ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7989/2007

Asupra recursului de față:

Prin sentința

civilă nr. 192 din 9 februarie 2007, Tribunalul Buzău a respins acțiunea

reclamantului R.V. împotriva dispoziției nr. 560 din 31 octombrie 2006, emisă

de primarul municipiului Buzău.

Pentru a pronunța

această hotărâre, tribunalul a reținut că, în mod corect prin dispoziția

contestată s-au propus despăgubiri pentru terenul solicitat, imposibil de

restituit în natură, deoarece, așa cum rezultă din raportul de expertiză

efectuat în cauză este ocupat de detalii de urbanism legal aprobate,

de o parte a blocului de locuințe, de o parte din

clădirea punctului termic

aferent cartierului Broșteni, precum și de

alei de acces, rețele tehnice subterane strict necesare bunei funcționări a

blocurilor de locuințe din zonă.

Punând în

aplicare această decizie, primarul municipiului Buzău a emis dispoziția nr. 560

din 31 octombrie 2006 prin care s-au propus, printre altele, acordarea de

despăgubiri în echivalent, conform legii speciale pentru terenul în suprafață

de 157 mp, situat în municipiul Buzău, expropriat prin Decretul nr. 416/1978.

S-a avut în

vedere că, în prezent terenul este ocupat, conform detaliilor de urbanism legal

aprobate de o parte a blocului de locuințe J6, o parte din

clădirea punctului termic nr. 6 aferent

cartierului Broșteni, alei de acces și rețele tehnice subterane, strict

necesare bunei funcționări a blocurilor de

locuințe din zonă.

Susținerea

apelantului, în sensul că terenul în cauză ar fi fost concesionat unei alte

persoane, cu nesocotirea dispozițiilor legale în materie, s-a apreciat ca

nedovedită.

În acest context,

instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este corectă, în

condițiile în care dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea

dispozițiilor legii în materie, ceea ce a impus respingerea apelului.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul R.V.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în esență, recurentul arată că

hotărârea recurată este nelegală, deoarece instanța de apel nu a

cercetat fondul cauzei, că este motivată după

conținutul sentinței pronunțate

de Tribunalul Buzău.

Analizând

recursul, în limita motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., motiv în care instanța încadrează critica formulată de recurent, se

reține că este ne fondat, pentru următoarele considerente.

Așa cum s-a

reținut corect, prin sentința nr. 192 din 9 februarie 2007 a Tribunalului

Buzău, menținută prin hotărârea recurată, reclamantul R.V. a solicitat restituirea

în natură sau acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru

terenul expropriat, situat în municipiul

Buzău,

potrivit notificării nr. 9649 din 25 aprilie 2001.

Inițial, cererea

a fost respinsă prin dispoziția nr. 80 din 21 februarie 2003,

emisă de primarul municipiului Buzău, dar în urma

contestației adresată

instanței, dispoziția a fost anulată și s-a dispus

restituirea în natură a

terenului în

suprafață de 1075 mp, teren identificat prin raportul de expertiză

tehnică,

întocmit de expertul tehnic C.S.

Regula prevăzută de Legea nr. l0/2001 cu modificările ulterioare este

aceea că

imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent,

se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire

și libere de orice sarcini. Prin excepție, conform art. II alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 „în cazul imobilelor expropriate...când lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține

restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de

construcții noi, autorizate, cea afectată senituților legale și altor amenajări

de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii

stabilindu-se în echivalent".

În speță, s-a

stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, că reclamantul este

îndreptățit la restituirea în natură a terenului liber în suprafață de 1075 mp

(decizia civilă nr. 1000 din 4 octombrie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești), sens în care primarul

municipiului Buzău a emis

dispoziția nr. 560 din 31 octombrie 2006,

prin care s-a dispus și acordarea de

despăgubiri

în echivalent potrivit legii speciale pentru terenul în suprafață de

157 mp, teren ce s-a constatat, prin expertiză

tehnică de specialitate că este

ocupat de detalii de urbanism (bloc de

locuințe J6, o parte din clădirea punctului termic nr. 6 aferent cartierului

Broșteni, alei de acces și rețele

tehnice

subterane, necesare funcționării blocurilor de locuință din zonă).

Față de aceste aspecte, se reține de către instanța de recurs că, prin

hotărârea

recurată s-a cercetat fondul cauzei potrivit celor solicitate de

reclamant raportat la modificările și

completările Legii nr. 10/2001.

Corect instanțele

au aplicat dispozițiile art. II alin. (3) din lege, constatând că suprafața de

157 mp teren solicitată a-i fi restituită în natură nu este liberă. Întrucât

este ocupată de blocuri de locuințe și alei de acces, rețele

subterane necesare bunei funcționalități a

blocurilor de locuințe din zonă, nu

poate fi

restituită în natură, recurentul fiind îndreptățit la acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent, cum de altfel

s-a și procedat.

Critica

întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu se

regăsește raportat la hotărârea pronunțată de către instanța de apel.

Pentru toate

aceste considerentele, recursul urmează să fie respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantul R.V.

împotriva deciziei nr. 218 din 4 mai 2007, pronunțată de Curtea de

Apel

Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 noiembrie 2007.