ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7644/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 13 noiembrie 2003 la Tribunalul Buzău reclamanta G.A. a chemat în judecată

pe pârâta Primăria municipiului Buzău solicitând anularea dispoziției nr. 361

din 15 octombrie 2003 și obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții motivate

care să precizeze clar care este suprafața de teren ocupată de construcții

pentru care se acordă măsuri reparatorii în echivalent, cuantumul acestora,

precum și suprafața de teren rămasă liberă ce va fi restituită în natură.

În drept a invocat dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

În motivare a arătat că prin

dispoziția a cărei anulare o cere i s-a respins notificarea privind restituirea

în temeiul Legii nr. 10/2001 a suprafeței de 850 mp teren situat în Buzău,

motivat de faptul că terenul este ocupat în totalitate conform detaliului de

urbanism legal aprobat propunându-se despăgubiri în echivalent.

Reclamanta arată pe de o parte că

dispoziția a cărei anulare o cere nu indică vreun act normativ iar autorizația

de restituire nr. 8538/1991 este expirată și nu s-a realizat obiectivul pentru

care a fost emisă. Pe de altă parte, reclamanta arată că nu s-a indicat

cuantumul despăgubirii conform valorii estimate a imobilului stabilită de

Comisia internă a primăriei.

La data de 3 decembrie 2003 Tribunalul

Buzău a introdus în cauză în calitate de pârât Inspectoratul școlar județean

Buzău iar la data de 25 februarie 2004 a introdus în cauză și Ministerul

Educației în calitate de pârât.

Prin sentința civilă nr. 125 din 10

martie 2004 Tribunalul Buzău a admis în parte contestația, a anulat în parte

dispoziția nr. 361 din 15 octombrie 2003 a Primarului municipiului Buzău și a

obligat pârâta la restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 593,8

mp situată în Buzău, respectiv suprafața cuprinsă în perimetrul ABCDEFG conform

raportului de expertiză întocmit de expert R.L. anexa nr. 2. A dispus

restituirea prin echivalent a restului de teren de 256 mp și a construcției

demolate.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că reclamantul are calitate procesuală activă și are calitatea de

persoană îndreptățită la restituire în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

10/2001. Imobilul revendicat a fost expropriat prin Decretul nr. 2/1986.

Instanța a mai reținut că: regimul

juridic al terenului și situația sa au fost stabilite prin expertiza efectuată

în cauză și acesta este deținut de Primărie fiind începută și neterminată o

construcție pentru care autorizația de construire a expirat și în funcție de

cele reținute de expertiză s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de

593,8 mp, iar pentru suprafața de 256 mp pârâta va fi obligată la restituire

prin echivalent .

Împotriva acestei hotărâri Primarul

municipiului Buzău pentru Primăria Buzău și Primăria municipiului Buzău au

declarat apel.

Hotărârea este criticată pentru că

terenul expropriat este ocupat integral de detalii de urbanism legal aprobate,

suprafața de 593,8 mp restituită în natură este ocupată de o construcție aflată

în stadiul de structură de rezistență în baza autorizației nr. 8538/1991.

Acest obiectiv de investiții se află

în domeniul public al municipiului Buzău.

Prin decizia nr. 1831 din 9 iunie

2004 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul, a schimbat în parte sentința în

sensul că a respins cererea de restituire a terenului în suprafață de 593,8 mp

constatând că reclamanta era îndreptățită la măsuri reparatorii prin

echivalent. A menținut restul dispozițiilor.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut în esență că terenul face parte din planul urbanistic pentru zona

centrală a municipiului Buzău aprobat prin HCL nr. 71/2000 și că nefinalizarea

construcției de pe terenul în suprafață de 593,8 mp nu echivalează cu

neautorizarea pentru aceasta existând autorizația nr. 8538/1991.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a formulat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Decizia este criticată pentru că:

- autorizația nr. 8538/1991 a

expirat conform Legii nr. 50/1991 și valabilitatea ei nu a fost prelungită sau

nu s-a eliberat o nouă autorizație;

- conform art. 6 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 pot fi restituite inclusiv terenurile afectate unor investiții de

interes public dacă acestea nu au fost realizate.

- planul urbanistic zonal aprobat

prin hotărârea nr. 71/2000 nu poate fi considerat documentație legal aprobată

deoarece conform Legii nr. 50/1991 cu modificările și completările ulterioare

singura documentație de urbanism o reprezintă planul urbanistic general.

Planul urbanistic zonal a fost

inițiat de o societate comercială și este invocat pentru a zădărnici

retrocedarea;

- expertiza a stabilit corect starea

de fapt.

Recursul este fondat și urmează să

fie admis pentru considerentele ce vor urma.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că reclamanta are calitate procesuală activă, este persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

fiind pe deplin conturată ipoteza prevăzută de art. 24 din lege, așa cum în mod

corect a reținut instanța de fond.

Din perspectiva modificărilor aduse

Legii nr. 10/2001 de Legea nr. 247/2005 urmează a se constata consolidarea

acestei vocații a reclamantei.

În mod cert în contextul probator al

cauzei o expertiză tehnică topografică reprezintă un mijloc de dovadă util

pentru aflarea adevărului și lămurirea situației de fapt.

Expertiza efectuată în cauză nu a

fost contestată de părți. Aceasta a stabilit că în prezent nu mai există altă

autorizație de construire în afara celei cu nr. 8538 din 2 august 1991 iar

imobilul în litigiu este deținut de Consiliul local Buzău având o suprafață de

594,29 mp.

De altfel, din lucrările dosarului

nu se poate concluziona că scopul exproprierii stabilit prin Decretul nr.

2/1986 a fost realizat. Nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

Actul nou depus de recurentă

(adresat nr. 50 din 14 iunie 2005 a Primăriei municipiului Buzău de la fila nr.

8 dosarul nr. 17658/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție) din care

rezultă că suprafața de teren de 4987 mp (care include și suprafața de 850 mp)

a fost trecută în proprietatea privată prin Hotărârea nr. 21/2005 a Consiliului

local al municipiului Buzău nu poate fi privit decât ca o împotrivire vădită a

Primăriei municipiului Buzău de a eluda dispozițiile Legii nr. 10/2001 în

raport de starea de fapt existentă la data introducerii acțiunii.

Așa fiind soluția pronunțată de

instanța de apel este nelegală și pentru considerentele ce preced recursul va

fi admis cu consecința casării deciziei atacate și păstrarea sentinței primei

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatoarea G.A. împotriva deciziei nr. 1831 din 9 iunie 2004 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă

Casează decizia atacată și păstrează

sentința civilă nr. 125 din 10 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Buzău,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.