ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 957/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 957/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul M.N., în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., a solicitat anularea

Deciziei nr. 8465 din 26 august 2010 emisă de această instituție, obligarea

pârâtei să emită titlul de despăgubire pentru întreg imobilul situat în comuna

Valea Călugărească, sat Valea Largă, județul Prahova, astfel cum a fost

identificat prin raportul de expertiză extrajudiciară inginer I.M., ce face

parte integrantă din Dispoziția nr. 597 din 02 octombrie 2006 emisă de Primarul

comunei Valea Călugărească și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a fost proprietar asupra unei locuințe în

suprafață construită de 48 mp și suprafață utilă 38,73 mp, din cărămidă cu

șarpanta din lemn și învelitoare din tablă, cu două camere si dependințe,

situată în comuna Valea Călugărească, sat Valea Largă, județul Prahova, pe care

a ridicat-o în baza autorizației de construire din data de 27 septembrie 1961.

Ulterior, a mai ridicat un corp de clădire în suprafață totală de 92,85 mp,

compus dintr-un dormitor, o bucătărie, o magazie, o verandă și beci. Prin

sentința civilă nr. 159 din 07 martie 2003, Tribunalul Prahova i-a admis

contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 și a anulat dispoziția atacată,

obligând autoritatea administrativă la plata sumei de 436.476.906 lei,

reprezentând contravaloarea construcției demolate. Primarul comunei Valea

Călugărească a declarat apel, calea de atac fiind admisă prin Decizia civilă nr.

118 din 20 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, împotriva acestei

decizii, reclamantul a formulat recurs, Înalta Curte de Casație si Justiție,

admițând recursul, a casat Decizia nr. 118/2003 si a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Ulterior, prin

Decizia nr. 551/2005, Curtea de Apel Ploiești a schimbat în parte sentința

civilă nr. 159/2003 a Tribunalului Prahova, în sensul că a constatat calitatea

reclamantului de beneficiar al măsurilor reparatorii prin echivalent pentru

imobilul demolat, această soluție fiind menținută prin Decizia civilă nr. 8435

din 25 octombrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr.

93 din 14 martie 2011 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul

M.N., în contradictoriu cu Statul Român prin C.C.S.D.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că decizia contestată, în legătură

cu care se susține că ar fi afectată de nulitate, a fost emisă în sensul

acordării titlului de despăgubire în favoarea reclamantului pentru o sumă stabilită

în raportul de evaluare. Din mențiunile cuprinse în conținutul deciziei nu

rezultă în niciun fel faptul că respectiva valoare, în cuantumul înscris în decizie

ar reprezenta contravaloarea întregului imobil demolat sau numai a unei părți a

acestuia, în acest ultim caz decizia nefăcând nicio mențiune în sensul

identificării părții din imobil pentru care au fost acordate despăgubiri sau a

celei pentru care reclamantului i-a fost negat acest drept.

Mențiunile deciziei,

așa cum a fost emisă în întregul său, se referă la recunoașterea dreptului

reclamantului de a primi titlul de despăgubiri în baza legii de retrocedare,

într-un anumit cuantum, iar reclamantul, prin susținerile sale, în sensul că nu

i-ar fi fost acordate toate drepturile ce i se cuveneau, deși reale, nu

constituie un motiv de nelegalitate a deciziei care a fost emisă în baza unui

raport de evaluare, în prezent valabil.

Instanța de fond a

mai apreciat că, deși potrivit hotărârilor pe care le invocă, reclamantul are

dreptul de a beneficia de despăgubiri, inclusiv pentru partea de construcție

demolată, calea procedurală pe care a ales-o pentru obținerea acestora, în

prezentul dosar, nu este cea corectă.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamantul M.N. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că după apariția Legii nr. 10/2001 a formulat notificare la

unitatea deținătoarea, respectiv Comuna Valea Călugăreasca pentru a i se acorda

despăgubiri pentru locuința demolată.

Prin Dispoziția nr.

407 din 14 iunie 2002 emisă de Primar, i s-a respins cererea, reclamantul

adresându-se instanței de judecată.

