ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4475/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 martie 2001 la Tribunalul Prahova reclamantul I.M. a chemat în judecată pe pârâții S.C. R. SA Valea Călugărească, APAPS București și Ministerul Finanțelor solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se restituie imobilele confiscate abuziv în primăvara anului 1952, inventarul agricol, inventarul vinicol, plantații de pomi fructiferi, împrejmuiri, porți, etc. și cele 30 de pogoane de teren. În motivare a arătat că prin actul dotal nr. 132 din 9 martie 1937 mama sa I.E., născută F. a primit din partea bunicului său G.F. o proprietate de 15 ha vie pe spalier, pe rod, construcții, inventar etc. în Comuna Valea Călugărească punct Valea Largă Județul Prahova.

În primăvara anului 1952 toate bunurile dobândite prin actul dotal nr. 132 din 9 martie 1937 au fost confiscate de autoritățile comuniste fără vreun act normativ, fără proces-verbal de predare-primire și fără vreo despăgubire și au intrat în patrimoniul fostului IAS Valea Călugărească (în prezent S.C. R. SA). În baza Legii nr. 18/1991 mamei sale I.E. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 10 ha în echivalent arabil, a primit 5 ha vie sub formă de acțiuni – pe care le-a dobândit reclamantul în calitate de fiu și succesor al acesteia restul de 10 ha vie și imobile și inventar au rămas în continuare în patrimoniul pârâtei S.C. R. SA. După decesul mamei sale i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru cele 10 ha de teren din care 3,350 m.p.

reprezintă curte administrativă aferentă, împrejurul casei fostă proprietate F., 1.825 m.p. vie și 9,5 ha echivalent arabil. Reclamantul a mai arătat că pe terenul în suprafață de 3.350 m.p. din vechile construcții ce au aparținut familiei și care au fost preluate în 1952 în prezent mai există un imobil de 120 m.p. fost atelier și povarnă, un imobil de 150 m.p. fosta locuință de administrator, un puț, un podeț, o groapă zidită ce făcea parte din cramă, bunuri a căror restituire o solicită, ca, de altfel, și toate bunurile mobile ce se mai găsesc încă, arătând că în crama din Valea Mieilor a identificat 12 butoaie mari cu capacități de 3.000 – 6.000 litri, marcate cu inițialele familiei, ornamente specifice, an de fabricație.

Pentru celelalte bunuri care nu mai există, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la contravaloarea lor, apreciată la suma de 8.000.000 lei, respectiv echivalentul a 300.000 dolari SUA. În drept s-a întemeiat pe dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ. La data de 31 mai 2001 și-a precizat acțiunea indicând bunurile confiscate în 1952 cu descrierea construcțiilor iar la 23 iulie 2001 a precizat din nou bunurile mobile confiscate. Reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât și a Ministerului Agriculturii și Agenția Domeniului Statului București. Prin sentința nr. 102 din 5 martie 2002 Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Agriculturii și Agenția Domeniilor Statului București și a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepția inadmisibilității acțiunii în privința revendicării terenului în suprafață de 15 ha. A admis în parte acțiunea așa cum a fost precizată. A obligat pârâta S.C. R. SA să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie bunurile imobile situate în comuna Valea Călugărească, Județul Prahova, identificate conform raportului de expertiză întocmit de experta C.M. și de G.A. A obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor să plătească reclamantului despăgubiri în valoare de 801.733.487 lei conform raportului de expertiză întocmit de experta C.M. și 257.729.000 lei conform raportului de expertiză întocmit de experta G.A. A obligat pârâții S.C. R. SA și Ministerul Finanțelor să plătească reclamantului suma de 12.313.392 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că Ministerul Agriculturii și Agenția Domeniului Statului nu dețin vreun bun revendicat. Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă deoarece, în conformitate cu art. 6 și art. 12 din Legea nr. 213/1998 în litigiile privitoare la dreptul de proprietate statul are calitate procesuală pasivă și este reprezentat în proces de Ministerul Finanțelor Publice. În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii instanța a reținut că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ. și este admisibilă în raport cu data introducerii care este anterioară datei apariției Legii nr. 10/2001. Cât privește terenul revendicat acțiunea este inadmisibilă în baza dreptului comun în raport cu împrejurarea că terenul revendicat a făcut obiectul legilor speciale de reparație (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2001).

