ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 29/2018

Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, prin Încheierea din 17 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.035/109/2017, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu următoarei chestiuni de drept:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 17 martie 2017, reclamanta, persoană fizică, a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, solicitând obligarea acesteia să aplice indicele de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010) și să-i plătească diferențele de pensie pe ultimii trei ani de la data introducerii acțiunii.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost pensionată pentru invaliditate în temeiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 19/2000), iar din data de 2.07.2014 a trecut la pensie pentru limită de vârstă, fiind nemulțumită că nu i s-a aplicat indicele de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 la punctajul mediu anual stabilit prin Decizia nr. 286.620 din 2.07.2014 emisă de pârâtă.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală, arătând că indicele de corecție se aplică o singură dată, la înscrierea inițială la pensie, aceasta neîndeplinind condițiile, întrucât nu a fost înscrisă la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv 1.01.2011, ci a fost înscrisă la pensie de invaliditate în condițiile Legii nr. 19/2000, începând cu data de 31.07.2006, aceasta fiind data inițială a înscrierii sale la pensie.

Prin Sentința nr. 2.247 din 14 iunie 2017, instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta să aplice indicele de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 la punctajul mediu anual stabilit prin Decizia nr. 286.620 din 2.07.2014 în beneficiul reclamantei și să îi plătească acesteia diferențele de drepturi de pensie, începând cu data de 21.06.2014.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta, din cuprinsul sesizării nerezultând motivele invocate.

Legea nr. 263/2010:

În opinia intimatei-reclamante, în cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 71 din 16 octombrie 2017

A susținut intimata-reclamantă că, dacă pentru pensia anticipată, anticipată parțial și pentru limită de vârstă există liberul arbitru, în speță este vorba de un factor obiectiv, independent de voința celui care se pensionează, pentru că își pierde capacitatea de muncă din motive care nu au legătură cu activitatea de muncă; în acest sens a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 680 din 26 iunie 2012

Apelanta-pârâtă nu și-a exprimat punctul de vedere.

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

Invocând practica judiciară majoritară

S-a arătat că este neîntemeiat argumentul caselor județene de pensii, potrivit căruia dispozițiile art. 170 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010 nu sunt aplicabile în cazul celor pensionați anterior intrării în vigoare a acestei legi, pentru care înscrierea inițială la pensie a avut loc în baza Legii nr. 19/2000 sau chiar a Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 3/1977).

Această susținere, conform căreia textul de lege ar avea în vedere numai persoanele înscrise la pensie pentru prima dată după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, este neîntemeiată, deoarece reclamanții au fost înscriși pentru prima oară la pensie pentru limită de vârstă, începând cu o dată ulterioară datei de 1 ianuarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Ca atare, aceștia beneficiază de indicele de corecție prevăzut de art. 170 din acest act normativ, întrucât noțiunea de "înscriere inițială la pensie" nu include și pensia de invaliditate.

Opinează instanța de trimitere că o interpretare contrară ar conduce la încălcarea principiului egalității, deoarece un element aleatoriu, cum este pierderea capacității de muncă, nu justifică un tratament diferit între persoane pentru care legea impune aceleași condiții de pensionare pentru limită de vârstă.

Mai mult, arată completul care a formulat sesizarea, Curtea Constituțională a statuat, în considerentele Deciziei nr. 680 din 26 iunie 2012, că legiuitorul nu poate impune condiții nerezonabile pentru persoanele care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă din cauza bolilor obișnuite și a accidentelor care nu au legătură cu munca în privința acordării pensiei de invaliditate.

Decizia Curții Constituționale nr. 437 din 29 octombrie 2013

În ceea ce privește Decizia nr. 71 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al instanței supreme, completul care a formulat sesizarea susține că prin aceasta s-a stabilit numai că data înscrierii inițiale la pensie este cea care rezultă din prima decizie de pensionare anticipată, fără a se referi însă la pensia de invaliditate. Instanța supremă nu a analizat, așadar, problema dacă înscrierea la pensia de invaliditate în baza Legii nr. 19/2000 constituie sau nu înscrierea inițială la pensie, raportat la dispozițiile art. 170 din Legea nr. 263/2010.

