ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.01.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 597/2006

HOTĂRÂRE
31.01.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 597/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 51 din 17

iunie 2005, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpata L.T. la:

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele, art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 raportat la

art. 110 C. pen., a stabilit termen de încercare pe o durată de 2 ani și 6

luni.

S-a atras atenția inculpatei asupra

prevederilor art. 83 C. pen.

Prin aceeași sentință s-a constatat

că prejudiciul cauzat părții vătămate O.G. a fost recuperat integral prin

restituirea bunurilor.

Inculpata a fost obligată să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 14 aprilie 2004, partea

vătămată O.G., cetățean german, a depus o plângere la organele de poliție a

municipiului Sf. Gheorghe prin care a reclamat faptul că, în noaptea de 13

aprilie 2004, o persoană de sex feminin, de aproximativ 24-26 ani, profitând de

faptul că dormea, i-a sustras din locuință suma de 10 milioane de lei, două

aparate de fotografiat digitale, un telefon mobil marca, un ceas de mână și un

inel de damă din argint, toate în valoare de 2500 Euro.

În urma cercetărilor efectuate s-a

stabilit că, partea vătămată O.G. a cunoscut-o pe inculpata L.T. prin

intermediul internetului, în cursul lunii martie 2004, după care au comunicat

atât prin internet cât și prin telefonul mobil, stabilit să se întâlnească în

Brașov, în seara zilei de 13 aprilie 2004.

În ziua stabilită, inculpata s-a

deplasat de la Sibiu la Brașov cu un microbuz, întâlnindu-se, în jurul orelor

19,30, în autogara Brașov, cu partea vătămată.

Cu autoturismul proprietatea părții

vătămate, cei doi s-au deplasat la restaurantul T. din Brașov, unde au servit

masa și consumat vin, până în jurul orelor 21

15

, după care, tot cu

autoturismul condus de partea vătămată, s-au deplasat la reședința acestuia din

municipiul Sf. Gheorghe.

La reședința părții vătămate, cei

doi au vizionat un film, au consumat băuturi alcoolice (inculpata vin și

lichior, iar partea vătămată vin), făcut baie și, după un raport sexual oral,

partea vătămată a adormit.

Când s-a trezit, în jurul orelor 5,00,

partea vătămată a observat că T. dispăruse din casă cu două aparate de

fotografiat digitale, un ceas de mână bărbătesc, un hanorac, o pereche de

pantaloni și suma de 10 milioane lei, toate evaluare la suma de 2.500 Euro.

Urmare a sesizării, organele de

poliție au demarat o serie de cercetări și au ridicat din locuința părții

vătămate un număr de 10 mucuri de țigări K., găsite în scrumiera de pe masa din

sufragerie, 21 fragmente de urme papilare, precum și paharul, împreună cu

conținutul acestuia, despre care partea vătămată a susținut că a băut vin roșu

în noaptea de 13 aprilie 2004.

Expertiza dactiloscopică efectuată

în cauză, la I.P.J. Covasna – Serviciul de criminalistică, a stabilit că

fragmentul de urme papilare ridicate de pe paharul C.C., paharul de I.T., sticla

de apă minerală și paharul cu lichior, aflate pe măsuța din sufragerie, au fost

create de impresiunile degetului arătător, mijlociu, inelar, mic și palmar,

regiunea hipotenară de la mâna dreaptă, respectiv degetul arătător, mijlociu,

inelar și regiunea digito-palmară de la mâna stângă ale inculpatei L.T., ale

cărei impresiuni au fost puse la dispoziție.

De asemenea, raportul de constatare

tehnico-științifică întocmit de I.G.P. – D.G.C.C.O., Laboratorul de analize

fizico-chimice droguri a stabilit că lichidul din paharul ridicat din locuința

părții vătămate conține Diazepam, substanță ce face parte din categoria

drogurilor, prevăzute de Legea nr. 143/2000.

La data de 20 aprilie 2004,

inculpata a fost identificată într-un restaurant din municipiul Sibiu, în

compania numitului D.I.O., prietenul ei, ocazie cu care au fost ridicate

telefonul mobil, haina de damă, o pereche de pantaloni, o bluză tip hanorac,

iar de la prietenul acesteia ceasul de mână și cele două aparate de fotografiat

digitale.

Inculpata a recunoscut că bunurile

găsite asupra sa și prietenului ei le-a luat de la locuința părții vătămate,

după ce acesta a adormit, de unde a plecat cu un taxi până la Brașov, pentru

care a plătit suma de 400.000 lei și de aici cu un alt taxi la Sibiu pentru

care a plătit suma de 1.500.000 lei.

