ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 13/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 13/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău

sub nr. 544/114/2009, contestatoarea B.L. a solicitat în contradictoriu cu

intimata Primăria comunei Scorțoasa prin Primar anularea dispoziției nr. 345

din 10 decembrie 2008 emisă de Primarul comunei Scorțoasa.

În motivarea contestației s-a arătat că prin dispoziția mai

sus menționată a fost anulată în mod nelegal dispoziția anterioară, nr. 404 din

28 decembrie 2005, emisă de primar prin care s-a soluționat notificarea reclamantei

ce viza același imobil.

Contestatoarea a precizat că, deși anterior i se constatase

dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru

imobilul ce a aparținut autorilor săi în temeiul Legii nr. 10/2001, ulterior,

prin dispoziția contestată în prezentul dosar a fost respinsă notificarea și a

fost anulată dispoziția anterioară, cu toate că măsura respectivă nu se mai

putea dispune decât de către instanțele de judecată și nu de către intimată.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea

contestației, susținând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 321 din 20 martie 2009, Tribunalul

Buzău, secția civilă, a respins ca neîntemeiată contestația și a reținut că

reclamanta nu a dovedit că măsura ce a stat la baza preluării imobilului de

către stat (neplata impozitelor) s-ar fi datorat unor motive politice,

deportării, internării forțate în unități sanitare, emigrării pentru evitarea

unor pedepse urmare a opoziției față de regimul comunist sau unor măsuri

abuzive impuse de către stat, datorită cărora drepturile proprietarului nu ar

fi putut fi exercitate.

Față de cele arătate, s-a concluzionat că în mod corect

instanța a respins notificarea, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr.

125 din 15 iunie 2009 a admis apelul reclamantei B.L. împotriva sentinței

civile nr. 32 din 20 martie 2009 a Tribunalului Buzău pe care a schimbat-o în

tot, iar pe fond a admis contestația și a anulat dispoziția nr. 345 din 10

decembrie 2008, emisă de Primarul comunei Scorțoasa, jud. Buzău.

Instanța de apel a reținut în esență că, prin dispoziția

nr. 345 din 10 decembrie 2008 emisă de Primarul comunei Scorțoasa, jud. Buzău,

s-a dispus anularea dispoziției nr. 404 din 28 decembrie 2005 și respingerea

cererii de restituire în natură și de acordare de despăgubiri pentru imobilul

(teren și construcții), situat în satul Grabicina de Jos, comuna Scorțoasa,

județul Buzău, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1)

lit. d) din Legea nr. 10/2001.

Prin dispoziția anterioară nr. 404 din 28 decembrie 2005,

notificarea reclamantului a fost admisă în parte, în sensul că a fost constatat

dreptul notificatorului de a beneficia de despăgubiri pentru același imobil și

a fost respinsă numai cererea pentru restituirea în natură a bunului.

Acea dispoziție a fost înaintată Secretariatului Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi parcursă procedura

reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin adresa nr. 6541/CC din 28 octombrie 2008 s-au înaintat

Primăriei comunei Scorțoasa de către Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților în original întreaga documentație aferentă dispoziției nr.

404/2005, pentru a fi completat dosarul cu înscrisuri care să ateste că neplata

impozitelor s-a datorat unor măsuri abuzive impuse de către fostul stat

comunist.

În acest context, intimata a procedat la comunicarea

adresei către contestatoare, cu mențiunea de a depune dovezi în sensul

solicitat, iar prin dispoziția nr. 345 din 10 decembrie 2008 a fost anulată

dispoziția nr. 404/2005, cu motivarea că reclamanta nu a dovedit existența

vreunei situații dintre cele prevăzute de Normele metodologice de aplicarea a

Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007; aceste situații constau în

faptul că neplata impozitelor de către autorul său nu s-a datorat niciuneia

dintre următoarele situații: arestarea politică, deportare, internare forțată,

emigrare pentru evitarea vreunei pedepse ca urmare a opoziției față de regimul

comunist sau incidenței unor măsuri abuzive impuse de stat, datorită cărora

drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate.

S-a reținut că modalitatea în care a procedat intimata este

nelegală, deoarece nu mai putea să emită o nouă dispoziție cu privire la o

notificare ce a fost soluționată definitiv, cu 3 ani în urmă și mai mult decât

atât, nu mai putea reveni asupra soluției favorabile dispusă anterior, în

sensul pronunțării unei soluții contrare, motivat de existența unor aspecte

care nu ar fi fost cercetate prima dată.

Procedând astfel, instanța a încălcat principiul

stabilității și siguranței raporturile juridice civile.

În plus, s-a avut în vedere că instanța nu are niciun

mijloc legal care să-i permită să-și revoce manifestarea de voință anterioară,

care era deja intrată în circuitul civil, în condițiile în care cercetarea

legalității și temeiniciei unui act

emis în

condițiile Legii nr. 10/2001 este dată în competența instanței de judecată.

Împotriva deciziei nr. 125 din 19 iunie 2009 a Curții de

Apel Ploiești, secția civilă, în termen legal au declarat recurs pârâții

Primarul comunei Scorțoasa, Primăria comunei Scorțoasa, jud. Buzău pe care au

criticat-o pentru nelegalitate, fără a indica în drept motivul avut în vedere.

