ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6803/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 3416 din 27 noiembrie 2002 reclamantul D.Ș. a solicitat anularea dispoziției nr. 435 din 21 octombrie 2002 emisă de primarul municipiului Buzău și restituirea în natură a terenului în suprafață de 350 mp situat în Buzău. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că imobilul solicitat a fost expropriat prin Decretul nr. 2 din 7 iunie 1976 iar prin dispoziția atacată în mod greșit i-a fost respinsă cererea de restituire în natură întrucât terenul este liber, fiind deci aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 323 din 19 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea în sensul că s-a anulat dispoziția nr. 435/2002 emisă de Primăria municipiului Buzău și a fost obligată pârâta să emită ofertă de despăgubiri prin echivalent conform art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că scopul exproprierii nu s-a realizat în sensul construirii de locuințe, însă terenul a fost afectat diferitelor utilități publice necesare funcționării clădirilor nou construite, respectiv trotuar, parcare publică, spațiu verde, astfel că nu este posibilă restituirea în natură. Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe, apel respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 204 din 3 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, iar prin decizia nr. 572 din 19 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a admis recursul, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel. Înalta Curte a reținut că art. 11 din Legea nr. 10/2001 distinge între situația în care au fost executate lucrările pentru care s-a dispus exproprierea și situația în care astfel de lucrări nu au fost executate, consecința acestei distincții constând în faptul că în situația în care scopul exproprierii nu s-a realizat restituirea în natură va fi admisă pe măsura nefinalizării exproprierii.

Față de aceste considerente, s-a reținut în motivarea deciziei, era în sarcina instanțelor să stabilească dacă terenul este ocupat de construcțiile pentru care s-a dispus exproprierea, iar față de probatoriul administrat în cauză situația de fapt în raport de care să se stabilească dreptul reclamantului la restituirea în natură, așa cum este prevăzut de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu a fost pe deplin stabilită. Prin decizia civilă nr. 333 din 25 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, în rejudecare, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.Ș. împotriva sentinței civile nr. 323/2003 pronunțată de Tribunalul Buzău.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că din actele depuse la dosar în faza rejudecării, respectiv planșe fotografice și un raport de expertiză extrajudiciară, întocmit la solicitarea apelantului, rezultă că terenul în litigiu este afectat de o construcție pentru care există documentația de urbanism aprobată prin HCL nr. 71/2000, împrejurare ce rezultă și din adresa depusă de SC P. Buzău SA din care reiese că proiectul pentru construirea sediului BRD a fost elaborat în anul 1992, iar documentația privind sistematizarea acestei zone a fost elaborată anterior acestei date.

S-a mai reținut că terenul în litigiu este afectat și de alte investiții făcute pentru buna funcționare a blocurilor din jur, respectiv un parc public, o parcare publică, iar faptul că pe teren există fundații cu o vechime de peste zece ani nefiind finalizate construcțiile nu semnifică edificarea unor construcții neautorizate, cum s-a încercat să se acrediteze ideea, deoarece aceste obiective sunt incluse în planul de investiții și fac parte din patrimoniul instituțiilor respective. Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei ultime decizii, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând că decizia recurată cuprinde motive contradictorii și este lipsită de temei legal.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu fiind ocupat parțial de o parcare privatizată și nicidecum de vreo construcție, că între suprafața de teren solicitată și sediul BRD nu este nici o legătură, în realitate între ele aflându-se str. D. Fundația existentă pe teren, spune recurentul, este de fapt fundația propriei case care a fost expropriată și demolată și nicidecum fundația vreunei construcții pentru care s-a dispus exproprierea. Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul considerentelor ce succed.

Prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-a reglementat situația restituirii în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în cazul imobilelor expropriate, prevăzându-se proceduri exprese, diferențiate în raport cu particularitățile specifice. Astfel, acest text distinge între situația în care au fost executate lucrările pentru care s-a dispus exproprierea și situația în care lucrările respective nu au fost executate, prin alin. (2) al art. 11 prevăzându-se expres că în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură. Rezultă deci, că esențial în aplicarea acestui text de lege este lămurirea împrejurării dacă scopul exproprierii a fost atins, iar pe de altă parte, dacă imobilul expropriat, în totalitate sau parțial, este liber și neafectat de utilități publice.

În speță, terenul solicitat de recurentul-reclamant a fost expropriat împreună cu mai multe terenuri din zonă, prin Decretul nr. 2 din 7 iunie 1986, în vederea construirii unor blocuri de locuințe cu 964 apartamente, lucrări care însă nu s-au mai executat. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a identificat suprafața de 306 mp din cei 350 mp solicitați de reclamant, care este liberă de construcții. Lucrările aflate în prezent pe teren, respectiv o parcare betonată, un spațiu verde, un trotuar, nu răspund satisfacerii unor utilități publice, în sensul normelor legale aplicabile în cauză: asemenea utilități să fie afectate intrinsec scopului pentru care s-a realizat exproprierea, scop care însă nu a fost îndeplinit în cauză.

Susținerile reținute de instanța de apel cu privire la existența unei construcții pentru care există documentație de urbanism aprobată prin HCL nr. 71/2000, cu referire la adresa SC P. Buzău SA privind un proiect pentru construirea sediului BRD contravin raportului de expertiză care nu a identificat nici o construcție pe terenul în cauză și sunt străine de natura pricinii, imobilul în litigiu fiind expropriat în anul 1986 pentru construirea unor blocuri de locuințe, nicidecum pentru construirea unei bănci, iar pe de altă parte sediul băncii respective este situat într-o altă locație, vis-a-vis de terenul solicitat de reclamant, peste str. D., după cum rezultă din precizările făcute de primarul municipiului Buzău într-un răspuns către recurent (f. 27 apel).

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente, în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Urmează a se admite recursul și a se casa ambele hotărâri pronunțate în cauză în sensul admiterii contestației în întregime, cu consecința restituirii în natură către contestator a terenului în suprafață de 306 mp, identificat potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 și art. 314 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de D.Ș. împotriva deciziei nr. 333 din 25 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Casează decizia atacată și în parte, sentința civilă nr. 323 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Buzău, în sensul că: Admite în întregime contestația, păstrează măsura anulării dispoziției nr. 435 din 28 octombrie 2002 emisă de primarul municipiului Buzău și dispune restituirea în natură către contestatorul D.Ș. a terenului în suprafață de 306 mp, identificat potrivit raportului de expertiză întocmit de C.S., aflat la filele 31-34 în dosarul nr. 3414/2002 al Tribunalului Buzău, raport care face parte integrantă din prezenta decizie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2007.