ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3171/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 februarie 2006 la Tribunalul Buzău, reclamanta I.T. a solicitat în contradictoriu cu Primarul comunei Scorțoasa și Comuna Scorțoasa prin Primar, anularea dispoziției nr. 591/2001 emisă de Primarul comunei Scorțoasa, de respingere a notificării, prin care a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul în suprafață de 20 ha, situat în Buzău, constând în livadă, mărginită cu drumul Ogrăzii și Cocoșatului, cu terenuri expropriate în 1945, până la Gura Izvorului Seaca, cu terenurile expropriate în anii 1920 și 1945 cu pârâul Săratei și locul bisericii Policiori, făcând parte din moșia Policiori – Scorțeni.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a făcut dovada dreptului de proprietate prin actul de vânzare-cumpărare din 6 februarie 1947 autentificat sub nr.11808 din 19 martie 1947 și având în vedere că imobilul se află în prezent în proprietatea statului, se naște prezumția legală a preluării abuzive. Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 406 din 26 aprilie 2006, a respins ca nefondată contestația formulată de I.T., în contradictoriu cu Primarul comunei Scorțoasa și comuna Scorțoasa prin Primar, cu motivarea că aceeași cerere a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând că, în mod greșit a fost respinsă acțiunea, întrucât deși a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului pentru care a solicitat despăgubiri conform Legii nr. 10/2001, nu i se poate reține vreo culpă procesuală, în sensul nedovedirii pretențiilor deoarece chiar prin cererea introductivă a solicitat probe.

A mai arătat că dacă instanța ar fi încuviințat proba cu expertiză imobiliară, problemele neelucidate ar fi fost lămurite, astfel că instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul activ stabilit prin art. 129 alin. (5) C. proc. civ. A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză imobiliară topo. Curtea de Apel Ploiești secția civilă, prin decizia nr.387 din 14 noiembrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta I.T., prin mandatar L.P. Pentru a decide astfel, a reținut, că deși apelanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, aceasta nu a dovedit circulația juridică a imobilului, respectiv dacă terenul se mai afla în proprietatea autorilor la data preluării de către stat cât și a actului normativ de trecere în proprietatea statului.

A mai reținut, că din adresa nr. 652 din 13 februarie 2006 emisă de Primăria comunei Scorțoasa rezultă că suprafața de teren solicitată nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 ci a Legii nr. 18/1991, întrucât terenul se afla în extravilanul localității, astfel că cererea apelantei de încuviințare a probei cu expertiză imobiliară și înscrisuri a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta I.T. prin mandatar L.P., susținând că instanța de apel a ignorat prevederile art. 3 lit. a) și ale art. 22 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, soluționarea notificării se face în funcție de faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului ceea ce nu constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, deci fără titlu.

Recurenta a mai arătat că, în considerentele deciziei atacate, se reține că imobilul nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001, ci al Legii nr. 18/1991, fiind situat în extravilanul localității. Această susținere se bazează exclusiv pe o adresă emisă de Primăria Scorțoasa, parte în această cauză. Față de această probă, instanța de apel a considerat expertiza topo solicitată ca fiind inutilă. În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea evocării fondului de către instanța de apel. Recursul este întemeiat. Apelul este o cale de atac devolutivă ce declanșează o nouă judecată în fond, atât cu privire la situația de fapt cât și cu privire la problemele de drept dedus judecății.

Instanța de apel, poate încuviința refacerea sau completarea probelor administrative la prima instanță, precum și administrarea altor probe dacă le consideră necesare pentru justa soluționare a cauzei. Instanța de apel a reținut, pe baza adresei nr. 652 din 13 februarie 2006 emisă de intimata-pârâtă, că terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001, ci al Legii nr. 18/1991, fiind situat în extravilanul localității, considerând inutilă expertiza topo solicitată de recurentă. Fundamentându-și soluția pe o astfel de adresă, instanța de apel, nu a stabilit situația de fapt, încălcând principiul rolului activ al judecătorului. Față de insuficiența probatoriului, instanța avea obligația să administreze proba cu expertiză topo, stabilind cu certitudine amplasamentul și regimul juridic al imobilului în litigiu.

În raport de cele de mai sus arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 și art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, decizia casată și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de apel. În rejudecare se vor avea în vedere și celelalte motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de T.I. împotriva deciziei nr. 387 din 14 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2007.