Prin Decizia nr. 551/2005,

Curtea de Apel Ploiești a schimbat în parte sentința civilă nr. 159/2003 a

Tribunalului Prahova în sensul că a constatat calitatea, acestuia de beneficiar

al măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul demolat, soluție

confirmata prin Decizia civila nr. 8435 din 25 octombrie 2005 pronunțata de

Înalta Curte de Casație si Justiție.

Ca urmare a

soluționării acestui litigiu, a fost emisă Dispoziția nr. 597 din 02 octombrie 2006

a Primarului Comunei Valea Călugărească prin care s-a statuat dreptul de a

primi despăgubiri pentru imobilul demolat conform raportului de expertiză și

schiței de plan efectuată de ing. I.M., anexă la dispoziție.

Conform

procesului-verbal încheiat între reclamant și evaluator rezultă că Direcția de

Contencios și pentru Coordonarea Secretariatului C.C.S.D. a solicitat

evaluatorului evaluarea unei construcții demolată (fără teren), având suprafața

de 50 mp.

În aceste condiții,

reclamantul susține că a notificat Direcția de Contencios și pentru Coordonarea

Secretariatului C.C.S.D.r și a arătat și evaluatorului că prin notificarea cu

care a investit autoritatea administrativă, prin sentința nr. 159/2003

pronunțată de Tribunalul Prahova, irevocabilă prin Decizia nr. 551 din 22

aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești prin care i-a fost acordat dreptul

la despăgubiri și prin Dispoziția nr. 597/2006 emisă în baza acestei hotărâri

judecătorești, a solicitat și i-au fost acordate despăgubiri pentru imobilul

compus din corp A + corp B și anexe, astfel cum a fost identificat atât prin

raportul de expertiză judiciară completare C.C. efectuat în Dosarul nr. 8771/2002

a Tribunalului Prahova care a stat la baza emiterii hotărârilor judecătorești

mai sus menționate, cât și prin raportul de expertiză anexă la dispoziția

primarului întocmit de expert A.N.E.V.A.R. ing. I.M.

La această notificare

a primit adresa din 13 iulie 2010 prin care Direcția de Contencios și pentru

Coordonarea Secretariatului C.C.S.D. menționează că ar fi avut în vedere

identificarea imobilului făcută de Primăria Comunei Valea Călugărească prin

adresele din 10 martie 2010.

Prin raportul de

evaluare comunicat de evaluator reclamantul a constatat că obiect al evaluării

l-a constituit numai proprietatea imobiliară - construcție demolată în

suprafața de 50 mp, motiv pentru care a contestat raportul de evaluare pe care

l-a apreciat ca fiind eronat sub aspectul obiectului evaluării.

Decizia reprezentând

titlul de despăgubire pentru suma stabilită prin acest raport a avut în vedere

doar evaluarea unei părți a construcției ce i-a fost demolată, respectiv numai

corpul A.

Recurentul consideră

că procedându-se într-o asemenea manieră, s-a încălcat autoritatea de lucru

judecat a hotărârilor menționate, ceea ce este inadmisibil.

Reclamantul a

apreciat că hotărârea atacată este rezultatul interpretării și aplicării

eronate a dispozițiilor legale incidente, acestea nu deschid posibilitatea

atacării separate pe calea instanței a raportului de evaluare, așa cum susține

Curtea de Apel Ploiești.

Față de faptul ca a

fost convocat de societatea de evaluare și i s-a adus la cunoștință obiectul

evaluării, a contestat că nu i s-au stabilit despăgubiri pentru întreg imobilul

demolat.

Pârâta a refuzat

trimiterea dosarului spre reevaluare, menținându-și punctul de vedere în sensul

că Primăria Valea Călugărească și-a reconsiderat dispoziția emisă în baza Legii

nr. 10/2001 și, în consecință, a procedat la emiterea deciziei reprezentând

titlu de despăgubire, singura posibilitate legală de a contesta obiectul

evaluării fiind atacarea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Examinând cauza și sentința

recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs

invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele

ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând

titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în

acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D.,

însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției

prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.

Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi

însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare,

total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de

entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alineatul 3 al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea

dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de

restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise,

evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii

raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Legiuitorul a

menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului

de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de

evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alineatul 8 se arată

că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a

titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care

urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de

despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurența sumei reprezentând

cuantumul despăgubirilor consemnate /propuse, actualizate cu indicele de

inflație.

În cauza de față

reclamantul s-a adresat instanței de fond pentru a solicita obligarea C.C.S.D.

să emită titlu de despăgubire pentru un imobil situat în comuna Valea

Călugărească, sat Valea Largă 37, județul Prahova, care nu poate fi restituit

în natură, iar instanța de fond a respins acțiunea.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest

aspect sunt fondate.

Reclamantul a

solicitat anularea Deciziei nr. 8465 din 26 august 2010 emisă de această

instituție, obligarea pârâtei să emită titlul de despăgubire pentru întreg

imobilul situat în comuna Valea Călugărească, sat Valea Largă, județul Prahova,

astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză extrajudiciară de

inginer I.M., ce face parte integrantă din Dispoziția nr. 597 din 02 octombrie 2006

emisă de Primarul comunei Valea Călugărească.

Dispoziția nr. 597/2006

împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii sale au fost

trimise la C.C.S.D. titlul de despăgubire.

C.C.S.D. a numit un

evaluator persoană juridică, respectiv SC U. SRL., reclamantul a fost convocat

de SC U. SRL la data de 09 iunie 2010, ocazie cu care s-a încheiat între acesta

și societatea de evaluare procesul-verbal înregistrat sub nr. 549 din 09 iunie 2010,

din care rezultă că Direcția de Contencios și pentru Coordonarea

Secretariatului C.C.S.D. a solicitat evaluatorului evaluarea unei construcții

demolată (fără teren), având suprafața de 50 mp.

Prin raportul de

evaluare comunicat de evaluator s-a constatat că obiect al evaluării l-a

constituit numai proprietatea imobiliară - construcție demolată în suprafața de

50 mp, situată în comuna Valea Călugărească, sat Valea Largă, județul Prahova.

Recurentul a

contestat raportul de evaluare pe care l-a apreciat ca fiind eronat sub

aspectul obiectului evaluării, contestația neprimind niciun răspuns din partea

autorității centrale, în schimb a fost emisă decizia reprezentând titlul de

despăgubire pentru suma stabilită prin acest raport și care a avut în vedere

doar evaluarea unei părți a construcției demolate, respectiv numai corpul A.

Prin Decizia nr. 597

din 2 octombrie 2006 emisă de Primăria Comunei Valea Călugărească, județul

Prahova s-a statuat care este imobilul pentru care recurentul-reclamant urmează

să primească despăgubiri, iar imobilul a fost identificat prin raportul de evaluare

efectuat în cauză, care face parte integrantă din decizie.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod greșit a reținut că din mențiunile

cuprinse în decizie nu rezultă în niciun fel că respectiva valoare reprezintă

contravaloarea întregului imobil demolat sau numai a unei părți a acestuia.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt fondate, iar instanța

de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală pe care o va modifica.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința recurată, în

sensul că va admite acțiunea, va anula Decizia nr. 8465 din 26 august 2010 a

pârâtei, va obliga pârâta să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire

pentru imobilul situat în Comuna Valea Călugărească, Sat Valea Largă, Județul

Prahova, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză ce face parte

integrantă din Dispoziția nr. 597 din 2 octombrie 2006 a Primarului comunei Valea

Călugărească.

Având în vedere decizia

pronunțată, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.500

lei, către recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.N. împotriva sentinței civile nr. 93 din 14 martie 2011 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată,

în sensul că admite acțiunea reclamantului M.N.

Anulează Decizia nr. 8465

din 26 august 2010 a pârâtei C.C.S.D.

Obligă pârâta să

emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în

Comuna Valea Călugărească, Sat Valea Largă, Județul Prahova, astfel cum a fost

identificat prin raportul de expertiză ce face parte integrantă din Dispoziția nr.

597 din 2 octombrie 2006 a Primarului Comunei Valea Călugărească.

Obligă C.C.S.D. la

plata sumei de 2.500 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului M.N.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.