În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut în esență că reclamantul este singurul moștenitor al autoarei sale I.E. (născută F.). Bunurile revendicate au fost preluate de stat fără titlu în anul 1952. Parte din bunurile mobile și imobile se află în administrarea pârâtei S.C. R. SA care a fost obligată la restituirea acestora iar pentru celelalte Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata despăgubirilor conform rapoartelor de expertiză. Împotriva acestei hotărâri reclamantul și pârâții Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, S.C. R. SA și APAPS au formulat apel. Reclamantul susține că în mod greșit instanța de fond a reținut că acțiunea în revendicare este inadmisibilă pentru suprafața de 15 ha deoarece sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1997 în sensul că suprafața a fost preluată fără titlu.

Mai este criticată hotărârea pentru că nu a avut în vedere prețurile de circulație actualizate și pentru că greșit a admis lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și a Agenției Domeniului Statului deoarece aceste instituții sunt abilitate să facă privatizarea S.C. R. SA. Pârâta S.C. R. SA critică hotărârea pentru că s-a bazat pe concluziile expertizelor care au reținut greșit că unele bunuri ce nu există au aparținut reclamantului. O altă critică este că instanța trebuia să oblige la cheltuieli de judecată raportat la obligațiile fiecăreia dintre părți. Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a invocat prescripția dreptului la acțiune privind revendicarea bunurilor mobile.

În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, singura care are calitate procesuală pasivă este pârâta S.C. R. SA Valea Călugărească care a administrat bunurile fostei Gospodării Agricole de Stat anterior pârâtei S.C. R. SA. Mai este criticată hotărârea pentru că nu s-a făcut nici o probă din care să rezulte că bunurile înscrise în actul dotal au fost predate. Cât privește evaluarea bunurilor, trebuia să se facă o distincție între bunurile care există și cele care nu mai există. APAPS arată că nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu are decât calitatea de acționar în numele statului la S.C. R. SA. În ce privește timbrajul arată că greșit a fost obligată să timbreze deoarece este scutită în baza Legii nr. 146/1997 și a O.G.

nr. 32/1995. Prin Decizia nr. 70 din 16 iulie 2002 Curtea de Apel Ploiești a respins apelurile ca nefondate. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că reclamantul și autoarea sa au beneficiat de dispozițiile Legii nr. 18/1991, că Ministerul Agriculturii și Agenția Domeniului Statului nu dețin vreunul din bunurile revendicate, iar evaluările construcțiilor și bunurilor mobile au fost corecte, având la bază normativele în vigoare. Apelul S.C. R. SA a fost respins deoarece criticile invocate nu au suport probator, iar, fiind în culpă procesuală, apelanta corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Apelul Ministerului Finanțelor Publice a fost respins cu motivarea că fiind o acțiune în revendicare nu poate fi invocată prescripția în baza art. 6 din Legea nr. 213/1998 Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă și s-a făcut dovada existenței bunurilor.

Apelul APAPS a fost respins cu motivarea că, având calitatea de acționar la S.C. R. SA are calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei decizii reclamantul și pârâții S.C. R. SA și Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova au formulat recurs. I. Reclamantul I.M. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 9 și 11 C. proc. civ. criticând hotărârea în esență pentru că: - greșit instanța a considerat că restituirea în natură a terenului de 15 ha nu poate face obiectul unei acțiuni în revendicare ci poate fi cerut doar în baza Legii nr. 18/1991, deoarece terenul a intrat în proprietatea statului fără titlu. - Ministerul Agriculturii și Agenția Domeniilor Statului au calitate procesuală pasivă ambele fiind implicate în procesul privatizării S.C.

R. SA. - sumele cerute pentru bunurile care nu mai există sunt în limita valorii de circulație a acestora; - instanța a respins fără motivare cererea privind lipsa folosinței bunurilor; - instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată din apel. II. Pârâta S.C. R. SA Valea Călugărească, fără a-și încadra în drept recursul, critică hotărârea în esență p entru că nu s-a făcut dovada existenței bunurilor solicitate. Obligarea la cheltuielile de judecată trebuia să se facă proporțional cu valoarea pretențiilor la care pârâții au fost obligați. Mai arată recurenta că respingându-se capătul de cerere cu privire la teren, greșit a fost obligată la plata onorariului de expertiză topo.

