ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9994/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 10 iunie 2004, reclamantul T.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Buzău, prin primar, anularea Dispoziției nr. 228 din 7 mai 2004 prin care s-a respins notificarea adresată de reclamant privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 139 mp, situat în municipiul Buzău, teren expropriat prin Decretul nr. 302/1988. Prin sentința civilă nr. 704 din 6 decembrie 2004, Tribunalul Buzău a admis contestația formulată de reclamant și a dispus anularea în parte a Dispoziției nr. 228 din 7 mai 2004, fiind obligată pârâta Primăria municipiului Buzău la restituirea în natură a terenului în suprafață de 129 mp.

Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 634 din 11 mai 2005, respingându-se ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Buzău, prin primar. S-a reținut în motivare că la data formulării notificării terenul în litigiu era liber și putea fi restituit în natură, amenajarea de către pârâtă a unui spațiu de joacă pentru copii, după înregistrarea notificării, dovedind reaua credință a acesteia, ce nu poate constitui un impediment la restituirea în natură. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primarul municipiului Buzău, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate. S-a susținut în motivarea recursului că terenul în litigiu este ocupat de spațiu verde și loc de joacă pentru copii, ambele amenajări constituind dotări edilitare aferente imobilelor cu destinația de locuință, realizate în baza documentațiilor de urbanism legal aprobate, astfel încât nu se poate dispune restituirea în natură.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: În anul 1967, reclamantul a devenit proprietarul imobilului în litigiu, prin contractul de vânzare cumpărare-cumpărare autentificat sub nr. 3569 din 31 octombrie 1967, teren expropriat ulterior prin Decretul nr. 302/1988, fiind trecut în proprietatea statului în scopul construirii de apartamente și utilități tehnico-edilitare aferente. Din raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 29-31 dosar fond), se reține că terenul în litigiu nu este afectat de construcții, rețele de apă, canalizare, rețele termice sau de gaze, de cabluri electrice sau de telecomunicații. Terenul aparține domeniului public și în perioada 19-20 august 2004 a fost amenajat pe acesta un teren de joacă pentru copii.

Se reține că acest spațiu de joacă a fost amenajat după înregistrarea notificării reclamantului (la data de 2 mai 2001), situație în care se constată că la momentul notificării terenul era liber, nefiind realizate obiectivele pentru care fusese expropriat. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. 26, Titlul I din Legea nr. 247/2005, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Prin urmare, terenul în litigiu fiind liber la data formulării notificării și nefiind realizate lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, corect au procedat instanțele anterioare anulând Dispoziția nr. 228/7 mai 2004, aceasta fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor speciale ale Legii nr. 10/2001. Pentru considerentele expuse anterior și văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Buzău împotriva deciziei nr. 634 din 11 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2005.