ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5797/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele: T.M. și T.A. au contestat decizia nr. 22 din 24 martie 2005 emisă de I.C.D.V.V. Valea Călugărească prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 0,30 ha și prin care nu s-a făcut nici o precizare referitoare la solicitarea de acordare de despăgubiri pentru construcțiile aflate pe acest teren din localitatea Valea Călugărească, județul Prahova confiscate în anul 1952 și demolate ulterior începând cu anul 1955 așa cum au fost descrise și individualizate prin acțiune, imobile ce au constituit proprietatea autorului T.I. urmare unui act de partaj voluntar din 07 aprilie 1947. Din oficiu, instanța de fond a introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională de Restituire a Dreptului de Proprietate în calitate de pârâți.

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 230 din 14 martie 2006 a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională de Restituire a Dreptului de Proprietate, a inadmisibilității și respectiv prematurității contestației. S-a admis contestația precizată formulată de T.M. și T.A. în contradictoriu cu toți pârâții. S-a anulat decizia nr. 22 din 24 martie 2005 emisă de I.C.D.V.V. Valea Călugărească în sensul că s-a constatat dreptul reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 în calitate de moștenitori legali ai defuncților T.I. și A.B.

S-a dispus restituirea în natură către contestatori de către pârâtul I.C.D.V.V. Valea Călugărească a imobilului situat în comuna Valea Călugărească, județul Prahova compus dintr-un teren de 3000 mp extravilan identificat potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică efectuat de ing. C.V.S. inclusiv completarea pct. 1, 2, 3, 4, 1. A stabilit măsuri reparatorii în favoarea contestatorilor în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în comuna Valea Călugărească, județul Prahova imposibil de restituit în natură constând în 2 clădiri de locuit, crama, povarnă, magazie, 2 rezervoare de apă, în prezent demolate, în valoare totală de 2.289.400.000 lei Rol (228.940,000 Ron) cu titlu de despăgubiri, sumă ce urmează să fie achitată de către stat prin organele sale abilitate de Legea nr. 10/2001.

Instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că autorul contestatorilor T.I. era coproprietar în indiviziune cu A.B. asupra imobilelor situate în comuna Valea Călugărească, compuse din 2 clădiri de locuit, povarnă, crama, magazia, 2 rezervoare de apă și un teren în suprafață de 15,40 ha din care 3000 mp curte. Preluarea imobilelor în discuție s-a făcut în baza Decretului nr. 494/1956 prin intermediul Băncii de Stat pentru plata unor impozite, a unor datorii, în mod abuziv, deoarece foștii proprietari s-au aflat în imposibilitate de a-și exercita dreptul la apărare. Î n baza Legii nr. 18/1991 moștenitorilor defuncților T.I. și A.B. li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor de 8 ha și respectiv 5 ha în baza sentinței civile nr. 1357/2004 a Judecătoriei Ploiești.

Î n temeiul Legii nr. 10/2001, în calitate de succesori ai persoanei îndreptățite, contestatorii au dreptul la restituirea în natură a terenului intravilan care este liber, precum și la plata despăgubirilor pentru construcțiile demolate reprezentând contravaloarea de piață a acestora la data notificării. Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților nominalizați de reclamante, a inadmisibilității și a prematurității contestației acestea au fost respinse întrucât există identitate între persoana pârâților și cei despre care se pretinde a fi obligați în raportul juridic dedus judecății. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 397 din 20 noiembrie 2006 a admis apelurile declarate de pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Ministerul Finanțelor Publice și I.C.D.V.V.

împotriva sentinței nr. 230 din 14 martie 2006 a Tribunalului Prahova, secția civilă pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Finanțelor Publice, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și A.N.R.P. și a respins contestația în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A respins contestația formulată în contradictoriu cu pârâta I.C.D.V.V. Valea Călugărească în ceea ce privește anularea deciziei nr. 22 din 24 martie 2005 emisă de aceasta. A menținut dispozițiile sentinței cu privire la respingerea excepțiilor prematurității și inadmisibilității contestației invocate de intimați.

