ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3917/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 127

din 23 mai 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC U. SA

Ploiești, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice

a județului Prahova, Autoritatea Națională de Administrare Fiscală și Direcția

Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București, a suspendat

executarea deciziei nr. 21 din 10 februarie 2006, emisă de pârâta Autoritatea

Națională de Administrare Fiscală, precum și actele administrative,

subsecvente, respectiv decizia de impunere nr. 4570 din 8 iulie 2005 și nota de

constatare nr. 30417 din 29 iulie 2005, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a prezentei cauze.

Pentru a se pronunța astfel,

curtea de apel a reținut, având în vedere obiectivele expertizei

financiar-contabile, probă încuviințată în dosarul de fond, că sunt îndeplinite

condițiile impuse de dispozițiile art. 15 alin. (2), raportat la art. 14 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, pentru a se suspenda actul administrativ atacat,

precum și actele subsecvente.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal, Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Prahova, în nume propriu și pentru Direcția Generală de Administrare

a Marilor Contribuabili București și Autoritatea Națională de Administrare

Fiscală, formulând critici pe care le-a încadrat în prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Se susține în recursul

declarat:

- că cererea de suspendare

nu a fost timbrată de reclamantă, nici la momentul formulării și nici ulterior;

- că nu s-a dovedit

îndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, pentru

acordarea suspendării;

-

că, oricum, reclamanta era deja

beneficiara unei suspendări a actului administrativ atacat, dispusă prin

sentința civilă nr. 97 din 17 aprilie 2006, în dosarul nr. 2833/2006.

În recurs, prin cererea

formulată la data de 26 octombrie 2006, recurenta-pârâtă Direcția Generală de

Administrare a Marilor Contribuabili a „solicitat „scoaterea sa din cauză și

introducerea în cauză a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului

Prahova, invocând prevederile art. 1 din Ordinul Ministerului Finanțelor

Publice nr. 753/2006, privind organizarea activității de administrare a marilor

contribuabili, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministerului Finanțelor

Publice nr. 1013/2006.

Prin întâmpinarea formulată

la data de 10 noiembrie 2006, intimata-reclamantă SC U. SA Ploiești a solicitat

respingerea recursului, ca nefondat, arătând că obligațiile financiare

stabilite în sarcina sa, de cca 100 miliarde lei ROL, în caz de executare, ar

tulbura bunul mers al societății, putând duce chiar la faliment.

Examinând sentința, prin

prisma recursului formulat, a excepției invocate, precum și a apărării cuprinse

în întâmpinare, Înalta Curte constată:

Excepția privind lipsa

calității procesuale active, invocate de recurenta Direcția Generală de

Administrare a Marilor Contribuabili este nefondată, întrucât aceasta este

parte în raportul de drept procesual analizat, exercitând calea de atac a

recursului, conform art. 299 alin. (1) și art. 14 alin. (4) din Legea nr.

554/2004.

În plus, Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Prahova are deja calitate de recurentă,

formulând calea de atac a recursului, atât în nume propriu, cât și, în baza

mandatelor acordate, pentru celelalte două pârâte.

Recursul declarat în cauză

este fondat, pentru motivul ce vizează neexaminarea de către instanța de fond a

condițiilor impuse de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru

acordarea suspendării.

Într-adevăr, curtea de apel

argumentează măsura dispusă printr-un singur considerent: încuviințarea

expertizei financiar-contabile în dosarul de fond, având ca obiect anularea

deciziei nr. 21 din 10 februarie 2006, emisă de către Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin

care s-a respins contestația societății. Încuviințarea unei probe nu justifică,

însă, îndeplinirea condițiilor referitoare la „cazul bine justificat” ori

„paguba iminentă”.

Deși citează textele legale

aplicabile, instanța de fond nu examinează în concret dacă societatea

comercială reclamantă a făcut dovada îndeplinirii condițiilor menționate.

Simpla indicare în

întâmpinarea formulată în recurs a valorii creanței stabilite de către organele

fiscale, în condițiile în care nu s-a probat că s-au făcut demersuri în vederea

executării acesteia, nu probează „paguba iminentă”.

La fel, încuviințarea unei

expertize de specialitate nu creează o îndoială puternică asupra legalității

actului administrativ atacat și nu constituie un „caz bine justificat”.

Acestea sunt considerentele

pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul, cu consecința

casării sentinței atacate și respingerii cererii de suspendare.

Celelalte două critici

formulate în cadrul recursului examinat nu pot fi primite, întrucât în ceea ce

privește timbrajul, chitanța aflată la dosarul de fond pentru suma de 10 RON

este îndestulătoare, iar existența unei alte sentințe, prin care s-a dispus

suspendarea, nu a fost probată, deși, potrivit art. 1169 C. civ., recurentele

aveau sarcina probei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei

calității procesuale active invocată de recurenta Direcția Generală de

Administrare a Marilor Contribuabili.

Admite recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova, în nume propriu și

în numele Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili și al

Agenției Naționale de Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 127

din 23 mai 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

pe fond, respinge acțiunea SC U. SA Ploiești, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2006.