ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 25/2020

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 3.424/1/2019, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 27

Ședința este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 27

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile formulată de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă, în Dosarul nr. 6.772/118/2018.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. De asemenea referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărârile judecătorești relevante ce au fost identificate, precum și opiniile teoretice exprimate de judecători, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 27 noiembrie 2019, în Dosarul nr. 6.772/118/2018, aflat pe rolul acestei instanțe, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "dacă în interpretarea art. 64 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), și a art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare (Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010), la transformarea, în domeniul temporal de aplicare a Legii nr. 263/2010, a unei pensii anticipate stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 19/2000), în pensie pentru limită de vârstă, trebuie menținut stagiul complet de cotizare de care pensionarul trebuia să beneficieze, la momentul cererii de acordare a pensiei anticipate, potrivit Legii nr. 19/2000, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 349 din 19 mai 2011 (Decizia nr. 4/2011), prin raportare la data formulării cererii de acordare a pensiei anticipate, ori, dimpotrivă, trebuie utilizat stagiul complet de cotizare aplicabil la momentul transformării pensiei, prevăzut de Legea nr. 263/2010 și stabilit prin raportare la data nașterii pensionarului, în acord cu Decizia nr. 22 din 29 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 22 octombrie 2015 (Decizia nr. 22/2015)."

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 decembrie 2019 cu nr. 3.424/1/2019, termenul de judecată fiind stabilit la 2 martie 2020.

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare

Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția I civilă cu nr. 6.772/118/2018, reclamanta X a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, obligarea acesteia la:

Reclamanta, născută în data de 31 ianuarie 1952, a fost beneficiară, începând cu 28 mai 2008 - data formulării cererii de pensionare -, a unei pensii anticipate stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000, prin decizia nr. xxxxxx din 19 august 2008, care a fost transformată, începând cu 31 ianuarie 2011, în domeniul temporal propriu de aplicare a Legii nr. 263/2010 (care a abrogat, la data intrării sale în vigoare - 1 ianuarie 2011 - reglementarea-cadru anterioară în materia pensiilor publice - Legea nr. 19/2000), în pensie pentru limită de vârstă, prin decizia nr. xxxxxx din 20 octombrie 2011, fără ca la punctajul mediu anual calculat potrivit art. 95 din Legea nr. 263/2010 să fie aplicat indicele de corecție prevăzut de art. 170 din același act normativ.

Stagiul complet de cotizare utilizat atât la momentul emiterii deciziei de pensie anticipată, sub imperiul Legii nr. 19/2000, cât și la cel al emiterii deciziei de transformare a pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, sub imperiul Legii nr. 263/2010, determinat prin raportare la data nașterii reclamantei, a fost de 28 de ani.

Prin cererea administrativă înregistrată la pârâtă la data de 27 septembrie 2018, reclamanta a solicitat revizuirea pensiei sale pentru limită de vârstă, cu referire la cele două chestiuni aflate în litigiu în prezenta cauză, respectiv: stagiul complet de cotizare și indicele de corecție, cererea astfel formulată fiind respinsă de pârâtă, situație care a determinat învestirea primei instanțe în cauza pendinte.

Prin Sentința civilă nr. 654 din 11 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția I civilă, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca nefondată, prima instanță reținând, în esență, următoarele:

Conform art. 170 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a legii, la punctajul mediu anual determinat în condițiile art. 95 se aplică un indice de corecție calculat ca raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat și valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflației pe anul 2011.

Prin Decizia nr. 71 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 4 decembrie 2017 (Decizia nr. 71/2017), s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, indicele de corecție se aplică persoanelor al căror drept inițial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii.

Având în vedere că dreptul inițial la pensie al reclamantei s-a stabilit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, instanța a reținut că aceasta nu poate beneficia de aplicarea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 alin. (1) din actul normativ menționat, în raport cu interpretarea acestei dispoziții cuprinsă în Decizia nr. 71/2017.

În ceea ce privește stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei, instanța a reținut că instituția pârâtă în mod corect a avut în vedere un stagiu de 28 de ani, acesta fiind prevăzut în anexa nr. 9 privind vârstele standard de pensionare și stagiile minime de cotizare în funcție de data nașterii asiguratului din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001, cu modificările și completările ulterioare (Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000).

