ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 13/2010

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 544/114/2009, contestatoarea B.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata Primăria comunei Scorțoasa prin Primar anularea dispoziției nr. 345 din 10 decembrie 2008 emisă de Primarul comunei Scorțoasa. În motivarea contestației s-a arătat că prin dispoziția mai sus menționată a fost anulată în mod nelegal dispoziția anterioară, nr. 404 din 28 decembrie 2005, emisă de primar prin care s-a soluționat notificarea reclamantei ce viza același imobil.

Contestatoarea a precizat că, deși anterior i se constatase dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru imobilul ce a aparținut autorilor săi în temeiul Legii nr. 10/2001, ulterior, prin dispoziția contestată în prezentul dosar a fost respinsă notificarea și a fost anulată dispoziția anterioară, cu toate că măsura respectivă nu se mai putea dispune decât de către instanțele de judecată și nu de către intimată. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației, susținând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 321 din 20 martie 2009, Tribunalul Buzău, secția civilă, a respins ca neîntemeiată contestația și a reținut că reclamanta nu a dovedit că măsura ce a stat la baza preluării imobilului de către stat (neplata impozitelor) s-ar fi datorat unor motive politice, deportării, internării forțate în unități sanitare, emigrării pentru evitarea unor pedepse urmare a opoziției față de regimul comunist sau unor măsuri abuzive impuse de către stat, datorită cărora drepturile proprietarului nu ar fi putut fi exercitate. Față de cele arătate, s-a concluzionat că în mod corect instanța a respins notificarea, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 125 din 15 iunie 2009 a admis apelul reclamantei B.L. împotriva sentinței civile nr. 32 din 20 martie 2009 a Tribunalului Buzău pe care a schimbat-o în tot, iar pe fond a admis contestația și a anulat dispoziția nr. 345 din 10 decembrie 2008, emisă de Primarul comunei Scorțoasa, jud. Buzău. Instanța de apel a reținut în esență că, prin dispoziția nr. 345 din 10 decembrie 2008 emisă de Primarul comunei Scorțoasa, jud. Buzău, s-a dispus anularea dispoziției nr. 404 din 28 decembrie 2005 și respingerea cererii de restituire în natură și de acordare de despăgubiri pentru imobilul (teren și construcții), situat în satul Grabicina de Jos, comuna Scorțoasa, județul Buzău, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001.

Prin dispoziția anterioară nr. 404 din 28 decembrie 2005, notificarea reclamantului a fost admisă în parte, în sensul că a fost constatat dreptul notificatorului de a beneficia de despăgubiri pentru același imobil și a fost respinsă numai cererea pentru restituirea în natură a bunului. Acea dispoziție a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi parcursă procedura reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Prin adresa nr. 6541/CC din 28 octombrie 2008 s-au înaintat Primăriei comunei Scorțoasa de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în original întreaga documentație aferentă dispoziției nr. 404/2005, pentru a fi completat dosarul cu înscrisuri care să ateste că neplata impozitelor s-a datorat unor măsuri abuzive impuse de către fostul stat comunist.

În acest context, intimata a procedat la comunicarea adresei către contestatoare, cu mențiunea de a depune dovezi în sensul solicitat, iar prin dispoziția nr. 345 din 10 decembrie 2008 a fost anulată dispoziția nr. 404/2005, cu motivarea că reclamanta nu a dovedit existența vreunei situații dintre cele prevăzute de Normele metodologice de aplicarea a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007; aceste situații constau în faptul că neplata impozitelor de către autorul său nu s-a datorat niciuneia dintre următoarele situații: arestarea politică, deportare, internare forțată, emigrare pentru evitarea vreunei pedepse ca urmare a opoziției față de regimul comunist sau incidenței unor măsuri abuzive impuse de stat, datorită cărora drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate.

S-a reținut că modalitatea în care a procedat intimata este nelegală, deoarece nu mai putea să emită o nouă dispoziție cu privire la o notificare ce a fost soluționată definitiv, cu 3 ani în urmă și mai mult decât atât, nu mai putea reveni asupra soluției favorabile dispusă anterior, în sensul pronunțării unei soluții contrare, motivat de existența unor aspecte care nu ar fi fost cercetate prima dată. Procedând astfel, instanța a încălcat principiul stabilității și siguranței raporturile juridice civile. În plus, s-a avut în vedere că instanța nu are niciun mijloc legal care să-i permită să-și revoce manifestarea de voință anterioară, care era deja intrată în circuitul civil, în condițiile în care cercetarea legalității și temeiniciei unui act emis în condițiile Legii nr. 10/2001 este dată în competența instanței de judecată.

