrucât dorea să participe în calitate de

cumpărător la acea licitație. El nici nu a făcut parte din comisie, astfel cum

rezultă din copia legalizată și confruntată cu originalul a procesului-verbal

din 6 mai 1991. Pe de altă parte, din clauzele contractului adițional se poate

prezuma că au fost încheiate, cel puțin cu privire la construcție, patru

contracte, având stabilit un obiect și un preț determinat. Ca atare, greșit s-a

anulat această licitație, motiv pentru care Curtea va modifica hotărârile, în

sensul admiterii primului capăt de cerere, obligând Comisia de lichidare a

C.A.P. Someșeni să le recunoască reclamanților dreptul de proprietate asupra

bunurilor dobândite la 6 mai 1991 prin contractul de vânzare-cumpărare.

Pentru că s-a constatat nefondată cererea

reconvențională, aceasta va fi respinsă.

Întrucât,

potrivit art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra

fondului pricinii numai în cazul în care casează hotărârea atacată în scopul

aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite,

iar în speță, cu privire la capetele de cerere 2, 3 și 4 ale reclamanților,

precum și la cererile de intervenție ale recurenților, situația de fapt nu

apare pe deplin stabilită, se impune casarea cu trimitere la aceeași instanță

de apel.

Cu

ocazia rejudecării, în virtutea rolului său devolutiv, instanța de apel va

administra probe pertinente și concludente pentru a soluționa cererea

reclamanților vizând pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc

de act apt de intabulare (în condițiile opunerii pârâtei de rangul 4 și față de

admiterea prin prezentul recurs a primului capăt de cerere), pentru a clarifica

apoi consecințele asupra înscrierii pârâților în cartea funciară cu toată

suprafața de teren a fostului C.A.P. Someșeni și pentru soluționarea capătului

de cerere privind recunoașterea unui servituți de trecere, capete de cerere de

care în ciclul procesual anterior nu s-a preocupat.

Se

va soluționa cu aceeași ocazie, în raport cu probele ce se vor administra de

cei interesați, cererea de intervenție accesorie formulată de recurenții B.C. și

D.A.

Pentru

considerentele ce preced, în urma admiterii recursurilor formulate, vor fi

modificate în parte hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, va fi admis

primul capăt de cerere în contradictoriu cu Comisia de lichidare a C.A.P.

Someșeni, va fi respinsă cererea reconvențională a pârâților, va fi respinsă

dispoziția privind anularea licitației din iulie 1991, casându-se decizia

recurată cu trimitere spre rejudecare, în limitele anterior expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanții D.C.,

G.T., L.G., Z.R., pârâții S.O. jr., S.M.T., M.R.C., R.A. și intervenienții B.C.

și D.A. împotriva deciziei nr. 176 din 14 septembrie 2000 a Curții de Apel

Cluj, secția civilă.

Modifică în parte decizia recurată

și sentința nr. 541 din 30 noiembrie 1999 a Tribunalului Cluj, secția civilă,

și rejudecând, admite în parte acțiunea cu privire la capătul 1 de cerere,

înlătură dispozițiile privind anularea licitației din iulie 1991 la cererea

intervenienților și respinge ca nefondată cererea reconvențională a pârâților.

Casează decizia recurată în parte și

trimite cauza instanței de apel pentru rejudecare numai cu privire la capetele

2, 3,4 de cerere din acțiunea introductivă: pronunțarea unei hotărâri care să

țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare (2), anularea parțială a

înscrierii nr. 2323 din Cartea funciară (3) și cap. 4: obligarea pârâților la

recunoașterea unui drept de servitute de trecere.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2004.