Cu privire la bunuri, inculpata a

susținut că i-au fost dăruite de partea vătămată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpata L.T.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Covasna a criticat hotărârea primei instanțe atât cu privire la cuantumul

pedepsei aplicată inculpatei cât și la modalitatea de executare a acesteia,

solicitând majorarea ei și înlăturarea dispozițiilor art. 91 C. pen., urmând ca

pedeapsa ce i se va aplica să fie executată prin privare de libertate, având în

vedere pericolul social al faptei dar și periculozitatea inculpatei.

Inculpata L.T. a criticat aceeași

hotărâre cu privire la greșita condamnare, solicitând a se dispune achitarea,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., iar în subsidiar, tot achitarea, dat în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât din

probatoriul administrat nu rezultă că se face vinovată de săvârșirea

infracțiunii imputate, respectiv că a sustras bunurile, prin punerea în stare

de inconștiență a părții vătămate.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 35/ MF/Ap din 23 septembrie 2005, a admis apelul declarat de

inculpata L.T. în sensul că a desființat hotărârea atacată sub aspectul laturii

penale și rejudecând cauza a decis:

- achitarea inculpatei L.T., în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen.;

- menținerea dispoziției referitoare

la soluționarea laturii civile;

- suportarea cheltuielilor judiciare

de către stat [(art. 193 alin. (2) C. proc. pen.)];

- respingerea apelului declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna;

- suportarea de către stat a

cheltuielilor judiciare avansate, în apel.

În motivarea deciziei instanța de

apel a arătat că:

- situația de fapt a fost doar în

parte corect stabilită de prima instanță și că aspectele relevate pentru

caracterizarea faptei drept infracțiune au fost reținute fără a fi evidențiate

de probele administrate în cauză;

- mijloacele de probă evidențiate de

prima instanță pentru dovedirea stării de fapt sunt insuficiente pentru

înlăturarea prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpata conform art.

23 alin. (1

1

) din Constituție și art. 5

2

În acest sens este de reținut

faptul, arată instanța de apel, că susținerea potrivit căreia lichidul dintr-un

pahar ridicat din locuința părții vătămate și care conținea Diazepam, substanță

evidențiată printr-o probă tehnico-științifică, ar fi fost pusă de către

inculpată în scopul de a adormi pe partea vătămată, nu este susținută de nici o

probă, iar declarația părții vătămate, singulară, este subiectivă și nu poate

fi reținută drept probă, după cum nici bunurile găsite asupra inculpatei luate

din locuința părții vătămate nu dovedește faptul însușirii fără consimțământul

acesteia, motiv pentru care nu pot fi considerate mijloace de probă din moment

ce nu se coroborează cu alte mijloace de probă.

Nici contextul în care s-au derulat

evenimentele, descrise de partea vătămată, respectiv invitarea inculpatei de a

petrece noaptea cu el, în virtutea unor relații de prietenie nu pot conduce la

reținerea vinovăției acesteia, cu atât mai mult cu cât declarațiile acestora

(partea vătămată și inculpata) sunt contradictorii în privința aspectelor

esențiale, ambele părți având variante despre derularea evenimentelor, iar mijloacele

de probă tehnico-științifice administrate nu demonstrează automat că inculpata

a acționat în modalitatea descrisă de partea vătămată, susținerile contrarii

având aceeași valoare.

În sensul stabilirii cu certitudine

a vinovăției inculpatei, arată instanța de apel, nu sunt nici declarațiile

persoanelor audiate în calitate de martori și anume: T.P. (taximetristul care a

transportat-o pe inculpată, în noaptea de 13 aprilie 2004, de la Sf. Gheorghe

la Brașov), D.I.O. (prietenul inculpatei) și P.M. (mama inculpatei) care nu au

relevat aspecte care să lămurească ce s-a întâmplat în casa părții vătămate,

aceștia relatând împrejurări ulterioare acestui moment sau de circumstanțiere a

persoanei.

S-a concluzionat că, „neputându-se stabili

cu exactitate modalitatea în care s-au desfășurat evenimentele, modul în care

și-au petrecut timpul în care a acționat inculpata și partea vătămată pe

parcursul vizitei efectuată de inculpată la domiciliul părții vătămate, în

noaptea de 13 aprilie 2004, instanța apreciază că în cauză există un dubiu în

privința săvârșirii de inculpată a laturii subiective a infracțiunii de

tâlhărie …, în structura sa complexă, deci atât a acțiunii de luare a bunurilor

părții vătămate fără consimțământul acesteia, cât și aceleia de punere a părții

vătămate în stare de inconștiență de a se apăra” situație în care este

aplicabil principiul „in dubio pro reo” motiv pentru care soluția care se

impune este aceea de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., sens în care se va admite apelul declarat de

inculpată.