Instanța de trimitere a menționat și punctul de vedere opus, minoritar

S-a reținut, în această opinie, că intimatei-reclamante nu i s-a întocmit o altă decizie de pensionare pentru limită de vârstă, care să substituie decizia de invaliditate, întrucât numărul deciziei este același, iar în cuprinsul deciziei pentru limită de vârstă este menționată și data înscrierii inițiale la pensie. Date fiind dispozițiile art. 88 din Legea nr. 19/2000, respectiv art. 149 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, decizia de pensionare pentru limită de vârstă este definitivă sub acest aspect - data nașterii inițiale a dreptului la pensie, întrucât s-a contestat doar cuantumul pensiei din perspectiva neaplicării indicelui de corecție menționat în Legea nr. 263/2010.

Potrivit art. 47 alin. (2) din Constituția României, republicată, condițiile de exercitare a dreptului la pensie și la alte forme de asistență socială se stabilesc prin lege și, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislația în materie și de a stabili data de la care operează recalcularea, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală referitoare la principiul neretroactivității legii.

În situațiile în care dreptul inițial la pensie s-a născut anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, indicele de corecție nu este aplicabil, fiind fără relevanță juridică nepunerea în plată a deciziei de pensionare, sub aspectul stabilirii datei la care s-a născut dreptul inițial la pensie, întrucât, potrivit textelor legale amintite, a operat doar suspendarea efectelor deciziei de pensionare cu privire la plata drepturilor bănești.

Făcând referire la jurisprudența altor instanțe, instanța de trimitere a menționat Decizia nr. 6.151 din 28.11.2016 a Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca încadrându-se în orientarea majoritară a Curții de Apel Pitești, precum și sentințele nr. 2.054 din 2.09.2014 a Tribunalului Gorj, nr. 389 din 2.06.2016 a Tribunalului Bihor, nr. 1.262 din 21.05.2014 a Tribunalului Constanța și nr. 185 din 29.01.2015 a Tribunalului Timiș, precum și deciziile nr. 2.256 din 5.05.2015 și nr. 3.000 din 2.06.2016 ale Curții de Apel Craiova, nr. 398 din 18.06.2014 a Curții de Apel Suceava și nr. 321 din 4.05.2015 a Curții de Apel Brașov, ca fiind contrare acestei orientări.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 71 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a admis sesizarea formulată și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, indicele de corecție se aplică persoanelor al căror drept inițial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii".

Instanța supremă a statuat, cu acest prilej, că: "În situațiile în care dreptul inițial la pensie s-a născut anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, indicele de corecție nu este aplicabil, fiind fără relevanță juridică nepunerea în plată a deciziei de pensionare sub aspectul stabilirii datei la care s-a născut dreptul inițial la pensie întrucât, potrivit textelor sus-menționate, a operat doar suspendarea efectelor deciziei de pensionare cu privire la plata drepturilor bănești".

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele de judecată, în majoritate, au comunicat hotărâri și/sau puncte de vedere referitoare la chestiunea de drept supusă dezlegării, din analiza cărora se desprind următoarele orientări jurisprudențiale și de opinie:

S-au pronunțat, respectiv au opinat în acest sens următoarele instanțe: Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă (Decizia nr. 616 din 3 februarie 2015), Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (Decizia nr. 174 din 24 martie 2016), Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale (Decizia nr. 118 din 1 februarie 2016), Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă (Decizia nr. 1.057 din 26 noiembrie 2015), Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă (deciziile nr. 1.002 din 22 noiembrie 2017 și nr. 939 din 17 noiembrie 2015), Curtea de Apel Cluj - Secția civilă (Decizia nr. 158 din 20 ianuarie 2016), Tribunalul Olt - Secția I civilă (Sentința nr. 1.160 din 11 septembrie 2014) și Tribunalul Ilfov.

Instanțele care au judecat în această materie au respins cererile de acordare a indicelui de corecție cu prilejul acordării pensiei pentru limită de vârstă, în condițiile în care solicitantul beneficiase de pensie de invaliditate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, următoarele argumente principale fiind invocate:

S-au pronunțat, respectiv au opinat în acest sens următoarele instanțe: Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (deciziile nr. 2.687 din 2.05.2017, nr. 6.151 din 29.11.2016, nr. 3.529 din 12.06.2017 și nr. 5.055 din 20.10.2017), Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă (deciziile nr. 314 din 19 mai 2015 și nr. 876 din 31 mai 2017), Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale (sentințele nr. 6.955 din 9.10.2017, nr. 3.679 din 8.04.2016 și nr. 1.043 din 15.02.2017), Tribunalul Giurgiu -Secția civilă (Sentința nr. 355 din 14.09.2017) și Tribunalul Ialomița.