În dezvoltarea criticii se susține de către recurenți că,

prin dispoziția nr. 345 din 10 decembrie 2008 emisă de Primarul comunei

Scorțoasa, corect s-a anulat dispoziția nr. 404 din 28 decembrie 2005 emisă

anterior de către aceeași entitate, deoarece s-a avut în vedere că imobilul a

cărei restituire se solicită nu face obiectul art. 2 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 10/2001.

În același sens se arată că, potrivit Normelor metodologice

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007,

preluarea imobilelor pentru neplata impozitelor este considerată abuzivă,

atunci când această neplată se datorează unor motive politice, deportare pentru

motive politice, internare forțată în unități sanitare, fuga din țară pentru

evitarea unor pedepse ca urmare a opoziției față de regimul comunist, incidența

unor măsuri abuzive impuse de stat prin care drepturile proprietarilor nu

puteau fi exercitate - fapte ce trebuie dovedite numai de către autorul cererii

de restituire.

Mai susțin recurenții că, reclamantul nu a făcut dovada

neplății impozitelor pentru motivele enumerate mai sus și că dispoziția emisă

de primar prin care s-a anulat o altă dispoziție anterioară nu are caracter

imperativ, ci unul de recomandare pentru instituțiile abilitate să studieze și

să valideze documentația depusă la dosar.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Așa cum a reținut și instanța de apel, prin dispoziția nr.

404 din 28 decembrie 2005 a fost admisă în parte notificarea nr. 211/2001

formulată de reclamanta B.L., în sensul că i s-a constatat dreptul de a

beneficia de despăgubiri pentru imobilul (teren și construcții) situat în satul

Grabicina de Jos, comuna Scorțoasa, județul Buzău, fiind respinsă cererea

pentru restituirea în natură a acestuia.

Ulterior, prin dispoziția nr. 345 din 10 decembrie 2008,

contestată în cauza de față, s-a dispus anularea dispoziției nr. 404 din 28

decembrie 2005 și a fost respinsă cererea reclamantei pentru restituirea în

natură a imobilului solicitat prin notificarea nr. 211/2001 și cea pentru

acordarea despăgubirilor aferente, având în vedere că imobilul a fost

sechestrat în baza Decretului nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară

pentru realizarea creanțelor Statului și pentru că reclamanta nu a demonstrat

incidența uneia dintre situațiile enumerate de Normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 10/2001, fapte ce trebuie dovedite de autorul cererii de

retrocedare.

De fapt, noua dispoziție s-a emis pentru că reclamanta nu a

făcut dovada neplății impozitului pentru imobilul preluat de stat în mod

abuziv, pentru motivele politice prevăzute de lege, situație în care aceasta

nu-și putea exercita drepturile.

În speță, inițial, prin decizia nr. 404 din28 decembrie

2005 emisă de Primarul comunei Scorțoasa a fost respinsă cererea reclamantei

pentru restituirea în natură a imobilului solicitat prin notificare și s-a

propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005.

Prin art. 25 din Legea nr. 10/2001, „în termen de 60 de

zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii

actelor doveditoare potrivit art.23, unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii

de restituire în natură."

În art. 26 alin. (1) din aceeași lege se prevede că în

cazul imposibilității restituirii în natură a imobilului, entitatea investită

cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptățite în

compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Dispozițiile textelor de mai sus au fost respectate în

cauză prin emiterea de către recurent, Primarul comunei Scorțoasa a deciziei

nr. 404 din 28 decembrie 2005.

Această decizie are forța probantă a unui înscris autentic

și constituie titlu executoriu.

Modalitatea abordată de emitentul deciziei este fără

îndoială nelegală, deoarece nu mai avea posibilitatea să emită noua dispoziție

nr. 345 din 10 decembrie 2008 cu privire la aceeași notificare, care a fost

soluționată cu circa 3 ani în urma și nu putea reveni asupra soluției anterior

dispuse, favorabilă reclamantului și pronunțării unei soluții contrare,

argumentată prin aspecte ce nu au fost analizate în prima etapă.

Prin emiterea unei noi dispoziții prin care s-a anulat una

anterioară și pronunțarea unei alte măsuri, diferită față de prima s-a încălcat

principiul stabilității și siguranței raporturilor juridice civile.

Conform Legii nr. 10/2001 emitentul unei dispoziții nu avea

la îndemână un mijloc legal care să-i permită să-și revoce manifestarea de

voință exprimată prin dispoziția nr. 404 din 28 decembrie 2005, act de putere

administrativă ce a intrat în circuitul civil.

Cercetarea legalității unui asemenea act este de competența

exclusivă a instanței și poate fi atacată de persoana nemulțumită de soluție la

secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității

deținătoare a bunului.

Astfel, prin soluția pronunțată de către instanța de apel,

corect s-au aplicat dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în

deplin acord cu respectarea principiului stabilității și siguranței

raporturilor juridice civile.

Fată de toate aceste considerente, Înalta Curte retine ca

nefondate criticile formulate în recurs, urmând ca în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. să pronunțe respingerea lui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții

Primarul comunei Scorțoasa și Primăria comunei Scorțoasa împotriva deciziei nr.

125 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 11 ianuarie 2010.