Astfel, pentru femeile născute în ianuarie 1952 (situația reclamantei) stagiul complet de cotizare stabilit de dispozițiile legale este de 28 de ani.

Susținerea reclamantei că acest stagiu de cotizare trebuia determinat în raport cu data depunerii cererii nu are niciun suport legal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând instanței de control judiciar să rejudece în integralitate pretențiile cu a căror soluționare a fost învestită prima instanță prin cererea de chemare în judecată și să le admită.

Din oficiu, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a pus în discuția părților utilitatea sesizării instanței supreme, în procedura prevăzută de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2019 sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății.

Prin Încheierea pronunțată la 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a constatat îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, prevăzute de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru argumentele ce se vor reda în continuare.

Astfel, primele trei condiții de admisibilitate sunt îndeplinite: litigiul în legătură cu care urmează a se formula sesizarea este în curs de judecată la curtea de apel, iar instanța învestită cu soluționarea apelului urmează să judece cauza în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 153-156 din Legea nr. 263/2010, cauza ce face obiectul judecății aflându-se în competența legală a unui complet de judecată al Curții de Apel Constanța, care este titulara sesizării.

De lămurirea modului de interpretare a dispozițiilor art. 64 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și ale art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 depinde soluționarea pe fond a prezentei cauze, întrucât, în privința stagiului complet de cotizare ce trebuie utilizat la momentul transformării pensiei anticipate stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 în pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010, este esențial a se stabili dacă stagiul complet de cotizare ce ar fi trebuit utilizat la momentul acordării pensiei anticipate în temeiul Legii nr. 19/2000, prin raportare la data formulării cererii de pensionare, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 4/2011, trebuie menținut și la momentul transformării acestei pensii anticipate în pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010 ori, dimpotrivă, la momentul transformării trebuie utilizat stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010, determinat de legiuitor prin raportare la data nașterii asiguratului, în acord cu Decizia nr. 22/2015 - susținerea pârâtei, ce a stat la baza refuzului administrativ de soluționare favorabilă a cererii de revizuire formulate de reclamantă, fiind în sensul că stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat într-o asemenea ipoteză, la momentul transformării, este cel prevăzut de legea în vigoare la acel moment, în temeiul principiului de drept tempus regit actum.

Dezlegarea acestei chestiuni de drept este esențială pentru soluționarea în fond a cauzei, întrucât, față de efectul retroactiv limitat al revizuirii, de 3 ani, calculat regresiv față de data înregistrării la casa teritorială de pensii a cererii administrative de revizuire a pensiei și, față de împrejurarea că la data până la care poate produce efecte retroactive cererea de revizuire litigioasă, pensia aflată în plată era cea pentru limită de vârstă, acordată în temeiul Legii nr. 263/2010, începând cu 31 ianuarie 2011, prezintă relevanță stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la momentul acordării, prin transformare, a pensiei pentru limită de vârstă, întrucât decizia de acordare a pensiei anticipate a încetat să mai producă efecte juridice la data acordării pensiei pentru limită de vârstă - 31 ianuarie 2011. În acest mod devine irelevant stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la momentul acordării pensiei anticipate, întrucât aceasta nu se mai afla în plată la data de 27 septembrie 2015, dată până la care poate fi revizuită pensia reclamantei sub aspectul invocat.

Curtea a reținut că instanța supremă nu s-a pronunțat, prin niciunul dintre cele două mecanisme de asigurare a unei practici judiciare unitare, asupra chestiunii de drept invocate din oficiu în prezenta cauză, fiind astfel îndeplinită și cerința de admisibilitate privind nestatuarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție asupra acestei chestiuni de drept.

În privința condiției referitoare la noutatea chestiunii de drept, Curtea a reținut că și aceasta este îndeplinită în cauză, rezultând din existența unei clarificări la nivel jurisprudențial intervenite prin deciziile nr. 71/2017 și nr. 29 din 14 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 5 iulie 2018 (Decizia nr. 29/2018), pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorii, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, întrucât beneficiază de autoritate de lucru interpretat, și care au determinat, cel puțin la nivelul acestei instanțe, un reviriment jurisprudențial în privința chestiunii litigioase privitoare la stagiul complet de cotizare ce se impune a fi utilizat la momentul transformării pensiei anticipate stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 în pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 263/2010.