Î n considerentele deciziei s-a reținut că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată calitatea procesuală pasivă în cauză aparține unității deținătoare a imobilelor în litigiu, în speță I.C.D.V.V. Pe de altă parte, cererea de acordare de despăgubiri pentru construcția demolată se soluționează conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată de către primarul unității administrativ-teritoriale în a cărui rază se află imobilul. Din această perspectivă cele trei pârâte-apelante introduse în cauză din oficiu nefiind în situațiile prevăzute de textele legale evocate și având alte atribuții fixate de Legea nr. 10/2001, nu aveau calitate procesuală pasivă cu atât mai mult cu cât obiectul pricinii 1-a constituit anularea deciziei nr. 22 din 24 martie 2005 emisă de I.C.D.V.V.

Valea Călugărească. Referitor la terenul solicitat prin notificare, instanța de apel a învederat că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, acesta este situat în extravilanul localității Valea Călugărească fiind aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, motiv pentru care s-a respins cererea de restituire în natură. Tot astfel, potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001 republicată competența de soluționare a notificării privind capătul de cerere vizând despăgubirile pentru construcțiile demolate revenea primarului din raza teritorială în care se aflau amplasate acestea, respectiv al localității Valea Călugărească. Î ntrucât contestatorii nu au înțeles să se judece și cu primarul comunei Valea Călugărească, pentru menționatul capăt de cerere I.C.D.V.V.

Valea Călugărească nu avea calitate procesuală pasivă. Î nalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 6026 din 21 noiembrie 2007 a admis recursul declarat de reclamanții T.A., T.V. și T.E. ultimii doi în calitate de succesori ai reclamantului T.M. decedat pe parcursul derulării judecății în apel, împotriva deciziei nr. 397 din 20 noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. A casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de pârâții A.V.A.S., A.N.R.P., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Ministerul Finanțelor Publice și I.C.D.V.V. Valea Călugărească. Instanța de casare a constatat că în cauză nu a fost lămurită pe deplin situația de fapt, respectiv dacă terenul în litigiu era situat în extra sau intravilanul localității Valea Călugărească și dacă această suprafață de teren a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

După lămurirea acestor aspecte vizând imobilul în litigiu, instanța de trimitere urma a proceda la verificarea incidenței Legii nr. 10/2001 asupra acestuia și la identificarea construcțiilor în prezent demolate pentru care reclamanții au solicitat măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești. De asemenea urmau a fi analizate și celelalte critici formulate de recurenți. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 257 din 10 noiembrie 2008 a admis apelurile declarate de intimații A.N.R.P., Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Ministerul Economiei și Finanțelor, I.C.D.V.V. Valea Călugărească împotriva sentinței nr. 230 din 14 martie 2006 a Tribunalului Prahova, secția civilă pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de intimații Ministerul Economiei și Finanțelor, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și A.N.R.P.

A respins contestația în contradictoriu cu menționații apelanți-pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul I.C.D.V.V. Valea Călugărească, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată și 1-a respins ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A respins ca neîntemeiată contestația formulată în contradictoriu cu intimatul I.C.D.V.V. Valea Călugărească, în ceea ce privește anularea deciziei nr. 22 din 24 martie 2005 emisă de acesta. A menținut dispozițiile sentinței cu privire la respingerea excepțiilor prematurității și inadmisibilității contestației.

Instanța de apel a reținut că expertiza efectuată după casare a stabilit că terenul a cărui restituire a fost solicitată era situat în extravilanul localității și prin urmare în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată. Referitor la acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate aceeași instanță a invocat dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 republicată potrivit cărora în situația dată notificarea se soluționează prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul și din această perspectivă competența revenea primarului comunei Valea Călugărească ce însă nu figura ca parte în litigiu.

