ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.10.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8435/2005

HOTĂRÂRE
25.10.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8435/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 8771 din 18

iulie 2002, reclamantul M.G.N. a solicitat în contradictoriu cu Primăria Valea

Călugărească anularea dispoziției nr. 407 din 14 iunie 2002 emisă de Primar

conform Legii nr. 10/2001 și obligarea pârâtei la plata prin echivalent a

construcției ce i-a fost demolată abuziv în anul 1988.

Prin sentința civilă nr. 159 din 7 martie 2003 Tribunalul Prahova a

admis contestația, a dispus anularea dispoziției atacate și a obligat pârâta la

plata sumei de 436.478.906 lei contravaloarea construcției demolate,

reținându-se că în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 118 din 20 mai 2003 Curtea de Apel Ploiești a

schimbat în tot sentința și pe fond a respins contestația formulată.

Reclamantul M.G.N. a declarat recurs, invocând motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că

instanța s-a pronunțat asupra altor motive de apel decât cele formulate de apelanta-pârâtă.

Prin decizia nr. 5300 din 24 septembrie 2004 Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursul declarat de M.G.N. a casat decizia civilă nr. 1180

din 20 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești și a trimis cauza la aceeași instanță

pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtă.

Prin decizia nr. 551 din 22 aprilie 2005, Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă, a admis apelul pârâtei Primăria comunei Valea Călugărească, a

schimbat în parte sentința nr. 159 din 7 martie 2003 a Tribunalului Prahova în

sensul că s-a constatat dreptul apelantului de a beneficia de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilul demolat din comuna Valea

Călugărească, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Primăria comunei Valea

Călugărească susținând, în esență, că hotărârea Curții de Apel Ploiești nu

cuprinde în dispozitiv, referire la considerentele deciziei de casare.

Recursul este nefondat.

Corect instanța de apel a constatat dreptul reclamantului de a beneficia

de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, dat fiind că s-a făcut dovada

preluării abuzive și a demolării construcțiilor proprietatea acestuia.

Potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 în cazul imobilelor

preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial, restituirea în natură se

dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar

pentru construcțiile demolate urmează a se acorda măsuri reparatorii prin

echivalent.

De asemenea, despăgubirile prin echivalent bănesc trebuie să fie plătite

conform art. 36 din Legea nr. 10/2001.

În consecință hotărârea pronunțată în apel se constată a fi legală,

astfel că recursul pârâtei urmează a fi respins, ca nefondat.

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria comunei Valea Călugărească prin Primar împotriva

deciziei civile nr. 551 din 22 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-09-24
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5300/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 18 iulie 2002, în fața Tribunalului Prahova, reclamantul M.G.N. a solicitat în contradictoriu cu Primăria Valea Călugărească anularea dispoziției nr. 4
ÎCCJ 2012-02-23
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 957/2012
construcției demolate. Primarul comunei Valea Călugărească a declarat apel, calea de atac fiind admisă prin Decizia civilă nr. 118 din 20 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recu
ÎCCJ 2010-05-05
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2343/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești reclamantul M.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - Comisia Centrală pent
ÎCCJ 2005-11-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9288/2005
al recursului de față a formulat, sub nr. 1314 din 9 noiembrie 2001, notificare și L.C., în calitate de moștenitoare a aceluiași autor, B.M. și cum decizia emisă de SC R. SA Valea Călugărească s-a referit și la această persoană, instanța de
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5797/2009
late. Sub acest aspect decizia nr. 257 din 10 noiembrie 2008 și sentința nr. 230 din 14 martie 2006 a Tribunalului Prahova, secția civilă, trebuiau casate iar dispoziția I.C.D.V.V. anulată în parte în sensul obligării I.C.D.V.V. dea înainta
Sursă