Astfel, prin Decizia nr. 80/AS din 31 martie 2015, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă, reținând temeinicia și legalitatea sentinței apelate, prin care prima instanță recunoscuse îndreptățirea unui beneficiar de pensie anticipată parțială, acordată începând cu 17 martie 2009, deci sub imperiul Legii nr. 19/2000, la aplicarea indicelui de corecție în privința pensiei pentru limită de vârstă acordate începând cu 1 octombrie 2011, deci sub imperiul Legii nr. 263/2010, a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului formulat împotriva acesteia.

Consecutiv pronunțării deciziilor nr. 71/2017 și 29/2018 de către instanța supremă, prin care s-a statuat că indicele de corecție nu este aplicabil pensiilor pentru limită de vârstă acordate sub imperiul Legii nr. 263/2010 beneficiarilor cărora le-au fost stabilite pensii anticipate sau anticipate parțiale în temeiul Legii nr. 19/2000, la nivelul Curții de Apel Constanța se conturează un început de divergență jurisprudențială cu privire la chestiunea litigioasă a stagiului complet de cotizare ce trebuie utilizat la momentul transformării unei pensii anticipate sau anticipate parțiale, stabilite în domeniul temporal de aplicare a Legii nr. 19/2000, în pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010.

Astfel, prin Decizia nr. 156/AS din 5 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă, un complet al acestei instanțe a apreciat că un asigurat căruia i-a fost acordată, în anul 2010, sub imperiul Legii nr. 19/2000, o pensie anticipată parțială este îndreptățit, la momentul acordării, în anul 2013, a unei pensii pentru limită de vârstă, sub imperiul Legii nr. 263/2010, la utilizarea stagiului complet de cotizare determinat potrivit Legii nr. 19/2000, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 4/2011, prin raportare la data formulării cererii de pensionare, stagiu complet de cotizare mai mic decât cel prevăzut de Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 22/2015, determinat de legiuitor prin raportare la data nașterii asiguratului.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 294/AS din 4 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă, un alt complet al instanței a reținut, în privința unui beneficiar de pensie anticipată parțială începând cu 20 octombrie 2009, respectiv de pensie pentru limită de vârstă începând cu 20 octombrie 2012, care solicitase, prin cererea introductivă de instanță, revizuirea pensiei sale atât prin aplicarea indicelui de corecție, cât și prin utilizarea stagiului complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, stabilit prin raportare la data formulării cererii de pensionare, nu la data nașterii sale, cu respectarea dezlegării date prin Decizia nr. 4/2011, că acesta nu este îndreptățit nici la aplicarea indicelui de corecție - față de momentul înscrierii sale inițiale la pensie și de deciziile nr. 71/2017 și 29/2018 - și nici la utilizarea (menținerea) stagiului complet de cotizare (mai mic) de care ar fi trebuit să beneficieze în temeiul Legii nr. 19/2000 la momentul transformării pensiei anticipate parțiale în pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010. S-a reținut că Decizia nr. 4/2011, invocată de apelant, produce efecte circumscrise dispozițiilor Legii nr. 19/2000, astfel că nu este aplicabilă în speță, unde obiectul cererii este reprezentat de revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, acordată în baza Legii nr. 263/2010.

Condiția de admisibilitate privind noutatea problemei de drept nu a fost interpretată de către instanța supremă în mod absolut, în sensul că aceasta trebuie să fi apărut pentru prima dată, ci în sensul afirmării unei linii de demarcație față de procedura recursului în interesul legii, astfel încât sesizarea în vederea dezlegării unei chestiuni de drept nu este admisibilă atunci când există o jurisprudență consacrată a instanțelor, fie că este unitară, fie că este neunitară, în ultimul caz neputând fi utilizată decât procedura recursului în interesul legii.

Cum însă procedura recursului în interesul legii nu poate fi utilizată decât în cazul unei jurisprudențe neunitare consacrate, existența unor soluții izolate nu înlătură nici caracterul de noutate al chestiunii de drept incidente, ci, dimpotrivă, dovedește că activarea mecanismului complementar de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 519-521 din Codul de procedură civilă este justificată.

Acest mod de interpretare a cerinței noutății corespunde practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, de exemplu, a constatat admisibilitatea unei sesizări în condițiile în care, în încheierea de sesizare, s-a făcut referire la hotărâri judecătorești, majoritatea definitive, pronunțate în 12 dosare ale mai multor instanțe, între care și instanța care a formulat sesizarea, prin care s-au soluționat cauze în care aceeași chestiune de drept era incidentă (Decizia nr. 7 din 27 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 26 iunie 2015).