Împotriva deciziei nr. 125 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, în termen legal au declarat recurs pârâții Primarul comunei Scorțoasa, Primăria comunei Scorțoasa, jud. Buzău pe care au criticat-o pentru nelegalitate, fără a indica în drept motivul avut în vedere. În dezvoltarea criticii se susține de către recurenți că, prin dispoziția nr. 345 din 10 decembrie 2008 emisă de Primarul comunei Scorțoasa, corect s-a anulat dispoziția nr. 404 din 28 decembrie 2005 emisă anterior de către aceeași entitate, deoarece s-a avut în vedere că imobilul a cărei restituire se solicită nu face obiectul art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001. În același sens se arată că, potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 250/2007, preluarea imobilelor pentru neplata impozitelor este considerată abuzivă, atunci când această neplată se datorează unor motive politice, deportare pentru motive politice, internare forțată în unități sanitare, fuga din țară pentru evitarea unor pedepse ca urmare a opoziției față de regimul comunist, incidența unor măsuri abuzive impuse de stat prin care drepturile proprietarilor nu puteau fi exercitate - fapte ce trebuie dovedite numai de către autorul cererii de restituire. Mai susțin recurenții că, reclamantul nu a făcut dovada neplății impozitelor pentru motivele enumerate mai sus și că dispoziția emisă de primar prin care s-a anulat o altă dispoziție anterioară nu are caracter imperativ, ci unul de recomandare pentru instituțiile abilitate să studieze și să valideze documentația depusă la dosar.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Așa cum a reținut și instanța de apel, prin dispoziția nr. 404 din 28 decembrie 2005 a fost admisă în parte notificarea nr. 211/2001 formulată de reclamanta B.L., în sensul că i s-a constatat dreptul de a beneficia de despăgubiri pentru imobilul (teren și construcții) situat în satul Grabicina de Jos, comuna Scorțoasa, județul Buzău, fiind respinsă cererea pentru restituirea în natură a acestuia.

Ulterior, prin dispoziția nr. 345 din 10 decembrie 2008, contestată în cauza de față, s-a dispus anularea dispoziției nr. 404 din 28 decembrie 2005 și a fost respinsă cererea reclamantei pentru restituirea în natură a imobilului solicitat prin notificarea nr. 211/2001 și cea pentru acordarea despăgubirilor aferente, având în vedere că imobilul a fost sechestrat în baza Decretului nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor Statului și pentru că reclamanta nu a demonstrat incidența uneia dintre situațiile enumerate de Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, fapte ce trebuie dovedite de autorul cererii de retrocedare. De fapt, noua dispoziție s-a emis pentru că reclamanta nu a făcut dovada neplății impozitului pentru imobilul preluat de stat în mod abuziv, pentru motivele politice prevăzute de lege, situație în care aceasta nu-și putea exercita drepturile.

În speță, inițial, prin decizia nr. 404 din28 decembrie 2005 emisă de Primarul comunei Scorțoasa a fost respinsă cererea reclamantei pentru restituirea în natură a imobilului solicitat prin notificare și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin art. 25 din Legea nr. 10/2001, „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură." În art. 26 alin. (1) din aceeași lege se prevede că în cazul imposibilității restituirii în natură a imobilului, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Dispozițiile textelor de mai sus au fost respectate în cauză prin emiterea de către recurent, Primarul comunei Scorțoasa a deciziei nr. 404 din 28 decembrie 2005. Această decizie are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu. Modalitatea abordată de emitentul deciziei este fără îndoială nelegală, deoarece nu mai avea posibilitatea să emită noua dispoziție nr. 345 din 10 decembrie 2008 cu privire la aceeași notificare, care a fost soluționată cu circa 3 ani în urma și nu putea reveni asupra soluției anterior dispuse, favorabilă reclamantului și pronunțării unei soluții contrare, argumentată prin aspecte ce nu au fost analizate în prima etapă. Prin emiterea unei noi dispoziții prin care s-a anulat una anterioară și pronunțarea unei alte măsuri, diferită față de prima s-a încălcat principiul stabilității și siguranței raporturilor juridice civile.

Conform Legii nr. 10/2001 emitentul unei dispoziții nu avea la îndemână un mijloc legal care să-i permită să-și revoce manifestarea de voință exprimată prin dispoziția nr. 404 din 28 decembrie 2005, act de putere administrativă ce a intrat în circuitul civil. Cercetarea legalității unui asemenea act este de competența exclusivă a instanței și poate fi atacată de persoana nemulțumită de soluție la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare a bunului. Astfel, prin soluția pronunțată de către instanța de apel, corect s-au aplicat dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în deplin acord cu respectarea principiului stabilității și siguranței raporturilor juridice civile.

Fată de toate aceste considerente, Înalta Curte retine ca nefondate criticile formulate în recurs, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să pronunțe respingerea lui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții Primarul comunei Scorțoasa și Primăria comunei Scorțoasa împotriva deciziei nr. 125 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2010.