III. Pârâta Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a formulat recurs invcând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. susținând criticile privind lipsa calității procesuale pasive a statului, prescripția dreptului la acțiune privind bunurile mobile și excepția inadmisibilității acțiunii. Pe fondul cauzei criticile se referă la faptul că: - nu există nici o dovadă că bunurile revendicate existau la data când reclamantul susține că au fost preluate abuziv; - bunurile nu sunt individualizate în declarațiile martorilor; - nu există autorizția de demolare pentru imobilele care nu mai există și nu se cunoaște anul demolării; - din probele administrate în cauză bunurile au fost părăsite și luate de Gospodăria Agricolă de Stat; - S.C.

R. S.A. deține bunurile în baza Legii nr. 15/1990; - evaluarea tuturor bunurilor s-a făcut ca fiind în stare bună deși din probatorii nu rezultă această situație ; - lipsa de folosință a bunurilor nu s-a putut calcula deoarece acestea nu mai există și reclamantul nu a depus vreun document legal pentru ele, motiv pentru care nu se pot acorda despăgubiri; - legea aplicabilă este Legea nr. 10/2001 și nu art. 480 C. civ.; - situația juridică a bunurilor nu a fost clarificată. Recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente: I. Cu referire la recursul reclamantului I.M. analiza criticilor care se repetă se va face grupat. Critica privitoare la faptul că greșit instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la suprafața de 15 ha, este neîntemeiată și urmează a fi înlăturată.

Din bogatul material probator reiese fără de tăgadă faptul că atât reclamantul cât și autoarea sa au beneficiat de dispozițiile Legii nr. 18/1991 și nu mai pot formula o acțiune în revendicare pentru aceeași suprafață de teren. Critica privind greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Agenției Domeniilor Statului urmează a fi înlăturată deoarece nici una din aceste pârâte nu deține vreunul din bunurile revendicate. Nefondată este și critica privind greșita evaluare a construcțiilor și bunurilor mobile, deoarece această evaluare are la bază expertizele fundamentate pe criterii stabilite prin norme legale. În ce privește capătul de cerere privind contravaloarea lipsei de folosință, reclamantul I.M., a renunțat la acest capăt la termenul din 4 noiembrie 2003. II.

Cât privește recursul S.C. R. SA Valea Călugărească, criticile formulate sunt nefondate, urmând a fi înlăturate. În mod corect, în baza probelor (înscrisuri, declarații de martori și expertize) instanțele de fond și de apel au reținut existența bunurilor mobile și imobile la data preluării abuzive. Chiar dacă în acel moment nu s-a încheiat proces-verbal de predare-primire s-a făcut dovada existenței bunurilor. Critica privind cheltuielile de judecată nu este întemeiată, pârâta S.C. R. SA căzând în pretenții, este firesc să fie obligată la cheltuieli de judecată. III. Cu referire la recursul Ministerului Finanțelor Publice criticile vor fi înlăturate, iar cele care se repetă se vor grupa în vederea analizării..

Astfel, nu poate fi primită critica potrivit căreia Ministerul Finanțelor Publice este lipsit de calitate procesuală pasivă. Conform art. 6 din Legea nr. 213/1998 în litigiile privitoare la dreptul de proprietate statul are calitate procesuală pasivă și este reprezentat în proces de Ministerul Finanțelor Publice. Acțiunea este întemeiată pe art. 480 C. civ., încât nu pot fi primite criticile privind prescripția dreptului la acțiune și inadmisibilitatea acțiunii. Și celelalte critici privitoare la bunuri urmează a fi înlăturate. Bogatul material probator demonstrează existența bunurilor revendicate și situația lor juridică, iar evaluarea acestora s-a făcut prin expertize bazate pe criterii obiective.

Așa fiind, instanțele de fond și de apel au pronunțat hotărâri legale și temeinice, iar recursurile urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de către reclamantul I.M., pârâta S.C. R. SA, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 70 din 16 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.