Pe cale de consecință, referitor la acest capăt de cerere I.C.D.V.V. Valea Călugărească nu avea calitate procesuală pasivă. În contra menționatei decizii au declarat recurs T.A., T.V. și T.E. susținând în esență că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 atunci când le-a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate aflate pe terenul în suprafață de 0,30 ha situat în comuna Valea Călugărească. Î n acest sens recurenții au învederat că inițial, notificarea a fost adresată Primăriei comunei Valea Călugărească care însă, a transmis-o împreună cu toate înscrisurile doveditoare, unității deținătoare a terenului, respectiv I.C.D.V.V.

Valea Călugărească, iar aceasta din urmă a emis decizia nr. 22/2005 ce a format obiectul contestației. Din această perspectivă motivarea instanței de apel potrivit căreia reclamanții trebuiau să cheme în judecată și pe primarul comunei Valea Călugărească în ceea ce privește despăgubirile pentru construcțiile demolate nu putea fi primită câtă vreme aceștia au contestat decizia emisă de unitatea deținătoare a terenului iar aceasta 1-a preluat împreună cu construcțiile edificate pe el. I.C.D.V.V. Valea Călugărească a folosit respectivele construcții iar ulterior, înainte de anul 1989 le-a demolat. Având în vedere statutul special al unității deținătoare, instanța de fond a stabilit doar generic dreptul recurenților-contestatori la măsuri reparatorii și având în vedere modificările intervenite în baza Legii nr. 247/2005 a fost fixat și cuantumul despăgubirilor la valoarea totală de 2.289.400.000 Rol.

Pe de altă parte primarul comunei Valea Călugărească nu putea avea calitatea de intimat cât timp a transmis notificarea la I.C.D.V.V. Valea Călugărească și nu exista o decizie a sa pe care recurenții să o conteste și nici o notificare ce trebuia să fie soluționată de primar. Cu alte cuvinte, atâta timp cât calitatea de unitate deținătoare a imobilului - teren și construcții - a avut-o I.C.D.V.V. Valea Călugărească, aceasta urma să se pronunțe și cu privire la despăgubirile solicitate de recurenți. Î n fine, instanța de trimitere nu a respectat îndrumările instanței de casare în sensul de a analiza și celelalte critici formulate de recurenți în primul ciclu procesual și care de fapt au fost restrânse la un singur motiv de recurs, același cu cel din prezenta cale extraordinară de atac.

Recurenții nu au indicat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. însă criticile formulate pot fi încadrate în pct. 9 al textului legal menționat. Recursul nu este fondat. Din dosar a rezultat că T.M. și T.A. au notificat sub nr. 5995 din 31 octombrie 2001 Primăria comunei Valea Călugărească solicitând despăgubiri conform Legii nr. 10/2001 pentru construcțiile situate în perimetrul curții așa cum au fost menționate în actul de partaj voluntar și planul aferent autentificat în anul 1947, confiscate în anul 1952 și demolate ulterior începând cu anul 1955, precizate în notificare. De asemenea, au cerut restituirea în natură a terenului pe care au fost amplasate respectivele construcții cu mențiunea că o parte din ruinele clădirilor se aflau pe teritoriul I.C.D.V.V.

Valea Călugărească (fila 26 dosar nr. 3064/2005). Cu adresa nr. 3655 din 11 aprilie 2002 Primăria comunei Valea Călugărească a transmis notificarea nr. 5995/2001 pârâtei I.C.D.V.V. Valea Călugărească. Prin decizia nr. 22 din 24 martie 2005 I.C.D.V.V. Valea Călugărească a respins notificarea referirile din considerentele deciziei vizând exclusiv terenul solicitat. Potrivit art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 în redactarea de la data notificării, în prezent art. 32 din lege, după republicare, în situația construcțiilor demolate sau distruse total sau parțial cum este cazul și în speță, măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc prin dispoziția motivată a primarului. Î n raport de aceste prevederi legale, reclamantul T.M.

