ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9288/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin notificarea nr. 119 din 31 mai

2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată SC R. SA Valea

Călugărească, județul Prahova, numita B.G.L. a solicitat restituirea în natură

a imobilului situat în comuna Valea Călugărească, sat Valea Mieilor, compus din

construcție și terenul din jurul casei, bun care a aparținut tatălui

solicitantei, B.M., decedat la data de 21 mai 1991.

La data de 24 aprilie 2001

reclamanta B.G.L. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul județean Prahova,

Consiliul Local Valea Călugărească, județul Prahova și SC R. SA Valea

Călugărească, județul Prahova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să

fie obligate a-i restitui în natură imobilul situat în comuna Valea

Călugărească, sat Valea Mieilor, care a aparținut tatălui reclamantei, B.M.,

bun care a trecut în proprietatea statului fără titlu, așa cum s-a reținut și

prin decizia nr. 1745 din 28 mai 1999 a Curții de Apel Ploiești.

În cursul litigiului, pârâta SC R. SA

Valea Călugărească, județul Prahova, a emis decizia nr. 16 din 29 martie 2002

(fila 36 dosar tribunal) prin care numitelor B.G.L. și L.C. li s-a restituit în

natură imobilul situat în Valea Călugărească, sat Valea Mieilor, compus din

construcția cu număr de inventar 109-0151 și teren în suprafață de 243 mp.

Deoarece pentru imobilul ce formează

obiect al recursului de față a formulat, sub nr. 1314 din 9 noiembrie 2001,

notificare și L.C., în calitate de moștenitoare a aceluiași autor, B.M. și cum

decizia emisă de SC R. SA Valea Călugărească s-a referit și la această

persoană, instanța de fond, la cererea reclamantei B.G.L., a dispus

introducerea în cauză a numitei L.C. (încheierea din 14 noiembrie 2002, fila 39

dosar tribunal).

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 161 din 12 martie 2003, a

respins acțiunea față de Consiliul județean Prahova pentru lipsa calității

procesuale pasive. A respins excepția de prematuritate a acțiunii. Prin aceeași

sentință tribunalul a admis în parte acțiunea și a „constatat că s-a retrocedat

contestatoarei suprafața de 489 mp și construcțiile aferente”.

A fost respins capătul de cerere

privind retrocedarea diferenței de teren în suprafață de 3378 mp identificat

prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert P.D.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de reclamanta B.G.L. și de numita L.C. a fost admis de Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr.145 din 12 iunie 2003, a

schimbat în parte hotărârea tribunalului și în fond, a admis contestația și a

dispus restituirea către B.G.L. și L.C. a întregului imobil situat în comuna

Valea Călugărească, așa cum a fost identificat prin expertiza întocmită de

inginer P.D. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal, a declarat recurs pârâta SC R. SA Valea Călugărească, județul

Prahova, care a invocat următoarele motive de casare: decizia recurată nu este

motivată; conform adeverinței nr. 2373 din 4 iunie 1999 eliberată de Primăria comunei

Valea Călugărească, reclamantelor li s-a reconstituit dreptul de proprietate

conform art. 37 din Legea nr. 18/1991 pentru întreaga suprafață de teren

menționată în adeverință, astfel că prin decizia recurată s-a produs o

îmbogățire fără just temei a acestora; din raportul de expertiză rezultă din

suprafața de 3867 mp, o suprafață de 655 mp este cultivată cu viță de vie „ori

cultura de viță de vie nu intră în categoria curți-construcții”.

Recursul nu este fondat.

Potrivit actului de vânzare

autentificat sub nr. 362/1937 de fostul Tribunal Muscel și transcris la grefa

Tribunalului Prahova sub nr. 5876/1937 (fila 21 dosar fond), autorul celor două

apelante, numitul M.I.I.B. a cumpărat de la I.B. (tatăl cumpărătorului) „un

trup de pământ arătură, fâneață și vie în mărime de 17 ha și jumătate situat în

comuna Valea Călugărească, satul Mieilor”. Potrivit aceluiași act de

vânzare-cumpărare pe acel „trup de pământ” se afla și o casă cu pivniță.

Prin adeverința nr. 2373 din 4 iunie

1999 eliberată de Primăria Comunei Valea Călugărească, județul Prahova (fila 44

dosar tribunal), act invocat în motivele de casare, celor două moștenitoare ale

defunctului B.M. li s-a reconstituit, conform Legii nr. 18/1991, numai

suprafața de 0,46 ha, din care 0,27 ha vie și 0,08 ha curți.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie-22

decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940

asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă în natură, în

condițiile prezentei legi.

Din textul citat rezultă că

restituirea în natură a terenurilor (inclusiv cele arabile) aflate în

intravilanul localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de lege,

dacă terenul respectiv este disponibil, adică nu este ocupat de construcții ale

terților ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până

la apariția Legii nr. 10/2001, persoane cărora li s-a constituit un drept de proprietate

în temeiul legilor anterioare.

Ținând seama că legiuitorul a avut

în vedere și acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea și

nerestituite cuprinsă la art. 1 din lege, rezultă că domeniul de reglementare

al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu

caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în

sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din

intravilanul localităților care, până la intrarea în vigoare a acesteia,

respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor

îndreptățite.

Din expertiza tehnică efectuată în

cauză (filele 60-62 dosar fond) rezultă că trenul revendicat este situat în

satul Valea Mieilor, comuna Valea Călugărească, având categoria

„curți-construcții”, că are suprafață de 3867 mp și face parte din suprafața de

17,5 ha menționată în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 362

din 30 iunie 1937. În cadrul perimetrului de 3867 mp se află edificate o

construcție de locuit, o cramă, o platformă betonată, magazii, fântână și se

găsește o plantație de vie pe spalieri în suprafață de 655 mp.

Întrucât imobilul revendicat de

succesoarele defunctului B.M., atât construcția, cât și terenul aferent în

suprafață de 3867 mp, se încadrează în domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001,

că terenul solicitat nu este ocupat de construcțiile unor terți și că el este

deținut fără titlu valabil de recurentă, se constată că în mod legal instanța

de apel a decis restituirea în natură a întregului imobil către cele două

persoane îndreptățite și cum retrocedarea s-a efectuat în temeiul legii,

reproșul formulat de recurentă în sensul că s-a produs o îmbogățire fără just

temei a celor două solicitante, se privește ca neîntemeiat.

Față de cele ce preced, recursul

declarat de pârâtă se constată că nu este fondat și va fi respins în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC R. SA Valea Călugărească împotriva deciziei nr. 145 din 12 iunie 2003

a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 16 noiembrie 2005.