ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 310/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Hotărârea primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul D.M. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C.

proc. civ.

Prin Încheierea din

data de 5 februarie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor Legii nr. 2/2013 în contradictoriu cu pârâții M.J., Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Consiliul Superior al Magistraturii, M.S. și M.A.I.

Recursul

Cererea de recurs

Împotriva soluției

instanței de fond, reclamantul D.M. a declarat recurs.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de

recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Argumente de fapt și

de drept relevante

În speță, astfel cum

s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2)

și (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește

cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

Astfel, se invocă în

cererea de recurs prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin Rezoluția din

data de 17 martie 2014, s-a dispus comunicarea către recurent a lipsurilor

cererii de recurs, cu mențiunea că sub sancțiunea nulității cererii trebuie să

indice motivele de nelegalitate conform art. 486 alin. (1) lit. d) raportat la

art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Recurentul nu a

indicat și nu a dezvoltat vreunul din motivele de recurs prevăzute de textele

de lege menționate și nu a adus sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi

încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare,

susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și

ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se

întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1)

lit. d) C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486

alin. (3) C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și

c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub

sancțiunea nulității.

Potrivit art. 489 alin.

(2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele

invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din

același cod.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va

anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același

cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de D.M. împotriva Încheierii din 5 februarie 2014 a Curții de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2015.

Procesat de GGC - N