a revenit la Primăria comunei Valea Călugărească cu notificarea nr. 180/2003 solicitând despăgubiri pentru construcțiile demolate (fila 16 dosar nr. 3064/2005) notificare ce de asemenea a fost transmisă către I.C.D.V.V. Valea Călugărească cu adresele nr. 4101 din 18 august 2003 și nr. 4125 din 14 august 2003 (fila 10 dosar nr. 3064/2005). Din cele expuse rezultă că recurenții cunoșteau prevederile legale potrivit cărora pentru construcțiile demolate notificarea se soluționează potrivit art. 10 sau art. 11 din Legea nr. 10/2001 prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul. Din această perspectivă, susținerile recurenților potrivit cărora notificarea adresată Primăriei comunei Valea Călugărească fiind transmisă la I.C.D.V.V.

Valea Călugărească și neexistând o decizie a primarului cu privire la construcțiile demolate, calitatea de unitate deținătoare o avea I.C.D.V.V. Valea Călugărească și prin urmare această unitate trebuia să se pronunțe și cu privire la despăgubiri, nu poate fi primită fiind contrazisă de dispozițiile art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 în redactarea de la data notificării, respectiv art. 32 din lege după modificarea survenită prin Legea nr. 247/2005, prevederi legale pe care notificatorii le cunoșteau sau oricum trebuiau să le cunoască. Pe de altă parte, este de remarcat că decizia nr. 22 din 24 martie 2005 emisă de I.C.D.V.V. Valea Călugărească se referă exclusiv la terenul în suprafață de 0,30 ha solicitat prin notificare (fila 10 dosar nr. 3064/2005), ceea ce este în acord cu dispozițiile legale evocate.

De asemenea, chiar dacă Primăria comunei Valea Călugărească a transmis notificarea ce viza și despăgubirile pentru construcțiile demolate către I.C.D.V.V. Valea Călugărească, nu se poate susține că față de această unitate nu ar fi fost îndeplinită procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 cât timp o atare transmitere era contrară legii, iar obligația de a rezolva respectiva notificare pe acest aspect revenea exclusiv primarului comunei Valea Călugărească. Î n adevăr, dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 stabilesc norme de competență cu caracter imperativ și prin urmare ce nu puteau fi încălcate așa cum o cer recurenții prin motivele de casare. Astfel fiind, corect instanța de apel a respins contestația față de I.C.D.V.V.

Valea Călugărească în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. De asemenea, este nefondată și critica vizând nerespectarea îndrumărilor deciziei de casare cât timp instanța de trimitere prin expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit situația juridică a terenului în litigiu, iar în ceea ce privește construcțiile edificate pe el și ulterior demolate s-a reținut că cererea vizând acordarea măsurilor reparatorii trebuia soluționată de o altă entitate decât I.C.D.V.V. Valea Călugărească, aspect ce făcea inutilă identificarea construcțiilor demolate.

Astfel fiind, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E în majoritate, Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T.A. și T.V. împotriva deciziei nr. 257 din 10 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Cu opinia separată a doamnei judecător în sensul admiterii recursului, casării deciziei atacate și a sentinței nr. 230 din 14 martie 2006 a Tribunalului Prahova, secția civilă, anulării în parte a dispoziției I.C.D.V.V. și obligării pârâtului I.C.D.V.V. de a înainta notificarea Primarului orașului Valea Călugărească. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2009. O

PINIE SEPARATĂ

Consider că soluția majoritară este corectă mai puțin capătul de cerere referitor la acordarea despăgubirilor în privința construcțiilor demolate. Sub acest aspect decizia nr. 257 din 10 noiembrie 2008 și sentința nr. 230 din 14 martie 2006 a Tribunalului Prahova, secția civilă, trebuiau casate iar dispoziția I.C.D.V.V. anulată în parte în sensul obligării I.C.D.V.V. dea înainta notificarea primarului Valea Călugărească pentru soluționarea notificării privind acordarea măsurilor reparatorii în privința construcțiilor. Prin decizia majoritară, recurgându-se la un artificiu, legat de faptul că primăria, care a direcționat notificarea către I.C.D.V.V. nu a fost acționată în judecată în calitate de pârâtă de către contestatori a respins recursul acestora, lipsindu-i astfel de un bun preluat de stat în mod abuziv.