Pe baza acestor considerente, instanța de trimitere a reținut că existența unor soluții jurisprudențiale izolate nu înlătură caracterul de noutate al chestiunii de drept a cărei dezlegare se solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci, dimpotrivă, subliniază necesitatea pronunțării unei hotărâri prealabile, în vederea prevenirii unei jurisprudențe neunitare consacrate.

Procedând la analiza jurisprudenței referitor la această chestiune de drept, ulterioară datei pronunțării deciziilor nr. 71/2017 și nr. 29/2018, Curtea a constatat că nu există o jurisprudență consolidată și constantă a instanțelor naționale, materializată în hotărâri judecătorești definitive, prin care să se fi cristalizat o practică judiciară unitară sau neunitară cu privire la chestiunea de drept litigioasă, nefiind nici identificate cauze în care Înalta Curte de Casație și Justiție să fi statuat printr-o altă hotărâre asupra acestei chestiuni de drept, care nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii.

Conchizând, noutatea chestiunii de drept antemenționate este consecutivă pronunțării de către instanța supremă, în cadrul mecanismului a priori de asigurare a unei practici judiciare unitare, a deciziilor nr. 71/2017 și nr. 29/2018, fapt ce a determinat - în contextul inaplicabilității, potrivit legii, a indicelui de corecție pentru pensiile anticipate/anticipate parțiale stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 la momentul transformării acestora în pensii pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010 - necesitatea reevaluării chestiunii litigioase privitoare la stagiul complet de cotizare ce se impune a fi utilizat la momentul transformării pensiei anticipate/anticipate parțiale stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 în pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 263/2010, producând astfel un reviriment jurisprudențial de dată recentă.

Deși instanța le-a acordat părților un termen pentru a-și pregăti apărarea cu referire la chestiunea de drept pusă în discuție din oficiu, reclamanta nu a formulat un punct de vedere cu privire la admisibilitatea sesizării instanței supreme.

Pârâta, prin punctul de vedere scris depus la dosar, a învederat că nu este necesară sesizarea instanței supreme cu soluționarea chestiunii de drept invocate din oficiu, întrucât, în temeiul art. 64 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și al art. 52 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, transformarea pensiei anticipate stabilite sub imperiul Legii nr. 19/2000 în pensie pentru limită de vârstă potrivit Legii nr. 263/2010 se realizează prin utilizarea stagiului complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la momentul transformării pensiei, în temeiul principiului activității legii civile, în speță, stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010 și aplicabil reclamantei fiind de 28 de ani, acest stagiu fiind utilizat atât la momentul acordării pensiei anticipate, cât și la momentul transformării acesteia în pensie pentru limită de vârstă.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii- raportori, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 6.772/118/2018 a reținut următoarele:

Stabilirea vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare de care reclamanta, născută în ianuarie 1952, trebuia să beneficieze la momentul acordării pensiei anticipate - 28 mai 2008 ar fi trebuit să se realizeze potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 19/2000 și ale anexelor nr. 3 și 9 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 4/2011, prin raportare la data formulării cererii de pensionare - 28 mai 2008, potrivit cărora unei femei născute în ianuarie 1951 și care formulează cerere de acordare a pensiei anticipate în luna mai 2008 îi este aplicabil un stagiu complet de cotizare de 26 de ani și 8 luni (în locul celui de 28 de ani, utilizat de pârâtă în cuprinsul deciziilor de pensie emise și determinat prin raportare la data nașterii reclamantei).

Prin Decizia nr. 4/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat că modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare.

Stabilirea vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare de care reclamanta, născută în ianuarie 1952, trebuia să beneficieze la momentul acordării pensiei pentru limită de vârstă - 31 ianuarie 2011, pentru ipoteza în care aceasta ar fi fost și data înscrierii inițiale la pensie, ar fi trebuit să se realizeze potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) și anexei nr. 5 din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 22/2015, potrivit cărora unei femei născute în ianuarie 1951 i-a fost prestabilit de legiuitor, prin raportare la data nașterii acesteia, un stagiu complet de cotizare de 28 de ani (utilizat de pârâtă în cuprinsul deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu 31 ianuarie 2011).

