ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3917/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 127 din 23 mai 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC U. SA Ploiești, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova, Autoritatea Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București, a suspendat executarea deciziei nr. 21 din 10 februarie 2006, emisă de pârâta Autoritatea Națională de Administrare Fiscală, precum și actele administrative, subsecvente, respectiv decizia de impunere nr. 4570 din 8 iulie 2005 și nota de constatare nr. 30417 din 29 iulie 2005, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.

Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel a reținut, având în vedere obiectivele expertizei financiar-contabile, probă încuviințată în dosarul de fond, că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 15 alin. (2), raportat la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru a se suspenda actul administrativ atacat, precum și actele subsecvente. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova, în nume propriu și pentru Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili București și Autoritatea Națională de Administrare Fiscală, formulând critici pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 1 C. proc.

civ. Se susține în recursul declarat: - că cererea de suspendare nu a fost timbrată de reclamantă, nici la momentul formulării și nici ulterior; - că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, pentru acordarea suspendării; - că, oricum, reclamanta era deja beneficiara unei suspendări a actului administrativ atacat, dispusă prin sentința civilă nr. 97 din 17 aprilie 2006, în dosarul nr. 2833/2006. În recurs, prin cererea formulată la data de 26 octombrie 2006, recurenta-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a „solicitat „scoaterea sa din cauză și introducerea în cauză a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Prahova, invocând prevederile art. 1 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 753/2006, privind organizarea activității de administrare a marilor contribuabili, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1013/2006.

Prin întâmpinarea formulată la data de 10 noiembrie 2006, intimata-reclamantă SC U. SA Ploiești a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că obligațiile financiare stabilite în sarcina sa, de cca 100 miliarde lei ROL, în caz de executare, ar tulbura bunul mers al societății, putând duce chiar la faliment. Examinând sentința, prin prisma recursului formulat, a excepției invocate, precum și a apărării cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată: Excepția privind lipsa calității procesuale active, invocate de recurenta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili este nefondată, întrucât aceasta este parte în raportul de drept procesual analizat, exercitând calea de atac a recursului, conform art. 299 alin. (1) și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

În plus, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova are deja calitate de recurentă, formulând calea de atac a recursului, atât în nume propriu, cât și, în baza mandatelor acordate, pentru celelalte două pârâte. Recursul declarat în cauză este fondat, pentru motivul ce vizează neexaminarea de către instanța de fond a condițiilor impuse de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru acordarea suspendării. Într-adevăr, curtea de apel argumentează măsura dispusă printr-un singur considerent: încuviințarea expertizei financiar-contabile în dosarul de fond, având ca obiect anularea deciziei nr. 21 din 10 februarie 2006, emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin care s-a respins contestația societății.

Încuviințarea unei probe nu justifică, însă, îndeplinirea condițiilor referitoare la „cazul bine justificat” ori „paguba iminentă”. Deși citează textele legale aplicabile, instanța de fond nu examinează în concret dacă societatea comercială reclamantă a făcut dovada îndeplinirii condițiilor menționate. Simpla indicare în întâmpinarea formulată în recurs a valorii creanței stabilite de către organele fiscale, în condițiile în care nu s-a probat că s-au făcut demersuri în vederea executării acesteia, nu probează „paguba iminentă”. La fel, încuviințarea unei expertize de specialitate nu creează o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ atacat și nu constituie un „caz bine justificat”.

Acestea sunt considerentele pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul, cu consecința casării sentinței atacate și respingerii cererii de suspendare. Celelalte două critici formulate în cadrul recursului examinat nu pot fi primite, întrucât în ceea ce privește timbrajul, chitanța aflată la dosarul de fond pentru suma de 10 RON este îndestulătoare, iar existența unei alte sentințe, prin care s-a dispus suspendarea, nu a fost probată, deși, potrivit art. 1169 C. civ., recurentele aveau sarcina probei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de recurenta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova, în nume propriu și în numele Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 127 din 23 mai 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea SC U. SA Ploiești, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2006.