ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4731/2007

Deliberând

în condițiile art. 256 C.proc. civ. asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Buzău, reclamantul D.Ș. a chemat în

judecată pârâții Municipiul Buzău prin Primar, Consiliul

Local al Municipiului Buzău pentru

ca prin hotărâre judecătorească

să-i fie retrocedat terenul în suprafață de 350 mp, situat în

intravilanul municipiului Buzău.

În motivarea acțiunii a arătat că, prin Decretul nr. 2 din 7 ianuarie

1986, s-au expropriat în

zona

centrală a orașului Buzău mai multe imobile în vederea construirii unor blocuri

de locuințe.

Cu toate că au fost demolate construcțiile și terenurile s-au preluat

de către stat, scopul

exproprierii

nu s-a realizat, în prezent terenul său fiind liber.

Tribunalul

Buzău, secția civilă, prin sentința nr. 4 din 10 ianuarie 2001 a admis acțiunea

reclamantului și cererea reconvențională

formulată de pârâtul municipiului Buzău prin primar,

iar pârâții au fost

obligați să-i retrocedate suprafața de teren expropriată și neafectată de

utilități publice.

Pentru a

pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență că, imobilul,

proprietatea reclamantului, compus din casă și teren în suprafață de 350 mp,

situat în intravilanul municipiului Buzău, a fost expropriat în anul 1986 în

vederea construirii de locuințe și cu toate că,

imobilul casă a fost demolat, scopul exproprierii

nu s-a realizat.

Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 46 din 18 aprilie 2001 a admis apelul

declarat de pârâții Primarul Municipiului Buzău și Consiliul Local al

Municipiului

Buzău împotriva sentinței

civile nr. 4 din 10 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul Buzău pe care

a

schimbat-o în tot, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant.

Instanța de

apel a reținut că, imobilul proprietate a reclamantului și a soției acestuia,

compus din casă și teren în suprafață de 350 mp,

situat în municipiul Buzău,

a fost expropriat împreună cu alte imobile

situate în zona centrală a orașului prin Decretul nr. 2 din 7 ianuarie 1986, în

scopul construirii unui număr de 964 apartamente și a dotărilor comerciale și

tehnico-edilitare aferente, cu acordarea unor despăgubiri în cuantum 788 lei.

Pe baza

probelor administrate s-a constat că, după demolarea imobilului casă, întreg

terenul în suprafață de 350 mp a fost amenajat cu utilități publice, astfel:

parcare auto de 279

mp pe platformă

betonată, stradă de 8,10 mp, trotuar de 20,80 mp și spații verzi pe o suprafață

de 41,40 mp, pe același teren aflându-se și alte dotări, respectiv rețea

pentru alimentarea cu apă, canalizare, rețea pentru alimentarea cu energie

electrică.

Așa fiind, terenul expropriat în suprafață de 350 mp a fost utilizat în

totalitatea lui,

potrivit

scopului pentru care a fost preluat de stat, împrejurare ce a dus la concluzia

că acțiunea reclamantului este nefondată.

Împotriva

deciziei nr. 46 din 18 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă, a declarat recurs în termen reclamantul D.Ș., pe care a

criticat-o pentru nelegalitate și a susținut în esență că, nu a fost

soluționată cererea reconvențională, că a fost

încălcată legea cu privire la scopul exproprierii, care nu a fost

realizat, terenul fiind neutilizat

timp de un an după expropriere și că

nu a fost făcută o nouă declarație de utilitate publică.

În

același sens, mai arată că, terenul ce i-a fost expropriat este liber,

neafectat de

utilități publice

și în mod abuziv s-a creat un spațiu verde cedat pentru o benzinărie

particulară, care este o probă pro causa.

Recursul este nefondat pentru

considerentele de mai jos:

Prin

hotărârea recurată, instanța de apel corect a reținut că imobilul proprietatea

reclamantului, compus din casă de locuit și teren

în suprafață de 350 mp, situat în intravilanul municipiului Buzău a fost

expropriat împreună cu alte imobile din aceeași zonă a orașului prin Decretul

nr. 2/1986 în vederea edificării unor apartamente și a dotărilor comerciale și

tehnico-

edilitare aferente.

Ulterior, imobilul casă a fost demolat, iar terenul a fost amenajat

pentru dotări tehnico-edilitare (parcare, străzi, trotuare, spațiu verde) aașa

cum s-a stabilit prin raportul de expertiză,

întocmit de expert O.S. la instanța de fond. La

cererea recurentului reclamant, s-a întocmit o nouă expertiză pentru

identificarea terenului și a construcțiilor existente pe respectivul

amplasament, expertiză întocmită de expert T.M., aflată la fila 87 dosar.

Potrivit

concluziilor acestui raport de expertiză, pe vechiul amplasament al terenului

se află o platformă betonată pentru parcare în suprafață de 127 mp, spațiu

verde cu doi stâlpi

pentru iluminat în

suprafață de 136 mp, 10 mp de alee acces din dale de beton prefabricate, 24

mp

trotuar protecție și platforma betonată aferentă construcției „Palatul

copiilor" și 10 mp construcție ocupată de P+le "Palatul

copiilor".

Este adevărat

că terenul recurentului reclamant a fost expropriat, construcția aflată pe el

fiind demolată, dar astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză, terenul

este afectat de servituti de trecere, amenajări de utilitate publică, nefiind

liber, lucrările efectuate ocupând

funcțional

întreaga suprafață, situație în care nu este posibilă restituirea în natură,

așa cum s-a solicitat, fiind utilizat în totalitatea lui potrivit scopului

exproprierii, așa cum corect s-a reținut

prin hotărârea recurată.

Pentru

considerentele expuse, criticile formulate nefiind fondate, urmează ca recursul

să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul declarat de reclamantul D.Ș. împotriva

deciziei nr. 46 din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11

iunie 2007.