Aceste instanțe au admis cererile de calculare a indicelui de corecție cu prilejul acordării pensiei pentru limită de vârstă solicitanților care beneficiaseră de pensie de invaliditate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, următoarele argumente principale fiind invocate:

Instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la dispozițiile legale supuse interpretării prin Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013

Prin Adresa nr. 293/C/363/III-5/2018 din 8.03.2016, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 din același cod, pentru declanșarea mecanismului privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată că sesizarea este inadmisibilă, după cum se va arăta în cele ce urmează.

Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt întrunite cerințele de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, față de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, ce constituie temeiul sesizării.

Prin aceste dispoziții legale sunt instituite o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:

Procedând la analiza asupra admisibilității sesizării, se constată că primele trei condiții sunt îndeplinite, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de un complet al Curții de Apel Pitești, învestit cu soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de tribunal, în primă instanță, într-un litigiu în materie de asigurări sociale.

În conformitate cu prevederile art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010:

Pe acest temei, decizia instanței de apel ce urmează a fi pronunțată este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, prin raportare și la dispozițiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Astfel, Curtea de Apel Pitești este legal învestită cu soluționarea unui apel împotriva unei hotărâri pronunțate de tribunal într-o cauză în care se solicită obligarea casei județene de pensii să aplice indicele de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, precum și să plătească diferențele de pensie pe ultimii trei ani de la data introducerii acțiunii, actualizate cu indicele de inflație.

Condiția de admisibilitate referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei pendinte în care se ridică este îndeplinită deoarece, prin raportare la obiectul cauzei, soluția pe fond depinde de interpretarea dispozițiilor art. 170 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010.

În ceea ce privește condiția noutății, instanța de trimitere a opinat că ar fi îndeplinită, deoarece asupra chestiunii de drept invocate Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat.

Trebuie subliniat însă că noutatea unei chestiuni de drept nu este subsumată condiției referitoare la statuarea anterioară a instanței supreme asupra chestiunii de drept.

În jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reliefat, în mod constant, caracterul distinct al condiției noutății față de condiția privind statuarea anterioară a instanței supreme asupra chestiunii de drept sau ca aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare.

Îndeplinirea condiției noutății chestiunii de drept trebuie raportată la scopul declanșării mecanismului de unificare a practicii judiciare, prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă, ce rezidă în preîntâmpinarea apariției unei practici neunitare la nivelul instanțelor judecătorești (control a priori), spre deosebire de mecanismul pe care îl presupune recursul în interesul legii, acela de a înlătura o astfel de practică neunitară, deja existentă (control a posteriori).

Caracterul de noutate se pierde, iar cerința de admisibilitate nu este îndeplinită, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, în timp ce opiniile jurisprudențiale nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile.

Se constată că problema de drept supusă dezlegării a făcut obiectul a numeroase decizii pronunțate de curțile de apel, însă această jurisprudență este anterioară Deciziei nr. 71 din 16 octombrie 2017, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiunii de drept. Analiza deciziilor înaintate de curțile de apel relevă faptul că a existat o jurisprudență care a cristalizat o opinie majoritară, potrivit căreia înscrierea la pensie de invaliditate în baza Legii nr. 19/2000 constituie înscrierea inițială la pensie, și o opinie minoritară, conform căreia înscrierea la pensie de invaliditate în baza Legii nr. 19/2000 nu constituie înscrierea inițială la pensie, în sensul dispozițiilor art. 170 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010 (a se vedea supra pct. VI).

A fost identificată o singură decizie, pronunțată ulterior datei de 4 decembrie 2017, la 8 februarie 2018, de un complet din cadrul Curții de Apel Pitești (instanța de trimitere), din considerentele căreia rezultă că, într-o cauză de același fel cu cea din litigiul pendinte, s-a dat deplină eficiență modului în care instanța supremă a tranșat chestiunea de drept prin Decizia nr. 71 din 16 octombrie 2017.

După publicarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 71 din 16 octombrie 2017, în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 4 decembrie 2017, când a devenit obligatorie dezlegarea dată chestiunii de drept pentru toate instanțele, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, nu există jurisprudență neunitară.

Se apreciază, așadar, că nu este îndeplinită condiția noutății chestiunii de drept.

Nici condiția referitoare la nestatuarea asupra chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu este îndeplinită.

Din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă că instanța de trimitere, referindu-se la incidența Deciziei nr. 71 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reține că aceasta privește interpretarea art. 170 din Legea nr. 263/2010, în sensul stabilirii dacă indicele de corecție se aplică persoanelor al căror drept inițial la pensie s-a născut anterior intrării în vigoare a legii, dar numai pentru situația în care data înscrierii inițiale la pensie este cea care rezultă din prima decizie de pensionare anticipată, iar nu și pentru situația în care înscrierea inițială la pensie derivă dintr-o decizie de pensionare pentru invaliditate.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de trimitere, în argumentarea opiniei sale cu privire la chestiunea de drept analizată, recurge la o distincție pe care textul legal nu o conține, anume aceea că sintagma "înscriere inițială la pensie" nu include și înscrierea la pensia de invaliditate. Regula de interpretare logică, exprimată prin adagiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, adică unde legea (norma juridică) nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, presupune ca generalitatea formulării unui text de lege să conducă la generalitatea aplicării lui.

În plus, observația instanței de trimitere face abstracție de interpretarea pe care o cuprinde dispozitivul Deciziei nr. 71 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al instanței supreme, care nu limitează aplicarea normei legale doar pentru cazul în care înscrierea inițială la pensie derivă dintr-o decizie de pensionare anticipată, emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Prin dispozitivul acestei decizii s-a stabilit că: "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, indicele de corecție se aplică persoanelor al căror drept inițial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii".

Pentru a statua astfel, instanța supremă a reținut, la paragraful 49, în contextul verificării condiției privind caracterul real și serios al problemei de drept cu care a fost sesizată, că existența opiniilor divergente în materie, întemeiate pe argumente derivând din același text de lege, conferă chestiunii de drept un grad suficient de mare de dificultate "cu consecința aplicării sau nu a indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 și deciziilor de pensionare emise anterior intrării în vigoare a legii".

Prin decizia menționată, cu privire la fondul sesizării, s-a constatat, cu titlu prealabil, că art. 170 din Legea nr. 263/2010 nu a intrat în vigoare odată cu celelalte dispoziții ale legii, respectiv la 1.01.2011, ci a fost amânată la data de 1.01.2012, așa cum s-a prevăzut în cuprinsul art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Ulterior, termenul de intrare în vigoare a art. 170 din Legea nr. 263/2010 a fost prorogat din nou, la data de 1.01.2013, prin dispozițiile art. II art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, cu modificările ulterioare.

S-a constatat incidența în cauză și a dispozițiilor art. 5 alin. (1) pct. I și II din Legea nr. 19/2000, având corespondent în art. 6 alin. (1) pct. I, II și IV din Legea nr. 263/2010; art. 92 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, dispoziții similare regăsindu-se în art. 114 alin. (1) din Legea nr. 263/2010; art. 52 din Legea nr. 19/2000, corespondent fiind art. 64 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, precum și dispozițiile similare prevăzute de art. 104 din Legea nr. 263/2010.

Interpretând sistematic și teleologic textele de lege menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că data înscrierii inițiale la pensie este cea care rezultă din prima decizie de pensionare anticipată, că plata acesteia se suspendă pe perioada în care asiguratul se află în una dintre situațiile prevăzute de lege și că, la împlinirea vârstei de pensionare pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

Concluzionând, instanța supremă a reținut că recalcularea cuantumului pensiei anticipate, prin adiționarea altor stagii de cotizare realizate după pensionarea anticipată, nu conduce la nașterea unui alt drept inițial la pensie, ci doar la recalcularea cuantumului acesteia, ca urmare a transformării pensiei dintr-o categorie în alta.

