ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3158/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 695 din 26 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția civilă, s-a respins contestația formulată de reclamantul P.I. împotriva dispoziției nr. 126 din 5 martie 2004 emisă de Primarul Municipiului Buzău în baza Legii nr. 10/2001. La soluționarea cauzei s-au avut în vedere probele administrate, față de care s-au reținut următoarele: Prin dispoziția contestată s-a respins cererea reclamantului privind restituirea în natură a terenului indiviz în suprafață de 238 mp, cu motivarea că terenul expropriat este ocupat integral de detalii de urbanism legal aprobate prin planul de Urbanism General al Municipiului Buzău.

Suprafața de teren este ocupată de o construcție în stadiul de structură de rezistență începută de Grupul școlar de Cooperație Buzău în baza autorizației de construcție nr. 8538/1991, obiectiv de investiție care ulterior a fost transmis cu plată Ministerului Educației și Cercetării pentru Inspectoratul Școlar Județean Buzău prin protocolul nr. 645 din 21 noiembrie 1994. S-a mai reținut în dispoziție că în conformitate cu art. 166 alin. (4) din Legea nr. 84/1995 terenul și construcția respectivă se află în domeniul public al Municipiului Buzău iar în aceste condiții s-a stabilit că terenul nu poate fi restituit în natură, reclamantul urmând să primească despăgubiri în echivalent, în funcție de opțiunea sa.

Din rapoartele de expertiză efectuate în cauză rezultă că pe terenul în suprafață de 238 mp expropriat de la reclamant, la adâncime de 4,0 – 4,5 m, se găsesc fundațiile din beton armat ale unei clădiri ce urma a fi edificată în baza autorizației nr. 8538 din 2 august 1991. Cu referire la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevede că restituirea imobilelor preluate abuziv se dispune pentru terenul liber și având în vedere că terenul solicitat este ocupat de construcții noi realizate, chiar la stadiul stabilit prin expertiză, s-a apreciat că în mod corect s-a dispus prin dispoziția contestată restituirea prin echivalent a imobilului în litigiu.

Împrejurarea că fundațiile existente au o vechime de peste 10 ani, nefiind finalizate construcțiile, nu semnifică o edificare de construcții materializate în sensul Legii nr. 10/2001 [art. 10 alin. (3)] sau teren liber de construcții în opinia experților, în condițiile în care aceste obiective sunt incluse în planul de investiții și fac parte din patrimoniul instituțiilor respective. Prin decizia civilă nr. 395 din 22 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant, reținându-se următoarele considerente: Situația de fapt și de drept a fost reținută corect de instanța de fond iar în aceste condiții dispoziția contestată prin care s-a stabilit că nu este posibilă restituirea în natură este corectă.

La fel ca și instanța de fond, dată fiind situația terenului și fundației, s-a apreciat că nu este incident art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevede că restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și cel ocupat de construcții demontabile, cu respectarea documentației de urbanism aprobate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Împotriva deciziei de apel a formulat recurs apelantul-reclamant, criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul expropriat, în condițiile în care fundația nu poate avea valoare de întrebuințare. S-a invocat faptul că fundațiile existente pe acest teren au o vechime de peste 10 ani, nefiind finalizate construcțiile.

Primăria Municipiului Buzău avea la dispoziție mai mult de 10 ani pentru finalizarea construcției pe această suprafață de teren, lucru care nu s-a întâmplat până la data judecării cauzei. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat. În dispoziția contestată se reține că imobilul care face obiectul litigiului de față a fost expropriat prin Decretul nr. 2/1986 iar construcția a fost în totalitate demolată.

Prin sentința de fond și decizia de apel s-a stabilit în cauză, ca situație de fapt, că pe teren se află o fundație în stadiul de structură de rezistență care are o vechime de peste 10 ani, începută de Grupul Școlar de Cooperație Buzău în baza autorizației nr. 8538/1991 care ulterior a fost transmisă, cu plată, Ministerului Educației și Cercetării pentru Inspectoratul Școlar Buzău prin Protocolul nr. 645 din 4 noiembrie 1994. În cazul în care imobilul în cauză a fost expropriat, în mod greșit s-au aplicat prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001 și nu art. 11 din lege care cuprinde dispoziții exprese cu privire la imobilele expropriate.

Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (în forma în vigoare la data soluționării, și în raport cu care se stabilește legalitatea hotărârii) prevedea că în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi și pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Se constată că rațiunea legiuitorului, pentru care au fost excluse de la restituirea în natură terenurile ocupate de construcții noi, a fost aceea de a se menține o bună utilizare și întrebuințare a acestora, care în mod evident ar fi existat anterior soluționării notificării în temeiul Legii nr. 10/2001.

O asemenea premisă nu există în cauza de față, unde construcțiile nici măcar nu au fost finalizate, după cum susține și recurentul, fapt confirmat de actele dosarului, și mai mult, de o lungă perioadă de timp (peste 10 ani) lucrările au fost abandonate la nivelul de fundație, lucrări de structură de rezistență. Constatându-se prin urmare că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente, atrăgând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se dispune admiterea recursului și modificarea deciziei de apel, în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței după cum urmează: admiterea contestației formulată de reclamant, anularea dispoziției și obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafața de 238 mp situat în municipiul Buzău, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert C.E.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâtă în dosarul de fond, nesoluționată de instanță, Înalta Curte constată că nu a fost contestată sentința de fond sub acest aspect iar limitele de judecată sunt cele în care a fost formulat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul P.I. Modifică decizia nr. 395 din 22 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Admite apelul declarat de reclamant. Schimbă în tot sentința civilă nr. 695 din 26 noiembrie 2004 a Tribunalului Buzău, secția civilă. Admite contestația formulată de reclamant împotriva dispoziției nr. 126 din 5 martie 2004 a Primarului municipiului Buzău. Anulează dispoziția și obligă pârâtul să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 238 mp situat în municipiul Buzău, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert C.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2006.