ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3171/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

februarie 2006 la Tribunalul Buzău, reclamanta I.T. a solicitat în

contradictoriu cu Primarul comunei Scorțoasa și Comuna Scorțoasa prin Primar,

anularea dispoziției nr. 591/2001 emisă de Primarul comunei Scorțoasa, de

respingere a notificării, prin care a solicitat despăgubiri bănești pentru

imobilul în suprafață de 20 ha, situat în Buzău, constând în livadă, mărginită

cu drumul Ogrăzii și Cocoșatului, cu terenuri expropriate în 1945, până la Gura

Izvorului Seaca, cu terenurile expropriate în anii 1920 și 1945 cu pârâul

Săratei și locul bisericii Policiori, făcând parte din moșia Policiori – Scorțeni.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a făcut dovada dreptului de proprietate prin actul de

vânzare-cumpărare din 6 februarie 1947 autentificat sub nr.11808 din 19 martie

1947 și având în vedere că imobilul se află în prezent în proprietatea

statului, se naște prezumția legală a preluării abuzive.

Tribunalul Buzău, prin sentința

civilă nr. 406 din 26 aprilie 2006, a respins ca nefondată contestația

formulată de I.T., în contradictoriu cu Primarul comunei Scorțoasa și comuna

Scorțoasa prin Primar, cu motivarea că aceeași cerere a făcut obiectul Legii

nr. 18/1991.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta susținând că, în mod greșit a fost respinsă acțiunea,

întrucât deși a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului pentru

care a solicitat despăgubiri conform Legii nr. 10/2001, nu i se poate reține

vreo culpă procesuală, în sensul nedovedirii pretențiilor deoarece chiar prin

cererea introductivă a solicitat probe.

A mai arătat că dacă instanța ar fi

încuviințat proba cu expertiză imobiliară, problemele neelucidate ar fi fost

lămurite, astfel că instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul activ stabilit

prin art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

A solicitat încuviințarea probei cu

înscrisuri, interogatoriu și expertiză imobiliară topo.

Curtea de Apel Ploiești secția

civilă, prin decizia nr.387 din 14 noiembrie 2006, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta I.T., prin mandatar L.P.

Pentru a decide astfel, a reținut,

că deși apelanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în

litigiu, aceasta nu a dovedit circulația juridică a imobilului, respectiv dacă

terenul se mai afla în proprietatea autorilor la data preluării de către stat

cât și a actului normativ de trecere în proprietatea statului.

A mai reținut, că din adresa nr. 652

din 13 februarie 2006 emisă de Primăria comunei Scorțoasa rezultă că suprafața

de teren solicitată nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 ci a Legii nr. 18/1991,

întrucât terenul se afla în extravilanul localității, astfel că cererea

apelantei de încuviințare a probei cu expertiză imobiliară și înscrisuri a fost

respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta I.T. prin mandatar L.P., susținând că instanța de apel a

ignorat prevederile art. 3 lit. a) și ale art. 22 din Legea nr. 10/2001,

potrivit cărora, în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face

dovada formală a preluării de către stat, soluționarea notificării se face în

funcție de faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului ceea ce nu

constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, deci fără titlu.

Recurenta a mai arătat că, în

considerentele deciziei atacate, se reține că imobilul nu ar face obiectul

Legii nr. 10/2001, ci al Legii nr. 18/1991, fiind situat în extravilanul

localității.

Această susținere se bazează

exclusiv pe o adresă emisă de Primăria Scorțoasa, parte în această cauză.

Față de această probă, instanța de

apel a considerat expertiza topo solicitată ca fiind inutilă.

În consecință, recurenta a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare în vederea evocării fondului de către instanța de apel.

Recursul este întemeiat.

Apelul este o cale de atac

devolutivă ce declanșează o nouă judecată în fond, atât cu privire la situația

de fapt cât și cu privire la problemele de drept dedus judecății.

Instanța de apel, poate încuviința

refacerea sau completarea probelor administrative la prima instanță, precum și

administrarea altor probe dacă le consideră necesare pentru justa soluționare a

cauzei.

Instanța de apel a reținut, pe baza

adresei nr. 652 din 13 februarie 2006 emisă de intimata-pârâtă, că terenul în

litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001, ci al Legii nr. 18/1991, fiind

situat în extravilanul localității, considerând inutilă expertiza topo

solicitată de recurentă.

Fundamentându-și soluția pe o astfel

de adresă, instanța de apel, nu a stabilit situația de fapt, încălcând

principiul rolului activ al judecătorului.

Față de insuficiența probatoriului,

instanța avea obligația să administreze proba cu expertiză topo, stabilind cu

certitudine amplasamentul și regimul juridic al imobilului în litigiu.

În raport de cele de mai sus arătate

și având în vedere dispozițiile art. 312 și art. 313 C. proc. civ., recursul va

fi admis, decizia casată și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță

de apel.

În rejudecare se vor avea în vedere

și celelalte motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de T.I.

împotriva deciziei nr. 387 din 14 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 aprilie 2007.