Această hotărâre prealabilă a avut ca situație premisă, în litigiul pendinte în care s-a dispus sesizarea instanței supreme cu dezlegarea chestiunii de drept, existența unei decizii de pensionare anticipate emise pe temeiul Legii nr. 19/2000, care se transformă în pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010. Chestiunea de drept este identică și pentru situația în care are loc transformarea pensiei de invaliditate, stabilită în baza Legii nr. 19/2000, în pensie pentru limită de vârstă în condițiile legii noi. Aceasta, pentru că, și în cazul analizat, se invocă modul de interpretare și aplicare ale art. 170 din Legea nr. 263/2010, care, în ceea ce privește sintagma "înscriere inițială la pensie", are o formulare generică, ceea ce înseamnă că se referă la prima înscriere la pensie în sistemul public de pensii, indiferent de natura pensiei acordate (invaliditate, anticipată ș.a.), și nu distinge cu privire la situația în care anumite categorii de pensii se transformă, în condițiile legii, în pensii pentru limită de vârstă.

Prin raportare la elementul temporal, identificat ca fiind data inițială a înscrierii la pensie (fără a fi menționat un anume tip de pensie), instanța supremă a statuat în mod clar, prin hotărârea prealabilă mai sus menționată, că indicele de corecție se aplică persoanelor al căror drept inițial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii, fără a limita această statuare numai pentru situația existenței unei decizii de pensionare anticipată.

Prin interpretarea efectuată s-a statuat, cu valoare de principiu, asupra normei care a făcut obiectul chestiunii de drept în scopul preîntâmpinării apariției unei practici neunitare în cauzele în care se ridică problema incidenței prevederilor art. 170 din Legea nr. 263/2010.

De asemenea este nepertinent argumentul instanței de trimitere, desprins din considerentele Deciziei nr. 680 din 26 iunie 2012 pronunțate de Curtea Constituțională, potrivit căruia s-ar încălca principiul egalității, prin aceea că un element aleatoriu, cum este pierderea capacității de muncă, nu justifică un tratament diferit între persoane pentru care legea impune aceleași condiții de pensionare pentru limită de vârstă.

Prin această decizie, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea sintagmei "în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3" din cuprinsul art. 73 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, stabilind că acordarea pensiei de invaliditate va fi realizată în funcție de stagiul de cotizare efectiv realizat de persoana asigurată. Ca urmare, prevederile legale constatate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 680 din 26 iunie 2012 nu au legătură cu dispozițiile legale cu caracter tranzitoriu care fac obiectul chestiunii de drept supuse analizei.

Sub aspectul respectării principiului egalității în fața legii, în legătură cu dispozițiile legale analizate, prezintă relevanță Decizia Curții Constituționale nr. 698 din 27 noiembrie 2014, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 95 alin. (1), art. 102 alin. (2

În considerentele acestei decizii Curtea Constituțională a reținut, în esență, în privința reglementării prevăzute de art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, referitoare la calculul punctajului mediu anual, a celei cuprinse în art. 170 din aceeași lege, că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.

În paragraful 18 al Deciziei nr. 698 din 27 noiembrie 2014, Curtea Constituțională a reliefat că indicele de corecție la care se referă art. 170 din Legea nr. 263/2010 avea ca scop corectarea diferențelor între cei pensionați înainte și după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Având în vedere problema de drept lămurită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 71 din 16 octombrie 2017, se consideră că nu se poate solicita, pe calea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, interpretarea aceleiași dispoziții legale ori de câte ori părțile din litigiul pendinte nu se află într-o situație juridică identică cu aceea care a condus la pronunțarea, deja, a unei hotărâri prealabile în rezolvarea aceleiași chestiuni de drept.

În consecință, nu se poate reține niciun argument pentru care Decizia nr. 71 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, să nu se aplice în ceea ce privește modul de interpretare a art. 170 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010 tuturor categoriilor de pensii, deci și pensiilor de invaliditate.

Revine instanței de trimitere sarcina aplicării concrete a legii, în funcție de circumstanțele proprii litigiului cu care este sesizată.

Având în vedere interpretarea dată de instanța supremă asupra acelorași dispoziții legale, printr-o hotărâre prealabilă anterioară, precum și absența unor elemente noi, care să prefigureze o nouă abordare a chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, se constată că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru declanșarea procedurii privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 alin. (1) din Codul de procedură civilă,