ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7989/2007

Asupra recursului de față: Prin sentința civilă nr. 192 din 9 februarie 2007, Tribunalul Buzău a respins acțiunea reclamantului R.V. împotriva dispoziției nr. 560 din 31 octombrie 2006, emisă de primarul municipiului Buzău. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în mod corect prin dispoziția contestată s-au propus despăgubiri pentru terenul solicitat, imposibil de restituit în natură, deoarece, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză este ocupat de detalii de urbanism legal aprobate, de o parte a blocului de locuințe, de o parte din clădirea punctului termic aferent cartierului Broșteni, precum și de alei de acces, rețele tehnice subterane strict necesare bunei funcționări a blocurilor de locuințe din zonă.

Punând în aplicare această decizie, primarul municipiului Buzău a emis dispoziția nr. 560 din 31 octombrie 2006 prin care s-au propus, printre altele, acordarea de despăgubiri în echivalent, conform legii speciale pentru terenul în suprafață de 157 mp, situat în municipiul Buzău, expropriat prin Decretul nr. 416/1978. S-a avut în vedere că, în prezent terenul este ocupat, conform detaliilor de urbanism legal aprobate de o parte a blocului de locuințe J6, o parte din clădirea punctului termic nr. 6 aferent cartierului Broșteni, alei de acces și rețele tehnice subterane, strict necesare bunei funcționări a blocurilor de locuințe din zonă. Susținerea apelantului, în sensul că terenul în cauză ar fi fost concesionat unei alte persoane, cu nesocotirea dispozițiilor legale în materie, s-a apreciat ca nedovedită.

În acest context, instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este corectă, în condițiile în care dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legii în materie, ceea ce a impus respingerea apelului. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul R.V. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în esență, recurentul arată că hotărârea recurată este nelegală, deoarece instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei, că este motivată după conținutul sentinței pronunțate de Tribunalul Buzău. Analizând recursul, în limita motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv în care instanța încadrează critica formulată de recurent, se reține că este ne fondat, pentru următoarele considerente.

Așa cum s-a reținut corect, prin sentința nr. 192 din 9 februarie 2007 a Tribunalului Buzău, menținută prin hotărârea recurată, reclamantul R.V. a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul expropriat, situat în municipiul Buzău, potrivit notificării nr. 9649 din 25 aprilie 2001. Inițial, cererea a fost respinsă prin dispoziția nr. 80 din 21 februarie 2003, emisă de primarul municipiului Buzău, dar în urma contestației adresată instanței, dispoziția a fost anulată și s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 1075 mp, teren identificat prin raportul de expertiză tehnică, întocmit de expertul tehnic C.S. Regula prevăzută de Legea nr. l0/2001 cu modificările ulterioare este aceea că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Prin excepție, conform art. II alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „în cazul imobilelor expropriate...când lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată senituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent". În speță, s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a terenului liber în suprafață de 1075 mp (decizia civilă nr. 1000 din 4 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești), sens în care primarul municipiului Buzău a emis dispoziția nr. 560 din 31 octombrie 2006, prin care s-a dispus și acordarea de despăgubiri în echivalent potrivit legii speciale pentru terenul în suprafață de 157 mp, teren ce s-a constatat, prin expertiză tehnică de specialitate că este ocupat de detalii de urbanism (bloc de locuințe J6, o parte din clădirea punctului termic nr. 6 aferent cartierului Broșteni, alei de acces și rețele tehnice subterane, necesare funcționării blocurilor de locuință din zonă).

Față de aceste aspecte, se reține de către instanța de recurs că, prin hotărârea recurată s-a cercetat fondul cauzei potrivit celor solicitate de reclamant raportat la modificările și completările Legii nr. 10/2001. Corect instanțele au aplicat dispozițiile art. II alin. (3) din lege, constatând că suprafața de 157 mp teren solicitată a-i fi restituită în natură nu este liberă. Întrucât este ocupată de blocuri de locuințe și alei de acces, rețele subterane necesare bunei funcționalități a blocurilor de locuințe din zonă, nu poate fi restituită în natură, recurentul fiind îndreptățit la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, cum de altfel s-a și procedat. Critica întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. nu se regăsește raportat la hotărârea pronunțată de către instanța de apel. Pentru toate aceste considerentele, recursul urmează să fie respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.V. împotriva deciziei nr. 218 din 4 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2007.