Confirmând soluția instanței de apel prin prezenta decizie au fost înfrânte și statuările deciziei nr. 6026 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul contestatorilor și s-a casat decizia nr. 397 din 20 noiembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești cu trimitere pentru a se proceda printre altele și la identificarea construcțiilor în prezent demolate pentru care reclamanții au solicitat măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești. Această îndrumare dată de instanța de recurs relevă cu prisosință că problema despăgubirilor în privința construcțiilor urma a fi rezolvată în cadrul litigiului de față chiar dacă primăria nu era parte în proces și chiar dacă aceasta, inițial sesizată cu notificarea contestatorilor a direcționat-o către unitatea deținătoare a terenului I.C.D.V.V.

Este adevărat că potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001 republicată notificarea pentru acordarea măsurilor reparatorii în privința construcțiilor demolate se soluționează prin dispoziție motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul și că în speță I.C.D.V.V. nu avea calitate procesuală pasivă, dar aceasta nu înseamnă că cel de-al doilea capăt de cerere din notificare poate rămâne nesoluționat, iar contestatorii frustrați de drepturile lor pentru simplul motiv că primăria nu e parte în proces iar primarul a direcționat notificarea I.C.D.V.V. - deoarece și acesta la rândul său o poate retrimite autorității competente.

Opiniez din interpretarea art. 32 din Legea nr. 10/2001 - în contextul cadrului procedural al legii și în raport de statuările deciziei nr. 6026 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție că nu se poate reține - așa cum se arată în opinia majoritară că față de Primăria Valea Călugărească procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 a fost îndeplinită, „cât timp o atare transmitere era contrară legii, iar obligația de a rezolva respectiva notificare pe acest aspect revenea exclusiv primarului comunei Valea Călugărească". Este evident din chiar motivare că transmiterea notificării - privind capătul de cerere referitor la acordarea măsurilor reparatorii pentru construcțiile demolate fără soluționarea acestuia, este o măsură nelegală, deoarece a rămas nesoluționat, ceea ce și justifică statuările deciziei nr. 6026/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub acest aspect.

Nesoluționarea de către primar a notificării în privința construcțiilor demolate, în temeiul art. 32 din Legea nr. 10/2001 nu echivalează cu refuzul de soluționarea notificării - pentru ca instanța să considere înfăptuită procedura administrativă prealabilă și că acțiunea de anulare a deciziei nr. 22 din 24 martie 2005 a I.C.D.V.V. Valea Călugărească ar viza și acest aspect, pentru a susține că în cauză instanța nu poate dispune - deoarece Primăria nu a fost acționată în judecată, atâta timp cât aceasta s-a desesizat doar de soluționarea notificării - direcționând-o I.C.D.V.V. Valea Călugărească. Dacă într-adevăr motivarea în justiție a Primăriei le închidea contestatorilor calea acordării despăgubirilor pentru construcții prin decizia nr. 6026/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție nu ar mai fi dat îndrumări în privința acestora.

Se impunea așadar trimiterea notificării către Primăria Valea Călugărească pentru soluționarea capătului de cerere privind construcțiile demolate în temeiul art. 32 din Legea nr. 10/2001, urmând ca notificatorii să se adreseze instanței în cazul în care eventual pretențiile lor nu ar fi satisfăcute. Prin modul în care cauza a fost soluționată în opinia majoritară, reclamanților li s-a închis nejustificat accesul la justiție și au fost lipsite de bunurile lor.