Astfel, prin Decizia nr. 22/2015, instanța supremă a statuat că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 52 și 53 din Legea nr. 263/2010 raportat la prevederile anexei nr. 5 din această lege, vârsta standard de pensionare, în vederea înscrierii la pensie pentru limită de vârstă, se determină în funcție de data nașterii asiguratului; în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (3) și art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 raportat la prevederile anexei nr. 5 din această lege, stagiul complet de cotizare al persoanelor care se pensionează în temeiul acestui act normativ și care beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare se determină conform anexei nr. 5 în funcție de data nașterii asiguratului.

Prin această decizie, instanța supremă, având a se pronunța asupra unor acte normative diferite, a adoptat o interpretare diametral opusă față de cea adoptată prin Decizia nr. 4/2011, prin care statuase că modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare.

Din analiza comparativă a celor două decizii antemenționate se constată că, dacă sub imperiul Legii nr. 19/2000, determinarea vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare pentru o persoană care se înscria la pensie ca urmare a reducerii vârstei standard de pensionare se realiza prin raportare la data formulării - adică a înregistrării la casa teritorială de pensii - a cererii de acordare a pensiei, nu la data nașterii asiguratului, de lege lata, adică în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 263/2010, determinarea acestor două criterii obiective pentru acordarea și stabilirea întinderii dreptului la pensie al unei persoane se realizează prin raportare la data nașterii asiguratului, neprezentând relevanță, sub aspectul acestei chestiuni, momentul formulării de către asigurat a cererii de acordare a pensiei, stagiul complet de cotizare și vârsta standard de pensionare fiind predeterminate de legiuitor, prin raportare la data nașterii asiguratului.

Cu referire la această chestiune, Curtea a reținut că prin Decizia nr. 71/2017 instanța supremă a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, indicele de corecție se aplică persoanelor al căror drept inițial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii.

În fundamentarea acestei soluții, instanța supremă, în paragraful 62 al deciziei, a reținut că, din interpretarea sistematică și teleologică a textelor de lege menționate, rezultă că data înscrierii inițiale la pensie este cea care rezultă din prima decizie de pensionare anticipată, că plata acesteia se suspendă pe perioada în care asiguratul se află în una dintre situațiile prevăzute de lege și că la împlinirea vârstei de pensionare pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă în pensie pentru limită de vârstă prin adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

De asemenea, în paragraful 68, a mai reținut că în situațiile în care dreptul inițial la pensie s-a născut anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010, indicele de corecție nu este aplicabil, fiind fără relevanță juridică nepunerea în plată a deciziei de pensionare sub aspectul stabilirii datei la care s-a născut dreptul inițial la pensie, întrucât a operat doar suspendarea efectelor deciziei de pensionare cu privire la plata drepturilor bănești.

Prin Decizia nr. 29/2018 s-a statuat că aceeași soluție este incidentă și în privința pensiilor anticipate parțiale și a pensiilor de invaliditate stabilite sub imperiul Legii nr. 19/2000 și a căror transformare în pensii pentru limită de vârstă se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 263/2010.

Se poate reține că, deși numai implicit, în fundamentarea acestor două soluții, instanța supremă a pornit de la situația premisă potrivit căreia, odată stabilite stagiul minim și stagiul complet de cotizare sub imperiul Legii nr. 19/2000, cu ocazia emiterii unei decizii de acordare a pensiei anticipate sau a celei anticipate parțiale, acestea se mențin și cu ocazia emiterii unei decizii de transformare a oricăreia dintre aceste două categorii de pensii într-o pensie pentru limită de vârstă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 263/2010, operațiunea de recalculare aferentă transformării pensiei operate sub imperiul noii reglementări implicând numai adăugarea perioadelor asimilate și a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare, nu însă și o eventuală redimensionare a stagiului complet sau minim de cotizare prin raportare la noua reglementare în materie, în vigoare la momentul efectuării transformării.

Cu referire la această chestiune litigioasă, Curtea a constatat că pensia anticipată, respectiv pensia pentru limită de vârstă de care reclamanta a beneficiat de-a lungul timpului au fost guvernate de acte normative succesive, astfel că soluția cu privire la această succesiune de legi în timp trebuie pronunțată cu observarea dispozițiilor tranzitorii cuprinse fie în Legea nr. 263/2010, fie în Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, în acord cu principiul instituit prin art. 54 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 24/2000).

