ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7625/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 4 ianuarie 2001 la Tribunalul Buzău, reclamanta H.C. a chemat în judecată pe

pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, D.G.F.P.C.F.S. Buzău și

Primăria Buzău, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

retrocedarea suprafeței de 310 mp teren și construcțiile aflate pe acest teren

în suprafață de 25,79 mp situat în Buzău.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, în temeiul Decretului nr. 411/1973, i-a fost expropriată suprafața

de teren revendicată în vederea construirii unor blocuri cu 2016 apartamente și

până la data promovării acțiunii, scopul pentru care a fost preluat terenul,

respectiv lucrările nu au fost începute.

Primăria municipiului Buzău prin

primar la termenul de judecată, din data de 18 mai 2001 a depus la dosar,

precizări cu privire la valoarea actualizată a terenului și bunurilor

expropriate.

La termenul din 3 august 2001,

pârâta a precizat că, în condițiile în care acțiunea urmează a fi admisă în

parte, pentru cei 69,28 mp, teren expropriat neutilizat conform scopului

exproprierii să fie obligată reclamanta la restituirea sumei de 3.975.156 lei,

reprezentând contravaloarea actualizată a bunurilor expropriate, mai puțin

terenul ocupat de construcțiile noi.

A mai arătat că, prin Hotărârea nr.

104 din 10 august 2000 emisă de Consiliul Local al Municipiului Buzău, prin

care s-a completat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al

municipiului Buzău se regăsește ca bun domenial și Școala nr. 16 cu o suprafață

construită de 1363 mp și teren 6510 mp ce face parte din domeniul școlii.

În cauză, s-a dispus și efectuat o

expertiză topografică din conținutul căreia a rezultat că din suprafața de 310

mp expropriată, 69,19 mp se află în curtea reclamantei, restul terenului expropriat

de 240,72 mp, are forma unui triunghi, cu vârful îndreptat spre blocul 4 cu 4

nivele, este ocupat cu pavaj, cea mai mare parte are folosință, teren sport și

groapa de nisip, aflat în administrarea Școlii nr. 16 Buzău.

Tribunalul Buzău, secția civilă,

prin sentința nr. 287 din 23 mai 2003, a respins acțiunea formulată de

reclamanta H.C. ca neîntemeiată, cu motivarea că scopul exproprierii s-a

realizat în integralitatea sa, terenul aflându-se în domeniul public.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat

apel reclamanta H.C., susținând în esență, ca primă instanță nu a interpretat

corect constatările raportului de expertiză, iar pârâta nu a depus la dosarul

cauzei înscrisuri din care să rezulte că terenul este aferent școlii.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 182 din 10 septembrie 2003, a admis apelul declarat de

reclamantă și a dispus retrocedarea suprafeței de 69,28 mp teren situat în

Buzău, identificat în raportul de expertiză P.L. și schița anexă (f. 94 dosar

fond).

Pentru a decide astfel, instanța de

apel, a reținut, în esență, că părți din suprafața de 310 mp, respectiv 69,28

mp teren, se află în curtea reclamantei, nefiind folosit în scopul

exproprierii, iar diferența de teren aparține domeniului public a municipiului

Buzău, ca bază materială a unităților de învățământ.

În contra acestei decizii au

declarat recurs reclamanta H.C. și pârâții Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Buzău, Primăria municipiului Buzău

și Consiliul Local al municipiului Buzău.

Prin recursul declarat reclamanta a

susținut că instanța de apel nu a analizat în suficientă măsură actele aflate

la dosar, întrucât terenul în litigiu nu aparține Școlii nr. 16 Buzău, iar față

de concluziile raportului de expertiză se impunea restituirea în totalitate a

suprafeței de 310 mp.

Pârâtul, Ministerul Finanțelor

Publice, reprezentat de D.G.F.P. Buzău, a solicitat casarea deciziei atacate

întrucât din probele administrate în cauză, rezultă că scopul exproprierii s-a

realizat în integralitatea sa, în sensul că s-au construit blocuri de locuințe

și dotări sociale.

Terenul expropriat aflat în curtea

Școlii nr. 16 face parte din domeniul public.

În subsidiar, pentru cei 69,23 mp

teren aflate în curtea reclamantei, a solicitat obligarea reclamantei la

restituirea sumei de 3.975.156 lei.