Pentru considerentele mai sus

arătate instanța de apel a arătat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Covasna urmează să fie respins ca nefondat.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov pe care

a criticat-o cu privire la greșita achitare a inculpatei și respectiv

respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a arătat că, în cauză, instanța de

apel a dat o interpretare eronată probelor existente la dosar, probe care

dovedesc că inculpata prin punerea victimei în imposibilitatea de a se apăra,

și-a însușit din locuința acesteia mai multe bunuri care ulterior au fost

găsite asupra sa.

S-a mai arătat că în sprijinul vinovăției

inculpatei sunt probele științifice administrate precum și declarațiile părții

vătămate și ale persoanelor audiate în calitate de martori.

În final s-a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei atacate, respingerea apelului declarat de

inculpată și admiterea apelului declarat de parchet astfel cum a fost formulat

la instanța de apel.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov este fondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță

și confirmată de instanța de apel, în parte.

Pronunțarea soluției de condamnare

de către instanța care a judecat fondul cauzei și de achitare a inculpatei de

către instanța de apel s-a datorat modului de apreciere a probelor existente la

dosar, administrate, în principal, în cursul urmăririi penale, fără ca acestea

să sufere modificări majore ori să fie combătute prin altele în cursul

judecății la una sau alta dintre instanțe.

Problema care a fost supusă atenției

celor două instanțe și care era în măsură să dovedească dacă inculpata se face

vinovată de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, era aceea dacă aceasta a folosit

ori nu substanțe de natură să provoace părții vătămate starea de somn, în speță

Diazepam, și dacă, profitând de această stare, și-a însușit bunuri, pe care

le-a luat cu sine, profitând de faptul că victima „dormea”, fără știrea și

consimțământul acesteia.

Sub acest aspect prima instanță,

făcând o analiză complexă și completă a materialului probator, analizând cauza

și probele în ansamblu a ajuns la concluzia că în cauză sunt îndeplinite

cerințele prevăzute de lege care caracterizează infracțiunea de tâlhărie,

procedând în consecință, respectiv reținerea vinovăției și condamnarea

inculpatei.

Diferit, instanța de apel,

rezumându-se la o analiză sectorială a probelor, fără a le pune în

integralitatea lor, a ajuns la concluzia, eronată, potrivit căreia în cauză

există dubii cu privire la săvârșirea faptei, și întrucât dubiul profita inculpatei

a dispus achitarea acesteia.

În cauză este dovedit cu certitudine

faptul că, în noaptea de 13 aprilie 2004, inculpata a fost la domiciliul părții

vătămate unde, între altele, au consumat băuturi alcoolice.

Este, de asemenea, dovedit cu

certitudine și expertiza efectuată în cauză a stabilit-o, că în paharul cu

băutură din care a consumat partea vătămată a fost identificată existența unei

substanțe narcotice, Diazepam, într-o concentrație avansată, după cum este de

netăgăduit că în intervalul scurs de la plecarea inculpatei din locuința părții

vătămate și până la sosirea organelor de poliție nici o altă persoană nu a fost

prezentă în acel spațiu. În aceste condiții este cert că inculpata, care își

propusese mai de mult să săvârșească fapta, știind că partea vătămată este o

persoană cu o stare materială bună, lucru de care s-a convins și la intrarea în

locuință, profitând de momentele când acesta lipsea din sufragerie, unde fumau

țigări și consumau băuturi și alte produse pregătită fiind, în sensul că avea

asupra ei substanța narcotică, a pus-o în paharul cu băutură al gazdei

provocându-i starea de somn, de care a profitat ulterior.

Apărarea inculpatei, în sensul că nu

ea a pus narcoticul în băutura părții vătămate este infirmată de comportamentul

său ulterior.

Astfel, profitând de faptul că

victima a adormit, știind că narcoticul folosit îi provoacă acesteia o stare de

somn adâncă, a luat o serie de bunuri, după care, fără să încunoștințeze pe

aceasta în vreun fel (s-o trezească din somn, să-i lase un mesaj scris ori pe

calculator) în grabă, a chemat un taxi cu care a părăsit locuința și

localitatea, oprindu-se mai întâi în municipiul Brașov și apoi, pentru a i se

pierde urma, cu un alt taximetru s-a deplasat în orașul Sibiu.