Cum Legea nr. 263/2010 nu conține norme tranzitorii cu referire la această chestiune, cea a regimului juridic aplicabil operațiunii de transformare a pensiei anticipate stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000 în pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010, raportarea trebuie făcută la dispozițiile art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.

Potrivit acestui text de lege, transformarea pensiilor anticipate și anticipate parțiale, stabilite potrivit legislației anterioare intrării în vigoare a legii, în pensii pentru limită de vârstă se face la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 din lege sau, după caz, a vârstelor standard reduse potrivit legislației în vigoare, iar calculul drepturilor de pensie pentru limită de vârstă se face în condițiile legii.

Se constată că această normă tranzitorie stabilește că, pentru pensiile anticipate acordate în temeiul Legii nr. 19/2000, astfel cum este pensia reclamantei din prezenta cauză, transformarea pensiei anticipate în pensie pentru limită de vârstă, intervenită în domeniul temporal de aplicare a Legii nr. 263/2010, se realizează în condițiile prevăzute de acest din urmă act normativ, cu utilizarea vârstei standard de pensionare, fără a se menționa, expressis verbis, că și stagiul de cotizare trebuie determinat potrivit Legii nr. 263/2010.

În condițiile în care norma tranzitorie nu stabilește, printr-o mențiune expresă, că și stagiul complet de cotizare trebuie determinat potrivit legii noi, adică potrivit Legii nr. 263/2010, concluzia ce se poate trage din această modalitate de reglementare este cea potrivit căreia stagiul complet de cotizare determinat la momentul înscrierii inițiale la pensie, adică al acordării pensiei anticipate, potrivit Legii nr. 19/2000, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 4/2011, se menține și la momentul transformării acestei pensii într-o pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010, adică se menține stagiul complet de cotizare mai mic, determinat prin raportare la data formulării cererii de pensionare, în acord cu Decizia nr. 4/2011, în detrimentul stagiului de cotizare mai mare, determinat prin raportare la data nașterii asiguratului, în acord cu Decizia nr. 22/2015.

Din interpretarea sistematică a părții finale a art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, potrivit căreia: ". . . calculul drepturilor de pensie pentru limită de vârstă se face în condițiile legii", precum și a celor înscrise în art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și în art. 69 alin. (1) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 se poate conchide că și determinarea stagiului complet de cotizare, cu ocazia transformării în pensie pentru limită de vârstă a unei pensii anticipate, precum cea a reclamantei din prezenta cauză, trebuie realizată, potrivit regulii de drept tempus regit actum, consacrată la nivel legislativ prin art. 6 alin. (1) și (5) din Codul civil și în absența unei dispoziții legale care să prevadă în mod expres supraviețuirea legii vechi de stabilire a stagiului complet de cotizare, tot în conformitate cu legea nouă, în vigoare la momentul transformării, adică Legea nr. 263/2010.

În acest sens, cum, potrivit art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, situat în secțiunea denumită "Calculul pensiilor", punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 5, dispoziție legală explicitată prin art. 69 alin. (1) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, potrivit căruia stagiile complete de cotizare reglementate la art. 95 din lege sunt prevăzute în anexele nr. 5 și 6 din lege, precum și la art. 56-59 din lege, se poate reține că operațiunea de calculare, în baza art. 64 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 cu referire la art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, a pensiei pentru limită de vârstă, prin transformarea pensiei anticipate stabilite sub imperiul Legii nr. 19/2000 în pensie pentru limită de vârstă potrivit Legii nr. 263/2010, "în condițiile legii", conform normei de drept intertemporal, trebuie realizată în integralitate sub imperiul Legii nr. 263/2010, adică și cu utilizarea stagiului complet de cotizare determinat potrivit acestui act normativ, prin raportare la data nașterii asiguratului, iar nu prin raportare la data formulării cererii de pensionare, potrivit reglementării anterioare.