Primăria municipiului Buzău și

Consiliul Local al municipiului Buzău au criticat decizia întrucât cadrul

procesual fixat de reclamantă și pentru care a învestit instanța, a fost cel

prevăzut de Legea nr. 10/2001 și nu pe dispozițiile Legii nr. 33/1994.

Pe de altă parte, au mai susținut

că, instanța de apel trebuia să dispună obligarea reclamantei la restituire

sumei de 3.975.156 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a bunurilor

expropriate, cerere formulată în fața instanței de fond.

Recursul declarat de reclamanta H.C.

nu este fondat.

Concluziile raportului de expertiză

și răspunsul expertului tehnic la obiecțiunile pârâților, au dat posibilitatea

ambelor instanțe să determine corect regimul juridic al suprafeței de teren în

litigiu.

Sub acest aspect, din raportul de

expertiză tehnică și completările aduse prin precizările făcute, a rezultat că

din suprafața de 310 mp teren, revendicată de reclamantă, doar suprafața de

69,29 mp nu a fost folosită în scopul exproprierii.

Din hotărârea Consiliului Local al

Municipiului Buzău (f. 89 dosar fond) rezultă că suprafața de teren de 6510 mp,

aparțin domeniului public al municipiului Buzău, ca bază materială a unităților

de învățământ preuniversitar, aspect confirmat și de expertiza tehnică

efectuată în cauză.

Considerentele avute în vedere de

instanța de apel cu privire la suprafața revendicată, justifică neîndoielnic

soluția de admitere în parte a acțiunii.

Recursul comun al Primăriei

municipiului Buzău și Consiliul Local al municipiului Buzău ca și recursul

declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice,

sunt întemeiate pentru considerentele ce succed.

Prin precizările făcute (filele 72

și 107 dosar fond) pârâtele Primăria municipiului Buzău și Consiliul Local

Buzău, au solicitat în condițiile în care acțiunea reclamantei va fi admisă în

parte pentru cei 69,28 mp teren expropriat neutilizat conform scopului

exproprierii, să se dispună obligarea reclamantei la restituirea sumei de

3.975.156 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor expropriate.

În aceste condiții, instanța de

fond, era datoare pentru a clarifica poziția procesuală, să le pretindă

pârâților precizările necesare pentru a determina cadrul corect al litigiului.

Deși în raport cu cererea

reclamantei o asemenea precizare lasă să se înțeleagă că pârâții au pretins

restituirea sumei de 3.975.156 lei, asupra acestui aspect instanța de fond nu

s-a pronunțat.

Este adevărat că pârâții nu au

declarat apel, dar nu aveau nici interes întrucât instanța a respins acțiunea

reclamantei.

Cu toate acestea prima instanță avea

obligația de a se pronunța și cu privire la pretențiile indicate prin

precizările formulate.

Este nefondată critica pârâților

privind cadrul procesual fixat de reclamantă.

În conformitate cu art. 109 alin.

(1) C. proc. civ., reclamanta și-a fixat cadrul procesual prin petitul

acțiunii, investind prima instanță cu acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii

nr. 33/1994, vizând restituirea suprafeței de 310 mp teren expropriat prin

Decretul nr. 411/1973.

Potrivit principiului

disponibilității, partea are dreptul de a hotărî cu privire la exercitarea

acțiunii, fiind obligată doar să își precizeze obiectul acțiunii iar litigiul

se desfășoară în acest cadru, fără a putea depăși limitele lui.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul comun declarat de

Primăria municipiului Buzău și Consiliul Local al Municipiului Buzău și

recursul declarat de Statul Român.

Va păstra decizia nr. 182 din 10

septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Având în vedere dispozițiile art.

297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.

219/2005, Curtea de Apel Ploiești, nu mai poate cerceta o cerere care nu a fost

soluționată în fond, de prima instanță.

În raport de aceste dispoziții,

cauza va fi trimisă Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta H.I.C. împotriva deciziei nr. 182 din 10 septembrie 2003

a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Admite recursurile declarate

împotriva aceleiași decizii de către pârâții Statul Român, Primăria

municipiului Buzău și Consiliul local al municipiului Buzău.

În consecință:

Păstrează decizia nr. 182 din 10

septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, și trimite cauza la

Tribunalul Buzău pentru judecarea în primă instanță a cererii reconvenționale

formulată de municipiul Buzău prin Primar împotriva reclamantei H.I.C. având ca

obiect restituirea sumei de 3.975.156 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2005.