Apărarea inculpatei potrivit căreia

bunurile i-ar fi fost promise de partea vătămată, este neverosimilă, deoarece,

în cazul în care această promisiune era adevărată, nu avea nici un motiv să

părăsească locuința în condițiile menționate și să procedeze așa cum s-a

arătat.

Nici susținerea inculpatei potrivit

căreia a părăsit locuința fiindu-i teamă de faptul că partea vătămată o va

forța să întrețină relații sexuale nu este credibilă, deoarece, dacă acesta ar

fi fost motivul plecării nu ar fi luat din locuință bunuri care nu-i aparțin.

În aceste condiții, susținerea

inculpatei în sensul că aceste bunuri i-ar fi fost promise de către partea

vătămată, nu este reală și nu poate fi acceptată, dacă se are în vedere și

împrejurarea că între bunurile luate sunt unele care folosesc mai puțin uzului

persoanelor de sex feminin (ceas de mână bărbătesc, 2 telefoane mobile și 2

aparate foto digitale) și nu în ultimă instanță o sumă de bani pe care cu

siguranță nu i-a fost promisă.

Faptul că inculpata făcându-și

această apărare a încercat să acrediteze ideea bunei sale credințe este

contrazisă și de testul făcut cu aparatul poligraf, acceptat de ea, care a

stabilit un comportament simulat, la întrebările puse în legătură cu fapta

comisă.

Faptul că inculpata nu a spus

adevărul este confirmat și de comportamentul ei anterior negativ, constând în

nefrecventarea cursurilor școlare, fiind exmatriculată și petrecerea timpului

în localuri publice (restaurante) deși era minoră, dar și cu stabilirea ca

nefiind adevărate a acuzelor aduse părții vătămate potrivit cărora starea de

somnolență pe care a avut-o s-a datorat faptului că a fumat țigări cu cannabis,

lucru nedovedit din moment ce la locul faptei, printre mucurile de țigări

ridicare nu s-au găsit și din acele cu substanțele incriminate, ceea ce a

determinat organul de urmărire penală să dispună scoaterea acestuia de sub

urmărire penală. În același scop este și plângerea inculpatei prin care acuza

partea vătămată de săvârșirea unor fapte penale, nedovedite, dar după ce a luat

cunoștință că este urmărită penal.

Dacă instanța de apel ar fi privit

și analizat materialul probator în acest context și l-ar fi interpretat în

integralitatea și conexiunea lor și nu fragmentat ar fi ajuns la concluzia că

soluția de condamnare a inculpatei, pronunțată de prima instanță este legală și

temeinică și nu se impune a fi desființată în sensul achitării inculpatei.

Prin urmare recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov fiind întemeiat urmează a fi admis,

a casa decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de inculpata L.T.

împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Covasna și menținerea dispoziției

de condamnare a acesteia.

Cât privește apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva hotărârii aceluiași tribunal urmează a

se constata că în mod justificat a fost respins, în cauză atât sub aspectul

individualizării pedepsei cât și al modalității de executare a acesteia, prima

instanță a procedat în concordanță cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.

Întrucât prin admiterea recursului

de față urmează a se respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpată,

aceasta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat,

ocazionate de judecata cauzei, în apel, iar cheltuielile avansate în vederea

soluționării prezentei căi de atac să fie suportate de către stat.

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 35/ MF/Ap

din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpata L.T.

Casează decizia atacată, în sensul

că respinge apelul declarat de inculpata L.T. împotriva sentinței penale nr. 51/

P din 17 iunie 2005 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.

Obligă pe inculpata L.T. să

plătească statului suma de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în calea

de atac a apelului.

Cheltuielile judiciare din prezenta

cauză urmează a fi suportate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31

ianuarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-10
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 785/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr.104/S din 25 februarie 2003 a condamnat inculpatul B.M. la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
ÎCCJ 2007-02-13
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 798/2007
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 411/ PI din 23 iunie 2006 a Tribunalului Timiș, inculpatul M.T.A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută
ÎCCJ 2005-03-07
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1596/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1405 din 26 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului E.G.S. la o pedeapsă de 6 ani
ÎCCJ 2005-08-22
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4727/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 292 din 28 aprilie 2005, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul P.F.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni
ÎCCJ 2005-08-26
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4799/2005
pedeapsa mai sus stabilită, astfel în final inculpatul execută 8 ani și 8 luni închisoare. Tot prin aceeași sentință, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., a fost condamnat și inculpatul D.D.G. la pedeapsa
Sursă