În același sens, al aplicării, cu ocazia transformării, ulterior datei de 1 ianuarie 2011, în pensie pentru limită de vârstă a unei pensii anticipate stabilite potrivit Legii nr. 19/2000, pot fi reținute, mutatis mutandis, și argumentele avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cuprinsul Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 6 decembrie 2018 (Decizia nr. 69/2018), prin care instanța supremă a fost chemată a se pronunța asupra unei chestiuni de drept similare cu cea analizată în precedent, respectiv o chestiune vizând stabilirea legii, respectiv Legea nr. 263/2010 - legea nouă - sau Legea nr. 19/2000 - legea veche și sub imperiul căreia a fost stabilită pensia supusă recalculării speciale, ce guvernează recalcularea, în domeniul temporal propriu de aplicare a Legii nr. 263/2010, a unei pensii stabilite în temeiul reglementării anterioare - Legea nr. 19/2000.

Prin antemenționata decizie, instanța supremă a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 169

Transpunerea, mutatis mutandis, a argumentelor reținute de instanța supremă în antemenționata decizie la problema de drept analizată în precedent se poate realiza astfel: se constată că nici prin art. 133 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 legiuitorul nu a făcut o trimitere expresă sau implicită, directă sau indirectă, la un act de reglementare primară anterior Legii nr. 263/2010, ci, dimpotrivă, acesta a prevăzut că transformarea pensiilor stabilite potrivit reglementării anterioare se realizează la împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 din lege sau, după caz, a vârstelor standard reduse potrivit legislației în vigoare, iar calculul drepturilor de pensie pentru limită de vârstă se face în condițiile legii.

În absența unui trimiteri exprese în cuprinsul normelor la un act normativ de reglementare primară anterior legii în vigoare - Legea nr. 263/2010, referirea la "condițiile legii" nu poate viza decât legea în vigoare, respectiv Legea nr. 263/2010, în același sens fiind și dispozițiile cuprinse în art. 4 alin. (3) și art. 77-79 din Legea nr. 24/2000.

În măsura în care se apreciază că a doua interpretare este cea corectă, se impune, consecutiv, a se constata că pensia pentru limită de vârstă a reclamantei din prezenta cauză va fi stabilită în aceleași condiții de vârstă standard de pensionare sau vârstă redusă de pensionare și cu utilizarea aceluiași stagiu complet de cotizare precum cele aplicabile unei alte femei, născută, precum reclamanta, în ianuarie 1952, și care s-a înscris inițial la pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 263/2010, fiindu-i acordată pensia pentru limită de vârstă începând cu aceeași dată - 31 ianuarie 2011 - fără a beneficia anterior, sub imperiul Legii nr. 19/2000, de o pensie anticipată.

În aceste condiții, ambele pensii pentru limită de vârstă, atât cea a reclamantei, cât și cea a persoanei comparabile din punct de vedere obiectiv cu aceasta, vor fi stabilite cu luarea în considerare a aceluiași stagiu complet de cotizare. Însă, în timp ce reclamanta, în respectul deciziilor nr. 71/2017 și nr. 29/2018, nu este îndreptățită la aplicarea, la punctajul determinat conform art. 95 din Legea nr. 263/2010, a indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din același act normativ, cealaltă beneficiară a pensiei pentru limită de vârstă este îndreptățită la aplicarea acestui indice.

În continuare, presupunând că punctajul mediu anual al fiecăreia dintre aceste două persoane, determinat potrivit art. 95 din Legea nr. 263/2010, deci, în principiu, prin raportare la valoarea contribuțiilor plătite de acestea pe durata vieții active, este de 1, punctajul final al reclamantei va fi 1, pe când cel al persoanei virtual analoage din punct de vedere obiectiv va crește în acord cu valoarea indicelui de corecție aplicabil, în speță, cu 12%, indicele de corecție aferent anului 2011 fiind de 1,12, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2013 privind unele măsuri bugetare și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 29/2015.

Sub acest aspect, cât timp pensia pentru limită de vârstă a fiecăreia - element în raport cu care trebuie efectuată analiza existenței ori a inexistenței unei situații analoage sau a uneia diferite în mod obiectiv - este stabilită în baza acelorași dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 263/2010, având același regim juridic, cu luarea în considerare a aceluiași stagiu complet de cotizare și a aceleiași vârste standard de pensionare, se pune problema dacă diferența de tratament juridic dintre reclamanta din prezenta cauză și o altă femeie născută în ianuarie 1952 și înscrisă la pensie pentru limită de vârstă în data de 31 ianuarie 2011 este justificată din perspectiva aplicării unor legislații diferite în temeiul regulii de drept tempus regit actum, în condițiile în care ambele pensii pentru limită de vârstă sunt stabilite în temeiul uneia și a aceleiași legislații.

O justificare a tratamentului juridic diferit dintre reclamanta din prezenta cauză și persoana comparabilă din punct de vedere obiectiv ar putea fi primită în ipoteza în care pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei din prezenta cauză, transformată din pensie anticipată acordată în temeiul Legii nr. 19/2000, ar fi fost stabilită prin utilizarea (menținerea) stagiului complet de cotizare mai mic determinat prin raportare la data formulării cererii de acordare a pensiei anticipate, cu observarea celor statuate prin Decizia nr. 4/2011, iar pensia pentru limită de vârstă a persoanei comparabile din punct de vedere obiectiv, adică a unei alte femei născute în ianuarie 1952 și înscrise inițial la pensie pentru limită de vârstă începând cu 31 ianuarie 2011, ar fi fost stabilită cu utilizarea stagiului complet de cotizare mai mare determinat în temeiul Legii nr. 263/2010 prin raportare la data nașterii asiguratului, cu observarea celor statuate prin Decizia nr. 22/2015. Or, în ipoteza în care se consideră că este corectă cea de-a doua interpretare posibilă, ambele pensii pentru limită de vârstă vor fi stabilite în integralitate potrivit Legii nr. 263/2010, prin utilizarea aceluiași stagiu complet de cotizare.

Cu privire la aplicarea indicelui de corecție, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii, una dintre acestea fiind Decizia nr. 698 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 21 ianuarie 2015 (Decizia nr. 698/2014), prin care instanța de contencios constituțional a statuat, în cuprinsul paragrafului al optsprezecelea, că, "potrivit art. 170 din Legea nr. 263/2010, pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a acestei legi (1 ianuarie 2011), la punctajul mediu anual urma să se aplice un indice de corecție calculat ca raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat și valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie. Acest indice de corecție avea ca scop corectarea diferențelor între cei pensionați înainte și după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Indicele de corecție urma să se aplice o singură dată, la înscrierea inițială la pensie".

De asemenea, prin Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 noiembrie 2013, instanța de contencios constituțional a mai statuat că "aplicarea art. 170 din Legea nr. 263/2010 persoanelor al căror drept la pensie s-a deschis începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv data de 1 ianuarie 2011, este justificată de faptul că legiuitorul a prevăzut astfel încă de la momentul intrării în vigoare a acestei legi, pentru a îndepărta orice diferențe de tratament juridic între persoanele pensionate sub imperiul aceleiași reglementări".

Cu referire la punctajul mediu anual - element în raport cu care se determină cuantumul pensiei cuvenite unei persoane, se constată că acest element are, pe lângă funcția de cuantificare a valorii contribuțiilor de asigurări sociale plătite de fiecare asigurat, ce se materializează în suma punctajelor anuale, o înrâurire hotărâtoare asupra cuantumului punctajului mediu anual și, în consecință, a cuantumului pensiei cuvenite asiguratului.

Deci, la contribuții egale va rezulta un cuantum mai mare al pensiei pentru persoana căreia legea îi stabilește un stagiu complet de cotizare mai mic.

Scopul reglementării instituției juridice a indicelui de corecție l-a constituit, astfel cum a statuat instanța de contencios constituțional, înlăturarea inechităților dintre cei pensionați, inclusiv anticipat, potrivit reglementării anterioare și care beneficiază de un stagiu complet de cotizare mai mic față de cei pensionați sub imperiul Legii nr. 263/2010, cărora li se aplică un stagiu complet de cotizare mai mare decât celor dintâi, în condiții de plată pe durata vieții active de către două persoane a unor contribuții de asigurări sociale de stat egale, fiind favorizat cel pensionat sub imperiul reglementării anterioare, care instituia un stagiu complet de cotizare mai mic, și defavorizat cel pensionat sub imperiul reglementării actuale, care a instituit un stagiu de cotizare mai mare.

În respectul celor statuate prin deciziile nr. 71/2017 și nr. 29/2018, în vederea respectării principiului egalității de tratament între beneficiari, ar putea fi susținută prima interpretare. Astfel, numai în măsura în care stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual în cazul celor două categorii de beneficiari de pensie pentru limită de vârstă este diferit, ca urmare a stabilirii acestuia în temeiul unor legi diferite, s-ar putea susține că principiul egalității, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituția României, este pe deplin respec